Analiștii de politică externă români, atâția câți sunt ei, au o mare problemă în momentul de față. După ce luni de zile au inundat ecranele televizoarelor arătând că Hillary Clinton trebuie să fie următorul președinte al Statelor Unite, acum se văd nevoiți să explice avantajele care devin din faptul că la Casa Albă va fi instalat Donald Trump. Dacă îi urmărești atent în discursurile lor, cam toți vorbesc de parcă Trump în persoană i-ar auzi și i-ar recompensa într-un viitor apropiat. Se vorbește exclusiv despre impactul alegerilor per ansamblu în societatea americană și mai puțin despre ce înseamnă această schimbare la nivel mondial.
Pe plan intern, e clar, vor urma ani agitați pentru societatea americană. Iar aceasta se va întâmpla nu doar din cauza faptului că în momentul de față există o scindare majoră la nivelul opiniei publice de peste ocean, ci și pentru că dacă Trump va implementa doar 10% din ce a promis în campania electorală, America nu va mai fi la fel. Cum credeți că vor reacționa companiile americane atunci când președintele Donald va reuși să le interzică să mai manufactureze produse în afara US? Exemplul dat în campanie de Trump însuși a avut în centrul atenției compania Apple, care își produce telefoanele în China și le vinde mai apoi în Statele Unite pe bani grei. Cu adevărat, Trump este un anti-globalist convins. Dezvoltând exemplul Apple, ar fi bine să știți că marile companii de IT sau telecomunicații sunt nevoite să lucreze în China nu doar din cauza prețului mic al forței de muncă. Edward Luttwak, unul dintre cei mai influenți specialiști în geopolitică din lume (a colaborat cu Jimmy Carter, Ronald Regan sau Bush) a explicat, în cadrul unei conferințe susținute la Arad, orașul său natal de altfel, de ce nu există altă posibilitate pentru marile companii producătoare de înaltă tehnologie, decât relocarea unei bune părți a producției, în China. Pe scurt, în procesul de fabricare a produselor pomenite, e nevoie de niște substanțe, de niște soluri rare mai precis, care nu pot fi găsite decât acolo. De ani buni de zile guvernul chinez a interzis total exportul acestora, obligând astfel marile companii să își deschidă puncte de lucru în această țară asiatică. Oare cum va reacționa Apple, să continuăm cu acest exemplu, atunci când va avea interdicție de la guvernul american să mai colaboreze cu chinezii? Eu cred că va prefera relocarea totală în Asia, sau în orice altă țară a lumii, altfel fiind imposibil să își continue afacerea. Iar exemple ca Apple sunt cu duimul. Din acest motiv nu cred că Trump va autoriza până la urmă așa ceva. În cazul în care Trump este la fel de nebun precum pare și o va face, o mare parte din industria de vârf americană va părăsi țara.
De asemenea, la televiziunile din România, se vorbește despre Trump ca despre președintele care va retrage America din lume. Nimeni nu vede însă realitatea momentului. America s-a retras din lume încă din primele zile ale mandatului Obama. Atunci au părăsit americanii Europa și Orientul Mijlociu dând frâu liber rușilor să se desfășoare cum vor și pe unde vor. Politica izolaționistă americană nu este deloc un atribut al lui Trump, ci o realitate a administrației Obama. De altfel tot Obama este cel care a exercitat presiuni asupra companiilor americane să se retragă de pe alte meleaguri și să revină cu purcel și vițel în patria-mamă. Dacă izolaționismul american poartă un nume, atunci acela este Obama și nu Trump.
Se dă, de asemenea, o importanță exagerată declarațiilor de campanie făcute de Trump în legătură cu neimplicarea militară a US în afara granițelor proprii. Mesajul: ,,ne vom proteja aliații, doar dacă ne plătesc”, purtat de Trump prin toate statele americane, poate fi interpretat în fel și chip. Eu tind să cred că președintele-ales se referea la faptul că, cu mici excepții, aliații militari ai Statelor Unite nu își îndeplinesc nici măcar angajamentul minim de a oferi 2% din PIB apărării. În calitatea sa de președinte, Trump nu poate însă retrage armata americană din nici un tratat de alianță, acesta fiind un atribut al Congresului. E greu de crezut faptul că armata americană se va retrage din NATO, doar pentru că în campanie s-a trezit Trump vorbind pe lângă subiect.
Și nu în ultimul rând, trebuie să pomenim despre relațiile bilaterale Statele Unite – România. Tonul analiștilor de pe Dâmbovița este unul de-a dreptul tânguitor: Ce ne facem, fetelor, că pleacă americanii și ne lasă în mâna rușilor? În primul rând că nu l-a auzit nimeni pe Trump în campanie referindu-se explicit la parteneriatul strategic dintre harnicul popor american și marele popor român. Statele Unite au aici interese de o imensă importanță strategică. Păi ce vor face cu scutul anti-rachetă de la Deveselu? Dar cu companiile petroliere care au largi concesiuni în Marea Neagră, acolo unde urmează să curgă miliarde pe conductă? Cum vor mai colabora atunci serviciile de inteligence, știut fiind faptul că, din acest punct de vedere, parteneriatul strategic este un câștig și pentru români, dar mai ales pentru americani?
E clar că, din puct de vedere geopolitic nu vor mai urma zile cu soare o bună bucată de timp. Este, de asemenea, limpede faptul că americanii nu vor mai fi la fel de implicați pe plan internațional, așa cum au fost acum câteva decenii. Dar nu e necesar să mai înegrim și noi tabloul în plus. Cine știe, poate că acum se va trezi și Uniunea Europeană din amorțire și se va transforma dintr-o uniune vamală, într-o superputere mondială. Contextul permite, mai e nevoie de voință. Dar, despre aceste aspecte, vorbim altădată.
1 comentariu. Leave new
Frumos articol .