Ați observat că-n satul ăsta toți suntem niște tâmpiți „sub acoperire de la SRI”?

…dacă nu, înseamnă că n-ați umblat cu bagabonți și sigur stați la casă, undeva izolați (norocoșilor!).

La noi în bloc, de exemplu – mă refer la toate blocurile în care am stat (să tot fie vreo 100) – există un fel de „serviciu secret al babelor”… un serviciu cu caracter de permanență, ca ISU, al babelor (nu vârsta-i motivul pentru care le numesc așa: respect vârsta oricui!) care fac pariu că au legitimații de alea făcute pe nașpa de nepoții lor de 11 ani, dar care seamănă mai bine cu alea adevărate decât alea adevărate. Și nu bag mâna-n foc că nu au și un birou, în piviniță (tot le văd „cu treabă” pe acolo, când vin noaptea acasă) – n-am curaj să intru, că-i abruptă rău scara – și că de fapt sunt înregistrate undeva, la „Servicii”, sub un nume codat gen „D.V.C.A.S.O.P.S.R.” (Direcția de Vigilență Continuă, Anchetare Secretă și Ordine Paralelă a Securității de Rezervă)… cum mai știu io niște băieți.
Toți știm o căruță!…

Dacă ești un hârșit ca mine și te-ai resemnat demult cu ceea se-ntâmplă, implantându-ți în subconștient ideea că singura atitudine potrivită pentru prezentul, viitorul, respectiv sănătatea ta e să te doară, platonic, în *ulă de „cine cu cine” și „care pe care” se cuplează, fac dragoste și după aia își rup capul, atunci nu te afectează informațiile false lansate, subtil dar util „sistemului”, pe piață… nici măcar cele menite să te compromită direct și personal, iubirile sau firma la care prestezi (decât la modul „încă un subiect de poezie”).
Dar dacă mai faci parte din inocenții care cred (ce frumoasă vârstă… nu-i așa?) că „fiecare e bine să-și vadă de treaba lui, să fie aproape de ai săi și să nu-și urască aproapele” sau dacă lucrezi la SRI pentru că chiar ai fost selectat dintre „cei mai deștepți și mai buni fii ai poporului”, chiar ți se duce pe țeava de la baie orice rezervă de încredere pe care ți-ai păstrat-o în poporul ăsta de căcat, cu cele patru puteri ale statului „său” cu tot!
Cum diferența de procentaj dintre astea două categorii e uriașă – adică 1% de-aștia hârșiți, plus 1 % de la SRI, 50% semianalfabeți și de restul politică -, pricepe dracu ce poate din amalgamul de „dume pe bani d-ampulea” din care ies victime care… ghici… fac parte din categoria cea mai vulnerabilă: cea a inocenților descriși mai sus.

Adică, în jargon de Vlaicu, „tu ești cel care pici de fraier de fiecare dată când niște șmecheri se bat pentru țigări”.

Zici că-i ceva „tehnică de supraviețuire urbană”, ca-n alea de pe Discovery dar printre blocuri, faza asta cu „să te dai de la SRI”, frate…  Toți avem câte o legitimație pe care scrie că suntem de la ceva Serviciu` lu` Pivnița lu Pazvante… ca babele de la mine din scară. „Nu mai știi care-i dealer și care-i gabor, bro!”… cum până și Roby Robotu`  se lamentează pe terasă la Green!

Ideea-i că așa, de la SRI dându-ne fiecare, cine plm, Doamne iartă-mă, mai știe „care-i ăla bun”?
Sau chiar ăsta-i scopul – o știi bine și pe aia cu „conspirația universală” – să lucrăm toți la SRI?! Să-i călcăm în picioare pe cei mai inocenți dintre noi?… Să ne batem joc de ultima dintre speranțele rămase?…
O să devenim o hoardă de tâmpiți care se toarnă unul pe altul ca să profite niște șmecheri care se joacă din butoane cu mințile noastre de undeva din… Austria, de exemplu.