Cu vreo două săptămâni în urmă, agenda diplomatică a Preşedintelui nostru s-a revigorat. Întâlnirile cu mai marii Europei, Hollande sau Merkel, cu alţi lideri din ţări ale Uniunii Europene, anunţau premize favorabile României în dezvoltarea relaţiilor europene. Poate ne primesc în Schengen, poate ne ridică MCV-ul sau mai renunţă la birocraţia pe care ne-o impun, ca să primim fondurile europene blocate pentru agricultură. Chiar speram ceva rezultate, când ne anunţa domnul Preşedinte că vrea să fie parte la discuţii, nu doar să asiste; problemele Europei sunt şi problemele noastre. Recunosc, nu mai auzisem o asemenea implicare. Ceva asemănător spunea şi Premierul tehnocrat la investitură dar rămăsesem doar cu declaraţia.
Aşteptam Summit-ul de la Bratislava. Speram să ne fie favorabil. M-am uitat pe agenda altor ţării membre. Încărcate. Multe nemulţumiri. Poziţii discordante.
Uniunea Europeană se află într-un „moment crucial”, declara Angela Merkel: „Avem nevoie de soluţii pentru Europa şi suntem într-un moment crucial (…) Trebuie sa arătăm prin acţiunile noastre ce putem face mai bine”, menţionând securitatea, lupta împotriva terorismului, cooperarea în domeniul apărării, precum şi problemele creşterii economice şi a locurilor de muncă.
Divergenţele par majore
Grupul de la Visegrád (Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria) se opune tentativelor executivului UE de a le amenda pentru că nu accepta refugiați în țările lor. Ungaria a refuzat categoric să preia refugiați în cadrul unui sistem de cote al UE, chiar va organiza un referendum, în timp ce alte țări sunt de acord, doar pe termen scurt. Angela Merkel, deşi a colindat pe la principalele ţări care se opun migraţiei musulmane cu scopul de a armoniza poziţiile, nu a reuşit prea mari promisiuni. Doar enunţuri şi acorduri care să îngheţe „dosarul deschis”.
Donald Tusk, în deschiderea Summit-ului atenţiona: „Nu am venit la Bratislava pentru a ne plânge de milă sau, mai rău, pentru a trece cu vederea provocările pe care le întâmpinăm în acest moment din istoria comunității de după votul din Regatul Unit”, afirma acesta, apăsat, ferm. „Nu putem sa ne începem discuţiile cu acest tip de convingere fericită că totul e în regulă, că totul a fost şi este bine (…) Trebuie să ne asigurăm cetăţenii ca am învăţat lecţia Brexitului şi suntem capabili să ne recâştigăm stabilitatea şi securitatea” – a continuat în acelaşi ton.
Şi gazda, premierul Slovaciei Robert Fico, simţind tensiunea şi lipsa de consens între membrii UE, recomanda coeziune: „Noi trebuie să arătăm unitate, vrem ca toți să arate, că proiectul european este unicul proiect, iar noi trebuie să continuăm acest proiect”, a subliniat șeful guvernului slovac.
Nu eram prea optimist, mai ales după ce am citit o analiză a Societăţii Române pentru Asigurarea Calităţii,
(acronimul SRAC), care se pretinde că deţine expertiză certificată la nivel european, şi care identifică 16 motive plauzibile care pot duce la dezmembrarea Uniunii Europene şi chiar a posibile conflicte fierbinţi. Între cauze se enumerau migraţia islamică, terorismul şi rolul nefast al ONG-urilor al aşa-zisei „societăţi deschise” care generează conflicte şi anarhie. (Vz. Maidanul – Ukraina)
Totuşi, să văd agenda Preşedintelui nostru. Poate îmi dă speranţe. Care e mandatul său? Citesc: „Poziţia României, poziţia pe care o voi exprima acolo foarte clar, este de o importanţă strategică naţională, pentru noi este foarte clar: vrem o aprofundare a integrării europene, vrem ca România să fie mult mai profund integrată în toate procesele Uniunii Europene şi credem că o integrare mai profundă este una din soluţiile pentru multiplele crize europene”, a spus Johannis.
Am mai citit-o odată. Şi încă odată. Nu înţeleg ce vrea să spună, să facă! Caut şi în Dex, verbul „a aprofunda – aprofundare”, menţionat de 3 ori. Măi să fie! Nu se poate! A ne aprofunda, înseamnă a ne „adânci în integrare”! Dorim să ne adâncim în diferendele de integrare? Importanţa strategică naţională, să o aprofundăm! Iar asta cu „credem că o integrare mai profundă este una din soluţiile pentru multiplele crize europene”, m-a derutat complet. Acest cuvânt cheie, verbul „a aprofunda”, semantic vorbind, în limba română, nu e la locul său în această construcţie lingvistică. Să fi primit textul în altă limbă, iar traducerea nu este corectă? În româneşte ar fi corect semantic, alte verbe: consolidarea integrării, armonizarea integrării, repoziţionarea integrării României, chiar alte sintagme pertinente semnificaţiei. Ca să o traduc, să o zic pe aia românească: Domnilor europeni, vrem şi noi românii să reprezentăm ceva în Uniune, ca importanţă, să fim parte activă, decidentă în strategia viitoarei Uniuni Europene. Ne-am săturat să dăm din cap aprobativ şi să zicem da! Ya, yawohl sau oui, oui! Vrem să fim egalii voştri! Chiar să avem iniţiative, să contăm! Asta dorim!
Şi acum că am lămurit ce a vrut să spună domnul Preşedinte, care i-a fost mesajul către UE, ce a dorit să obţină pentru noi şi rezultatul strădaniei este evident.
Regret, dar tematica Summit-ului Uniunii Europene de la Bratislava, nu consemnează aportul nostru la „aprofundarea integrării”, şi nici nu a fost consemnat în documente
Spre exemplu, admiterea noastră în Schengen nu s-a discutat dar nici crearea unei armate a Uniunii. Posibil la nivel bilateral, dar înafara sesiunii oficiale.
O remarcată a Premierului ungur: „Summit-ul nu a reuşit să schimbe politicile autodistrugătoare şi naive în materie de imigraţie”. Iar grupul de la Vişegrad, prin vocea sa, s-a angajat să contribuie la securizarea frontierei Bulgariei cu Turcia prin dotarea cu personal şi tehnică de luptă specifică. Tot ca o problemă stringentă, a fost menţionată, necesitatea finalizarea acordului Uniunii cu Turcia pentru stopa afluxul de emigraţi din zonele de conflict către Europa. (Sunt notorii divergenţele între Turcia şi Germania Federală, în materia migraţiei din zonele de conflict. Turcia condiţionează menţinerea în lagăre a peste trei milioane de refugiaţi, de acordarea vizei în UE pentru turci şi 6 miliarde de euro, altfel deschid uşile spre Europa).
Au fost stabilite şi alte măsuri precum: sprijinul acordat ţărilor din Balcanii de Vest pentru securizarea frontierelor; paza europeană de frontieră (până la sfârşitul anului să ajungă la capacitate deplină de reacție rapidă); intensificarea cooperării și a schimbului de informații între serviciile de securitate ale statelor membre; bazele de date despre persoanele care traversează frontierele Uniunii să fie interconectate şi crearea unui Sistem european de informații și de autorizare a călătoriilor (ETIAS) care să permită verificarea prealabilă, eventual, a refuza intrarea călătorilor scutiți de vize; ţările Uniunii vor lua măsuri adecvate împotriva radicalizării, prin expulzări și interdicții de intrare în cazuri justificate, dar și pentru ca UE să sprijine acțiunile statelor membre în domeniul prevenirii.
Importante, desigur, în special proiectele viitoare, la care vom fi parte.
Summit-ul s-a încheiat cu Declarația de la Bratislava, semnată fără obiecţiuni de cei 27 de reprezentaţi ai Uniunii. Într-o sinteză a Agerpress se consemna: „UE nu este perfectă, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem pentru abordarea noilor provocări cu care ne confruntăm. Avem nevoie de UE nu numai pentru a garanta pacea și democrația, ci și securitatea popoarelor noastre. Avem nevoie de UE pentru a servi mai bine nevoile și dorința lor de a trăi, a studia, a munci, a se mișca și a de a prospera liber pe continentul nostru și de a beneficia de bogatul patrimoniu cultural bogat european”, se afirmă în document.(…)
Îmi pare rău să constat, Summit-ul a fost doar o întâlnire prospectivă, nimic nu e definitiv, necesitând eforturi pentru armonizarea poziţiilor, fapt pentru care, pe viitor, succesiv, vor avea loc dezbateri, şi se va stabili foaia de parcurs a activităţilor Uniunii Europene. În Decembrie la Malta, apoi la Roma în 2017.
Până acum nici un semn că „aprofundăm integrarea”, poate în viitor.
- Citește mai multe articole ale autorului – AICI
