O dată la patru ani, un fenomen ciudat are loc în societatea noastră. Chiar şi în Arad. O dată la patru ani, ipocrizia devine religie, începe baletul electoral, toată lumea, brusc, îşi aminteşte de toată lumea. Politicienii îşi amintesc de electorat, jurnaliştii îşi amintesc gustul mâncării, aşa că nu mai beau pe burta goală, alegătorii îşi amintesc cum, parcă, părerea lor contează în minunatul proces democratic, ţiganii îşi amintesc de dreptul la vot, pocăiţii merg şi mai serios la întâlnirile cu pastorii, ungurii se duc pe la biserică mai abitir. Toată lumea îşi aduce aminte de ceva. Apar cazurile sociale care chiar se rezolvă, se taie, repară, aranjează, cuminecă, mănâncă, bea, se promite, se propune, se luptă. Toată tevatura asta, fix şase luni, adică locale şi generale. Apoi, o linişte nefirească se aşterne din nou, pentru un alt ciclu electoral. Aşa e la noi.
Din punct de vedere al omului de litere, acest passo doble de rim job-uri între jurnalişti şi politicieni, dincolo de problemele eventuale de etică şi deontologie pe care le-ar putea ridica, cu toate că nu le ridică aproape niciodată, îmi dau o anume stare de linişte înăuntrul furtunii. Ca şi copiii care, de Halloween, pot să se îmbrace în ce vor ei, tot astfel, pentru o scurtă perioadă de timp, toţi jurnaliştii vor fi amuzanţi şi spirituali. Indiferent ce spun sau sciu. Tot pentru o scurtă perioadă de timp, ei vor fi plătiţi, câteodată regeşte, indiferent că spun şi scriu inepţii sau au momente geniale. De fapt, e un mare pas înainte. Pentru câteva luni, mânuitorii de litere, buni sau mai puţini buni, se transformă din curve proaste în curve de lux. Toată lumea ştie asta, toată lumea e ok cu asta, oamenii îşi plătesc datoriile la întreţinere, acumulate în anii când nici dracul nu îi saluta pe stradă, aleşii şi realeşii sunt fericiţi, iar marea majoritate a oamenilor habar nu au ce s-a întâmplat.
Cu atât mai mult într-un oraş mic. Nu aş fi scris despre asta, dar acum câteva zile, un ziarist arădean explica, afectat chiar, unui politician, cum el nu poate scrie la comandă politică, cum e independent şi, mai ales, după spusele lui, are integritate. Ei, am o mare problemă cu acest termen. Pentru că, în jocul ăsta penibil de-a ghici în ce cur avem limba în momentul ăsta, nu putem vorbi de integritate. Pentru că, pentru a folosi termenul ăsta, măcar unul dintre noi ar trebui să nu ne fi curvit. Şi nu putem spune asta, nici noi, cei din spatele foii de hârtie, nici ei, care se prefac atât de prost că ne plac. Aşa că, nu. Nu e vorba de integritate. Pe sistemul ăsta, ar trebui să instituim nişte premii de excelenţă pentru jurnalism integru. Eu propun să le denumim Trofeul Daniel Albu. Pentru că putem, cel puţin în momentul ăsta se va considera că-i o licenţă literară, un pamflet de mare anvergură, nu un foarte, foarte trist adevăr.
Domnilor din politică, ştim cu toţii unde stăm. România nu e o ţară, e o afacere. Aşa că, dacă vreţi locuri la balcon, plătiţi. Măcar pentru o scurtă perioadă.
5 comentarii. Leave new
Bun text, Basil, dragă. Cam cinic, dar foarte bun!
Da’ io propun cel puțin patru premii sau trofee. Să se dea câte unul în fiecare an dintre alegeri, să se înceapă cu Daniel Albu, da’ în an electoral vreau unu’ tare de tot. Pe măsura banilor! Poate știi și tu la cine mă gândesc…
Integritate ? Care integritate ? Există integritate în presa arădeană ? A existat vreodată ? Mai știm ce este integritatea ? Personal cred că procentul este așa de mic că aproape nu poate fi luat în calcul
De integritatea politicienilor arădenii mai bine nu scriu nimic, nu ar ajunge spațiul
Trofeul Ando Andrei pe când? 🙂
Articolul e beton, desi Basil scriind despre integritate e ca si cum ar povesti Mia Khalifa despre călugări 🙂
De ce daţi în jurnalişti? Blamarea ziariştilor are ceva din interzicerea câinilor la stână, doar lupii şi hoţii se bucură de asta. (A, mai nou se bucură şi politicienii-vânători-braconieri). Jurnaliştii nu sunt oameni, ei sunt unelte. O puşcă e bună când e în mâna mea şi rea când e în mâna duşmanului. Apropo, Basile, nu cumva şi pe tine te-a făcut Oprea colonel? Sau măcar un doctorat, ceva… Văd că acum institui premii câinilor de la alte stâne!