– încercare imaginativă de a ieși de sub puterea diabolică a unei sărbători importate –
Ea: Dragă, trebuie să-ți spun ceva…
El: (tăcere curioasă)
Ea: Știi… Sunt îndrăgostită.
El: (tăcere suspicioasa)
Ea: Nu, nu de tine.
El: ( tăcere dezamăgită)
Ea: Da… Dar nu-mi pare rău!
El: (tăcere acuzatoare)
Ea: Probabil că vrei să sti cine este.
El: (tăcere confirmativă)
Ea: Este Sandi.
El: (tăcere intrigată)
Ea: Nu, nu te gândi acolo, nu-i ăla – prietenul tău din copilărie… De fapt nici nu e bărbat…
El: (tăcere interogativă)
Ea: Este vecina noastră.
El: (tăcere oripilată)
Ea: Da, o iubesc și deja de mult.
El: (tăcere disprețuitoare)
Ea: Și Sandi mă iubește pe mine…
El: (tăcere scârbită)
EA: Da, știam eu cum privesti tu lucrurile astea, dar nu mai pot să mă ascund…
El (tăcere umilitoare)
Ea: Poți să stai în calea sentimentelor noastre?
El: (tăcere răutăcioasă)
Ea: Sandi este o ființă minunată! Este așa de bună, de generoasă…
El: (tăcere ironică)
Ea: Iar tu… De mult nu-mi mai faci cadouri și nu mă mai duci nicăieri…
El: (tăcere retorică)
Ea: Să nu vorbești cu mine pe tonul ăsta!
El (tăcere iritată)
Ea: Doamne, cum am avut parte de un bărbat ca ăsta! Un pesmete uscat!
El: (tăcere dezgustată)
Ea: Esti un animal cu pielea groasă! Tot timpul te gîndesti numai la
tine!
El: (tăcere urâcioasă)
Ea: Tu nu m-ai iubit niciodată!
El: (tăcere amară)
Ea: M-ai înșelat în neștire!
El: (tăcere protestatară)
Ea: Măgarule! Ticălosule! Porcule!
El: (tăcere supărată)
Ea: Bețivule! Zece ani ai băgat în tine numai vodcă iar eu am răbdat…
El: (tăcere tactică)
Ea: Mi-ai stricat toată viata! De ce nu m-am măritat eu cu Tudor? Bine zicea mama…
El: (tăcere sarcastică)
Ea: Doamne, ce proastă am fost!
El: (tăcere ilustrativă)
Ea: Iti bati joc de mine?! Mi-ajunge! Eu plec! Te las!…
El: (tăcere speriată)
Ea: Da, plec! Nu mai suport!…Sarcasmul tău!…Veșnicele tale ironii!… M-am săturat!
El: (tăcere rugătoare)
Ea: Ce, nu-ti place? Te-ai speriat? E-he-he..
El: (tăcere de javră)
Ea: Bine, nu mai suferi… Fie, rămân cu tine până una-alta.
El: (tăcere ușurată)
Ea: Să prețuiesti bunătatea mea, leneșule.
El: (tăcere recunoscătoare)
Ea: Bine, ipocritule, uite ce… Vreau să-ți spun ceva despre Sandi…Are un bărbat alcoolic. Da…bea vîrtos…
El: (tăcere triumfătoare)
Ea: Si ea i-a suportat totul… Dar acum, el sare la bătaie și ea l-a părăsit. Iar eu, bagă de seamă, am rămas cu tine. În fine, ea n-are unde să stea.
El: (tăcere compasională)
Ea: O să stea la noi o vreme, împreună cu mama ei, bine?
El: (tăcere necenzurată printre dinți)
Ea: Ei, nu te înfierbînta, nu ocupă mult loc, că-s mici amândouă de statură…
El: (tăcere tragică)
Ea: Vezi dragă, nici n-ai de ce să protestezi. Întodeauna am spus că tu mă înțelegi mai bine ca oricine.
El: (tăcere leșinată)
Ea: Totul o să fie minunat. M-am gândit deja. Sandi o să doarmă cu mine iar mama ei aici, pe canapea. Vezi, ce covenabil aranjament?!
El (tăcere de mormânt)
Ea: Nu te îmbufna! Sandi e o fată bună și te vorbește numai de bine… Chiar îi părea rău că bărbatul ei nu-ți seamănă ție…
El: (tăcere de moarte)
Ea: Da, da, chiar așa a spus! Știi, dragă… o ascultam pe Sandi şi mă gândeam: câte probleme s-ar rezolva dacă toți bărbații ar fi ca tine, bogați, muți și paralizați…
