Deși mi-am propus ca niciodată să nu transform în subiect de presă ceea ce se întâmplă pe Facebook, iacă-mă ajuns în fața domniilor voastre exact cu propria interdicție pe masă. Îmi ofer singur două palme virtuale pentru nerespectarea principiilor personale și trec mai departe deschizând acest articol cu doar două cuvine: Andrei Ando!
Căci, da, el este motivul pentru care vin acum, în spațiul public, spășit, înfricoșat și remușcat (în sensul că amintirile mă chinuiește). Ieri, pe la orele serii, pe când mă pregăteam de musafiri dragi, primesc un mesaj de la un coleg. Un printscreen cu textul pus pe Facebook de însuși Andrei Ando. Citesc capodopera și întru în panică instantaneu. În paranteză vă zic că de atunci s-a dus dracului întâlnirea mea romantică iar creierul din dotare a început să proceseze, în loc de declarații de dragoste, cele mai neaoșe înjurături (eu fiind capabil să înjur cam 30 de minute fără să mă repet). Să vedem acum ce ar fi putut băga în sperieți un cutezător ca mine… Aștern mai jos textul care mi-a dezlegat cele mai negre spaime:
„Dragi prieteni, având în vedere unele afirmații făcute în mediul on-line la adresa mea, în publicații și pe rețele sociale, în cadrul unei evidente campanii de denigrare, afirmații pe care le consider voit insultătoare, am deschis acțiuni în instanță împotriva celor care au întrecut măsura. Susțin că trebuie să existe o responsabilitate a celor care semnează articole sau comentarii, respectiv a celor care permit postarea unor comentarii pe pagina lor, fie ele anonime (majoritatea) sau asumate.”. Semnat: Andrei Ando.
Am simțit că leșin. De parcă nu era de ajuns că mi-am lăsat muierea să plece nedumerită de schimbarea mea de stare, mi se mai întâmplă ceva de-a dreptul mistic. Singur în casă, simt o atingere pe umărul drept. Când mă întorc, îl văd pe îngerul meu păzitor care îmi spune doar atât: ,,Țiți, de data asta e groasă! Nici măcar eu nu te pot ajuta!”. Și dispare cât ai zice ,,proces”. Deci e groasă!
Încerc să îmi amintesc: oare ce am scris eu despre respectabilul? În loc să mă liniștesc, mă agit mai tare. Păi l-am făcut în toate felurile și chipurile. Parcă și văd cum se va desfășura procesul meu. Ando va arăta onoratei instanțe că eu l-am făcut așa: ,,ziarist prost”, ,,manager prost” sau ,,ong-ist prost”. Cu toții știm ce scrupuloși sunt judecătorii români în ziua de azi. Analizează totul la virgulă. Păi ce o să zică instanța după ce investighează faptele? Că pentru a fi ziarist trebuie să ai talent, cultură generală, spirit critic și o bună rețea de informatori. Are Ando așa ceva? Nu are! Unde mai pui că judecătorii sunt și ei membri ai comunității. Mai pun și ei mâna pe un ziar, citesc un site, se uită la un televizor. Toată lumea știe că în Arad ziariști sunt Luci, Lajos, Ovi, Tifi, ălalalt Luci și alții! Deci, din minuta ședinței, se va tăia, la ordinul judecătorului, cuvântul ,,ziarist” și va rămâne pe vecie inscripționat doar termenul de ,,prost”. La fel se întâmplă și cu restul acuzațiilor. Manager nu poate să fie pentru că: săptămânalul ,,Occident”-faliment, cotidianul ,,Observator”-faliment, ,,West TV” – închis, cotidianul ,,Aradul”-închis. Se va reține faptul că un manager e cel care conduce, nu cel care falimentează o societate (cel din urmă fiind denumit legal ,,lichidator financiar”) motiv pentru care se taie denumirea de ,,manager” și rămâne, din nou, ați ghicit… calificativul de ,,prost”! De ,,ong-ist” nici nu mai pomenesc. Vezi rateul cu capitala culturală. În fine, în motivarea instanței, sub condamnarea mea la ocnă pe viață, se va spune că, în fapt, eu l-am făcut pe Ando de trei ori ,,prost”!
Înțelegeți acum de ce sunt atât de dărâmat psihic și mental? Nu e ușor să trăiești cu sabia legii deasupra capului. Dacă aș fi rămas holtei toată viața, nu m-ar fi durut atât de tare. Dar acum (și voi știți că eu sunt sincer cu voi tot timpul) trec printr-o perioadă mai specială a vieții mele. Și nu doresc ca iubita mea să afle din presă că eu sunt un inculpat, un cercetat penal sau un denigrator. Vă dați seama seama ce părere își va face despre mine! Eu, care doream să împart totul cu ea (casa ei, mașina ei, ratele mele), îmi văd viitorul amenințat.
De aceea vă rog să mă ajutați.
Planul A:
Andrei, fie numele lui veșnic lăudat, mi-a dat block pe Facebook în urma rătăcirilor mele jurnalisticești. Știu sigur că el, la această oră, nu cunoaște sentimentele care mă bântuie. De aceea vă rog, dacă îmi sunteți prieteni, să copiați linkul acestui text de pură căință și grea povară, după care să îl puneți pe profilul de Facebook al lui Andrei Ando. Sunt sigur că se va bucura enorm aflând trăirile și remușcările ce mă fierb și că va renunța să mai târască un suflet suav ca al meu prin tribunale. Dacă nu merge așa, măcar să îl tăguiți.
Planul B:
Dacă Andrei-inimă de piatră nu va renunța, măcar încercați să îl convingeți ca, atunci când ceasul rău va suna și va pune citația în plic, să îmi deseneze niște inimioare pe el. Prefer ca iubita mea să creadă că am o amantă, decât să știe că mă fac vinovat de delict de opinie!
Planul C:
În caz de plan A+B=rateu, citiți în continuare criticarad.ro. Dacă tot facem delict de opinie, măcar să îl facem până la capăt!
