Mai țineți minte filmul ,,Zorba Grecul”? Cred că din toată această capodoperă cinematografică ar trebui să ne atragă atenția replica de final. Atunci când totul se duce naibii în jur, când falimentul și eșecul au intrat deja pe ușă, Zorba exclamă: ,,Ce prăbușire magnifică!” și se pune imediat pe dansat sirtaki. Esența balcanismului stă în această replică. În Balcani nu conteză cum lupți, contează cum ști să pierzi.
Ne aflăm aproape de jumătatea campaniei electorale. Și, deși se anunța cu strigăte de luptă și sânge pe pereți, marea luptă politică s-a transformat, vorba lui Țuțea, într-o pajiște cu miei păscând la soare. Puzderia de candidați pentru funcția de primar a urbei a reușit să ne plictisească cu niște campanii electorale sterile, fără mesaj, fără viziune, fără prezent sau viitor. Ba chiar încep să observ faptul că în unele părți ale lumii electorale se pune accentul mai mult pe trecutul Aradului, decât pe viitorul lui.
E mai mult decât limpede că 90% dintre cei care au intrat în bătălie au făcut acest gest ori fiind nepregătiți, ori fiind oportuniști (cel puțin doi candidați pot fi bănuiți de blat, în opinia mea), ori, ca-n bancul cu vaca dusă la târg, să se facă de râs pe banii lor. Fiecare separat spunând despre sine că el și doar el îl va dărâma pe Falcă de pe soclu.
Au existat ceva dezbateri electorale ( cred că două la număr) la care au participat mai mulți candidați. Cum Falcă nu a binevoit să le acorde importanță și prezență, cei de față au fost lăsați literalmente să se facă de râs singuri, în absența așa-zisului dușman comun. E ca și cum ai trage cu pistolul la tir, dar să nu ai țintă în față. Ulterior mai toți au reclamat lipsa primarului în funcție de la dezbatere, spunând sau lăsând să se înțeleagă acest gest ca fiind unul de lașitate. Eu le spun însă să se bucure că acesta nu a dat curs invitației, pentru că nu văd nici un contracandidat care să îi facă față într-o dezbatere pe teme administrative.
Problema nu e însă lipsa principalului candidat din dezbaterea electorală. Problema e că acesta își poate permite acum să pună în practică deviza pre-electorală a lui Ponta dinaintea alegerilor prezidențiale: ,,voi sta acasă, voi mânca pop-corn și mă voi uita la televizor”. De ce? Pentru că voturile anti-Falcă sunt deja împărțite în zece.
Dacă undeva, în străfundurile minților lor de iubitori ai Aradului, aceștia ar fi dorit cu adevărat schimbarea actualei orânduiri administrative, s-ar fi aliat și s-ar fi mers la bătaie cu un singur nume de candidat. Dar această opțiune nu a fost luată în calcul din simplul motiv că nici măcar ei între ei nu se agreează. Cum-necum, actualul aranjament pe tabla de șah îl avantajează doar pe Falcă. Mai că nu îmi vine să cad în teoria conspirației și să îmi închipui o mână invizibilă care de deasupra scenei joacă prin fire invizibile aceste biete marionete politice. Dar refuz ideea acestui scenariu pentru că mi-ar fi mie rușine să fie adevărat.
Așadar, dintr-un oraș central-european, cu pretenții, Aradul își dă zilele acestea examenul de accedere în Balcani. Mult zgomot pentru nimic – ar zice unii, sau multă liniște pentru tot – ar zice alții. Depinde din ce unghi privești problema. Cert e faptul că, peste câteva săptămâni, ne vom întâlni cu acești candidați pe stradă și îi vom întreba de ce au pierdut alegerile. Știți ce vă vor răspune? Că ei au jucat cinstit, legal și că cel care a câștigat a fost un mârșav. Adică: ,,Bă, de pierdut am pierdut, dar ce campanie cuminte am avut!”. Sau, spus într-o limbă balcanică universală: ,,Ce prăbușire magnifică”!
