Sunt zile, care încep prost şi au tendinţa de a sfârşi dezastruos. Zile pe care ai vrea să nu le trăieşti. Pentru mine, printre zilele acelea se numără şi cele în care mi se reaminteşte în ce oraş mic trăiesc. Şi nu mă refer la micime efectivă, mă refer la cât de mici sunt dorinţele în acest târg cu aere de metropolă, la cât de mici sunt marii oameni care cred sau ar trebui să ne conducă, să se ocupe de nimicnicia noastră zilnică, mai exact să o facă funcţională şi, mai ales, aproape suportabilă. Sunt supărat, aşa că sunetul ce-mi însoţeşte scrisul nu e depresiv, ca Deftones, nici militant, ca Rammstein. Coloana sonoră a acestei scrieri e Napalm Death, deci vă daţi seama…
Ieri, în Arad, a fost ziua gunoiului. Şi, după cum s-a dezvoltat acţiunea, a fost şi ziua gunoaielor. Pe scurt, de dimineaţă, a fost o şedinţă a CLM (pentru cei neiniţiaţi, înseamnă Consiliul Local Municipal). Printre altele, pe ordinea de zi, problema gunoiului. Pe care, până luni (lunea asta), îl ridică Polaris. Adică o firmă, care se ocupă cu aşa ceva. Problema este că marţi expiră contractul municipalităţii cu numita firmă, prelungiri au tot fost şi, pare-se, nu prea mai există un temei legal de prelungire. Deşi părerile sunt împărţite. Ei, având în vedere că, pentru a prelungi, oarecum în afara legii, contractul care expiră, până în momentul când intră în funcţie o altă schemă de ridicat gunoiul, anume A.D.I., trebuiau două treimi din voturile consilierilor locali. PSD-ul a zis pas, mergând pe nelegalitatea demersului, care poate aduce şi o amendă consilierilor, în grup. Putem să îi spunem luptă politică, putem să-i spunem părere bazată pe ceva temeinic, putem să spunem pripă. Pesedeii au ieşit în conferinţă de presă, explicând toate acestea, plângându-se de faptul că au fost zoriţi vineri să rezolve o mămăligă ce va exploda luni. Juma de oră mai târziu, peneleii au organizat şi ei o conferinţă de presă, în care Călin Bibarţ, acest nou primar al oraşului, alături de domnul Boca, cel mai încruntat consilier al zilei, au explicat ziariştilor avizi de senzaţional şi nu prea (era vineri la amiază, wtf) cum că PSD e de porc, că nu iubesc Aradul şi-l lasă sufocat de gunoaie. Despre faptul că discutăm vineri de bubuitura de luni, când aveau o grămadă de timp la dispoziţie să pună la punct o situaţie care se arată rău mirositoare, chiar pestilenţială, nici o vorbuliţă.
Acum, eu înţeleg că e campanie, şi trebuie folosit orice tertip ca să îi arzi pe ceilalţi. Înţeleg şi mârşăvia super eficace a aruncării PSD într-o situaţie în care dă prost, dar prost de tot. Pentru că, atunci când gunoiul e în grindă, şi-ţi pute şi ideea de aer liber, nu mai stai să te întrebi despre temeinicia şi legalitatea şi termenul, nu, problema ta, ca simplu cetăţean, e să afli din cauza cui nu-ţi mai vine maşina de gunoi. Iar răspunsul e simplu. Consilierii PSD au votat împotrivă, iată cum îneacă ei Aradul în mizerie. Voturi în minus pentru PSD, plus pentru Gheorghe Falcă, strateg suprem.şi totul se arăta a fi o victorie serioasă de imagine pentru liberali. Doar că nu, deoarece nu s-au putut abţine. Aşa că, patru ore mai târziu, vreo treizecui de penelişti au trecut drumul către sediul PSD, cu saci de gunoi, pe care i-au parcat prima oară în poartă, apoi chiar la uşa sediului roşiilor. Puţinii oameni din presă prezenţi au venit acolo neştiibd exact la ce vin. Că nu a fost un vin bun (referire la festivalul vinului, tot pentru neiniţiaţi). Au urmat meciurile de apostrofări, discuţii, zâmbete şi mai puţin zâmbete, în rolurile principale fiind, în colţul albastru, Glad Varga şi Sergiu Bîlcea, iar în colţul roşu Beni Vărcuş şi Adi Todor. Ca rezervă dură, dar pregătită de luptă, cu încruntare, devotament şi argument, Geanina Pistru şi, de cealaltă parte, închis în birou, împotriva voinţei sale, pot paria, Ilie Cheşa, căruia i se dădea liber la măcel în cazul în care ar fi existat vreunul. Din fericire, nu a existat. Discuţiile s-au prelungit în stradă, cu grămada de oameni de partid, adică doi pesedişti şi mulţi penelişti, blocând întreg trotuarul. Interesant ar fi fost dacă vreunul dintre cei prezenţi ar fi avut timpul şi disponibilitatea de a citi pe chipurile cetăţenilor cu privire gri, siliţi să treacă pe carosabil ca să ocolească grămada de, era să zic gunoi politic, dar n-o să o fac, pentru că nu era aşa, acolo erau doar oameni care se gândesc doar la binele nostru, oameni care protestează, care, culmea, candidează, aleşi care nu se ceartă, ci au discuţii constructive, care se materializează în…chiar, în ce se materializează? Pentru că lupta asta, mai ales ieşirea asta penibilă, cu saci de gunoi, a stricat tot eşafodajul clădit malefic, dar eficient, de către strategii PNL. E ca şi cum am ascultat un concert de Schubert, şi vine Blaga, la final. Blaga de la Oradea, dar nu Vasile Blaga, că nu mai e pe cai, nici măcar pe mârţoage, ci manelistul ăla, şi ne taie urechea internă, în plină tânguire ţigănească, chiar după un adagio de violoncel. Dă prost, dă foarte prost. Mirosul de gunoi nu a aşteptat ziua de luni, mi-a umplut nările şi sufletul. Sunt un mare admirator al strategiilor spurcate, dar inteligente. PNL putea contabiliza o victorie de imagine importantă. A ales să dea în derizoriu, folosind arme de bronz în epoca rachetelor cu rază medie de acţiune. A fost slab, a fost ca la ţară. Probabil, a fost cum trebuie să fie în Arad. Aşa, ca să fiu echidistant. Şi tot pe aceeaşi echidistanţă, nimeni nu joacă corect, asta ca să nu existe dubii şi să creadă cineva că prosteşte pe toată lumea. Vin din Vlaicu, epicentrul prostelilor şi a şmecheriilor, şi vă implor, minţiţi-ne mai elegant! Pur şi simplu nu dă bine. Şi-mi lasă o stare de târşă, şi un gust dulceag şi greţos, de gunoi fermentat.
Aveţi şi o galerie foto, dacă sunteţi interesaţi. Că eu unul nu mai sunt.
