Aflăm, în fiecare zi, lucruri noi. Învăţatul ăsta e bun, dar nu când înveţi pe pielea ta. Şi nu când ţi se aruncă o gogoaşă în faţă, de-aia de ciment, pe care cel ce ţi-o azvârle se aşteaptă s-o şi crezi. Asta se numeşte, în limbaj uzual, ţeapă. Dar poate fi denumită şi altfel. Depinde de unde vine. Câteodată, se poate numi chiar şi comunicat al guvernului, sau ordonanţă de urgenţă. oricum i-ai spune, tot ţeapă e, iar tu porţi numele de fraier. Sau account, pentru sufletele sensibile şi poliglote.
Revenind la învăţat. Am învăţat că suntem mari consumatori. Ne-o spune ministrul Anca Dana Dragu. Închipuiţi-vă surpriza mea, dat fiind că, de şase luni, consumul meu a scăzut drastic, cam ca şi diferenţa de consum între o limuzină şi un scuter, cu numere de Pilu. Ca să nu mai spun de cunoscuţii mei, mari consumatori de răbdări prăjite unse cu foame. M-am gândit că mă înşel. Aşa că am întrebat şi alţi consumatori români. Nici vorbă. Toată lumea consumă mai puţin. E tot mai multă sărăcie.
Să se fi înşelat doamna ministru? Dar cum se poate? Ea are cifre. Şi specialişti, şi, probabil, un secretar şcolit prin cele ţări. Dacă o fi o problemă cu cifrele, atunci? Sau cu specialiştii? Sau chiar cu Ancuţa?
Să începem cu cifrele şi specialiştii. De ani de zile, ni se flutură prin faţă cretinia numită coşul zilnic. Avionul ăsta de joasă altitudine e opera unor oameni care n-au mai călcat prin pieţe din timpul Abuzivîmpuşcatului. Nu există nimic real în povestea asta cu coşul. Cum nici salariul mediu pe economie nu reflectă nici pe departe crunta realitate. Şi e cruntă, într-adevăr, căci nimeni nu ia în calcul marea majoritate a românilor, cei pentru care masa de zi cu zi a devenit adevăratul factor de stres. E simplu să iei doar ştate de plată de la bănci şi companii de asigurări, să faci o medie şi să spui că salariul mediu a crescut. Asta e o minciună. Iar noi, de foame, o înghiţim şi pe asta.
Ministrul de finanţe e, de departe, cel mai antipatic ministru din cabinetul zero. Bine, după cel al transporturilor, care ne-a tras-o, apropo de avioane, în plin aeroport. Nu că ar fi fost vreun ministru de finanţe simpatic. Dar Remeş măcar răcnea şi râgâia în direct, Tănăsescu se holba după nurii ziaristelor, Ionuţ Popescu, venit cu pluta din lumea tirajelor explozive, nu afişa nici o mină de satisfacţie, era oarecum bine să vezi efectiv că şi el suferă, chiar dacă nu din aceleaşi motive ca şi noi. Dar domniţa asta, şcolită pe la Şateamangrî, nu ştiu, parcă mă face să mă ia cu frig. Şi nu ar trebui, pentru că dă, ei bine, dă de toate, la un popor întreg. În schimb, ca un pui de gostat cu ochi de peşte, ne spune că suntem consumatori prea mari, şi ne trebuie o corecţie. Să punem capac consumului în exces.
Că guvernul lucrează după urechea lui Van Gogh, o ştiam deja. Că gaura bugetară dată de incompetenţa istorică a tehnocraţilor trebuie acoperită, o ştiam. Că 0,1% din populaţie, îmbogăţiţii erei zero, consumă mai mult, e cert. Dar credeam că goana după bani se rezolvă prin scumpirile săptămânale. Dar aici nu e vorba de acoperit găuri din buget. Aici e vorba de a-ţi fura propriul popor, de a-l jupui de viu. Anca Dragu, draga de ea, din norişorul kaki pe care stă, trimite fulgere unde nu trebuie. Acum 25 ani, nu aveam voie să consumăm. Acum, ni se spune să nu mai consumăm. Să trăiţi, doamna ministru! Să trăiţi bine! Fără să consumaţi. Aproape nimic. Ca şi noi. Aşa să vă ajute Dumnezeu.
1 comentariu. Leave new
Astazi de foame lingem un timbru ..
Pe mine mamica m-a invatat ca cuvintul „Fraier” provine din germanicul Frei = Om Liber.
I se spunea asa pentru ca Frei mann = omul liber platea cu produse, obligatiile pe care le avea fata de regele sau.
Ceilalti plateau prin munca cu bratele.
Carevasazica ei neavind bunuri si nici posibilitatea de a le produce si detine, erau palmasii stapinului.
Tocmai de aceea Frei Mann putea sa intre in incaperile regale cu caciula le cap.
Dar asta este o alta poveste..