„KHVATIT PIT’, POYDEM KATAT’SYA NA LYZHAKH!” („Gata cu băutura, hai pe schiuri!”)
A. CONGRESUL „AL 29-LEA” AL P.C.U.S.!…
Lozinca din titlul acestui episod a fost lansată de pe vremea U.R.S.S. (probabil tot la vreun Congres al bolșevicilor…). Care este noima ei? Trebuie oare să vă mai întreb? Ei bine, deși a plecat din „adâncurile sufletului rus” și din „puțul gîndirii” (Salve Cațavencii!) vreunui fost Secretar General, în deplin acord cu mama natură care ne zgribulește, chiar în acest sezon și, mai ales, prin pustietățile lu’ Maț’i Rossia, trebuie să recunoaștem că adresabilitatea zisei de mai sus este universală! (pentru românași – au bon entendeur, salut!). Dar și dacă ar fi fost lansată la yankei, mai ales în celebrii ani ai prohibiției („Experimentul nobil” – ha, ha, ha! – 1920-1933), sunt sigur că ar fi sunat (oricât de găunos!) ca pentru surzi… Pentru briții mei, cu siguranță, ar fi fost mai comod să stea dracu’ cu fundu’ pe un scaun înalt dintr-un pub, decât să-și urnească hoitu’ taman în Scoția, la schi (!) sau prin Alpi (cum era și mai este moda pe aici…).
Ultimul Congres al P.C.U.S. – cel de-al 27-lea – a avut loc între 25 februarie și 6 martie 1986. Congresul 28 ( 2 – 13 iulie 2001) nu poate fi numit congres propriu-zis deoarece – prin statut – P.C.U.S. renunță oficial la monopolul puterii… Devine caduc, în tradiția mono-partitismului absolut bolșevic… Doar după 1991, câțiva „nostalgici” se vor reuni în Partidul Comunist al Federației Ruse (există și azi și e aservit, cui? – ghiciți!). Atunci, de unde Congresul al 29-lea? Ehe-hei, chestia asta are un tâlc… M-am folosit de această „plictisitoare” introducere spre a umple un gol…
B. UN STUDIU / O CERCETARE A APEI DE PLOAIE…
Pe aici, printre briți se spune că acela care-i născut sau s-a însurat în 29 februarie (an bisect!) este un norocos!? De ce? Simplu: nu trebuie să dea de băut la pretini și nici nu trebuie să se re-îndolieze, că și-a pus cu mânuța lui căpăstrul, decât odată la 4 ani! Tot e ceva! Ceea ce s-a petrecut la Moscova anul acesta, în 29 februarie se va uita însă repede, nu va fi niciodată ceva memorabil exotic-calendaristic… Căci n-a fost decât apă de ploaie! Congresul al 29-lea al P.C.U.S. n-a existat niciodată, poate doar pentru prostimea rusă amețită mai rău de propagandă decât de samagon… „Golul” pe care doream să-l umplu prin anosta mea introducere se referă la lipsa de reacție din mass media occidentală la „magistrala” cuvântare de peste 2 ore a tavarisci-ului Vladimir Vladimirovici, cu ocazia convocării Adunării Federale a Rusiei (federale…) – 29 februarie – și care s-a vrut un fel de „Raport/discurs asupra sării națiunii” (care „națiune”? – cea ex-sovietică; oare există așa ceva?!…). Măcar să fi fost etalarea unui program electoral… Nici asta n-avea sens, când se știe cine candidează și cine „iese” la „alegerile” prezidențiale de peste vreo două săptămâni. Măcar aici nu mai trebuie aruncați banii pe fereastră, așa cum se face prin alte… coclauri…
Deci, toată ziulica de 29.02. și prima zi de martie-Mărțișor am tot căutat, mai ales în mass media anglo-saxone, ceva comentarii mai de „Doamne-ajută…”. Față de așa-zisul interviu (mai degrabă monolog sau solilocviu) cu alt „dăștept”, T. Carlson, de data asta chiar că a fost „nimic nou sub soare”… Nu că ar fi fost cine știe ce mari expectații – apopos – de alegerile prezidențiale din țara urmașilor lui Ivan cel Groaznic, dar mulți se așteptau la o reacție ceva mai consistentă la recentele „mârâieli” ale lui E. Macron, sau la „eternele” lamentații transnistrene la „Înalta Poartă” (a Kremlinului)… În cazul celor din urmă, mai ales, djaba au amușinat analiștii politici de pe malurile Dâmboviței… nichego… nichego… („nimic… nimic”). În marea sală a Adunării Federale „invitații” stăteau mai țepeni ca la o missa solemnis de la Vatican. Unii mai ațipeau oțârucă, probabil de oboseala drumului lung până-n „creierul” lui Mat’i Rossia… Putin parcă era un extraterestru: singurătatea/singularitatea, distanța mare față de primul rând de „invitați” denota o precauție excepțională față de o posibilă contaminare biologică venită din stele… dacă nu cumva… „paza bună trece primejdia rea”… Restul? Ca la orice congres serios comunist, aplauze la comandă etc. Ați privit desigur ce se întâmplă la un „Congres” la Beijing sau, mai ales la Phenian… În vreo două vorbe: totul a fost redundant! S-au reiterat aceleași sloganuri arhicunoscute ale „marelui conducător”… De fapt, un nou Adolf, un nou Fuhrer…
C. UN PRIVEGHI ȘI O ÎNMORMÂNTARE…
Termenul de „priveghi” se referă, desigur la meclele „invitaților” în marea sală a inexistentului Congres al 29-lea al P.C.U.S. (sau, poate a fost totuși un Congres?…). Cel de „înmormântare” are însă un referent real: e vorba de desfășurările de „forțe” – de ambele părți! – ocazionate de înhumarea (la Moscova?!) a lui Alexei Navalnîi. Straniu, sinistru cum s-au „vâjit” cele două evenimente în succesiunea lor: o zi ce încheie o lună calendaristică, odată la patru ani;… o zi ce deschide drumul liber – tot calendaristic, din păcate – primăverii…). Că n-o fi tot poporul fie rus, fie ex-sovietic, o adunătură de-a valma… de tâmpiți… După ce se va așterne liniștea (oare?) peste mormântul lui Navalnîi, poate voi avea ocazia să reflectez un pic asupra acestei tragedii (într-un episod viitor, nu pot preciza când…).
Într-o „altă cheie” putem însă citi aceste evenimente un pic „altfel”… Poate că era mai bine să intitulez acest episod – „Cronica unei morți anunțate”, după ilustrul Gabriel Garcia Marquez… De ce?
a) Discursul lui Putin a fost ca la un priveghi (și aici se țin speach-uri, nu numai la groapă…): mortul (mai degrabă, moarta ) de pe năsălie este Europa! Și nu numai… Amenințările arhi-cunoscute (deci, așteptate, deci… redundante) la adresa Vestului, proferate de Vladimir Vladimirovici nu au speriat pe nimeni. Analizând cu luciditate (!) momentul, nici nu avea ceva nou de spus! De aceea placiditatea tipic britanică, în reacțiile „neașteptat” de așteptate: SLOSH ! (un fel de „apă chioară”, „apă de ploaie”). S-au „aruncat” câțiva analiști de mâna a șaptea, dar… cine-i bagă-n seamă?… Prin urmare, având în vedere dotarea militară nemaipomenită a Moscovei, e cazul: fie să ne băgăm cu toții mințile-n cap, fie să ne aliniem, organizat, fără panică în marșul spre cimitir… Cimitirul întregii planete! Până și tavarisci Putin a intuit armaghedonul care ne așteaptă… Și, printre rânduri, a spus-o!… În mintea lui e clar: după noi, potopul! Aceasta a fost „prima moarte anunțată”… într-o Realitate Virtuală (V.R.)… că tot mă preocupă pe mine acest „topic”…
b) Vine acum „a doua moarte anunțată”… „anunțată” și cât se poate de reală: cazul Alexei Navalnîi. Am menționat intenția mea de a aborda subiectul într-un episod viitor (incert, ca dată calendaristică). Totuși aș vrea să fac aici și acum doar câteva observații:
(i) Nu bag mâna-n foc că nu a fost un asasinat (la acest moment!). Nu bag mâna-n foc nici că nu a fost un accident sau o consecință a relelor tratamente din gulag-ul neo-sovietic… Am mai afirmat aici că Putin e dus bine cu pluta, dar nu e totuși atât de cretin încât să-și taie singur craca de sub picioare, taman în prag de alegeri… Evident, știm cu toții că nu-i pasă de nimeni și de nimic. Dar există întotdeauna un factor de risc, chiar în miezul unei certitudini ! Reacția – spontană sau nu – a unui număr semnificativ de ruși (din Moscova și de aiurea) la funeraliile lui Navalnîi poate spune ceva… Nu te legi la cap dacă nu te doare, nu-ți aprinzi paiele-n cap chiar acum… Putin n-avea nevoie de moartea lui Navalnâi tocmai acum. Chiar dacă se vorbise deja de un schimb de „prizonieri” cu Vestul iar printre cei din Rusia dați la acest schimb, figura și Navalnîi… Credeți că dizidentul (mai bine zis adversarul electoral pe față) A. Navalnîi nu avea „soarta pecetluită”? Chiar de „scăpa afară” prin schimbul de „prizonieri” preconizat, „serviciile” ar fi avut oricum grijă să… Și încă de o manieră suficient de subtilă pentru profesionismul lor, oricum, incontestabil…
(ii) Aici, în perfidul Albion, prin cele mai „subterane” canale circulă o altă versiune, mai puțin credibilă deoarece pare un scenariu demn de „cea mai cea” teorie a conspirației. S-a pus întrebarea legitimă: de ce s-a întors Navalnîi în Rusia după ce-a pățit ceea ce a pățit? S-o facă neapărat pe martirul? Știa ce-l așteaptă… Credea oare că mort își slujește cauza mai bine decât viu? Un om normal, cu familie (părinți și soție și doi copii – o fată și un băiat), cât o fi el de fanatic, nu procedează așa. Deci, ipoteze: fie a fost convins de „cineva” (putere importantă, „nu spui cine”) că se poate aranja un „miracol” în Rusia lui Putin, fie a fost asasinat (nu prea subtil!…) tot de cineva din afară, tocmai spre a provoca o reacție a opiniei publice (scheletică, în Rusia dar consistentă în restul lumii) care ar fi putut duce la „ceva”… Mai ales în prag de alegeri. Nu vreau să numesc „șobolanul” implicat în această conspirație, dar tare miroase a Washington sau a Kiev… Eu? Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi pute…
D. LOZINCI MOBILIZATOARE ȘI OMISIUNI SUSPECTE…
În definitiv, ce mama dracului a precuvântat Vladimir Vladimirovici la sus-pomenitul „Congres”? Analiștii de aici, fie ei și de credibilitate mai îndoielnică, au punctat totuși câteva chestii… Deși știute de toată lumea, nu strica să fie repetate… spre bună aducere aminte… Care sunt „celebrele teze” vehiculate?
(i) Rusia va face „pe dracu-n patru” să termine „Operațiunea Militară Specială” [OMS] din Ukraina, având drept țintă principală „eradicarea nazismului și a naționalismului exacerbat anti-rus”;
(ii) Rusia nu va permite nimănui să se amestece în afacerile sale INTERNE! Prin urmare, Ukraina e o problemă internă a Rusiei: dacă nu e totuși rusească, această țară este totuși parte a U.R.S.S. iar Ex-Uniunea Societică trebuie refăcută; cu orice preț!
(iii) Occidentul face și el pe „dracu-n patru” să distrugă Rusia „din interior”. Intrebarea este cum?
(iv) „O majoritate <<clară>> (s.n.) a populației” ruse sprijină eroic, necondiționat OMS;
(v) OMS se justifică prin următoarele: nu Rusia a început „războiul” în Donbas; OMS este menită categoric de „a încheia” ostilitățile (?); eliminarea nazismului și îndeplinirea obiectivelor propuse este sarcina „nobilă” a întregii „națiuni” ca urmare a experienței de ani și ani de luptă împotriva dușmanilor;
(vi) „Patria își apără suveranitatea și securitatea”, inclusiv „compatrioții” din Donbas și…Novorossia (i.e., numele dat Sudului Ukrainei încă din sec. XVIII, în contextul luptelor dintre Imperiul Țarist și cel Otoman);
(vii) Rusia e mândră de anexarea Crimeii- „Împreună putem obține totul” (?), căci „Fără o Rusie suverană și puternică nu va fi posibilă o ordine mondială solidă” (?);
(viii) La amenințarea Occidentului, Rusia răspunde prin îndeplinirea sarcinii de dezvoltare a complexului industrial de apărare. Așadar, „Forțele nucleare strategice sunt într-o stare de deplină pregătire”;
(ix) Trimiterea de trupe NATO pe terioriul Ukrainei (pardon, teritoriul Rusiei de acum încolo !…) va avea consecințe tragice;
(x) E o aberație idea că Rusia pregătește un atac asupra Europei; în fapt, Rusia e gata de dialog pentru stabilitate strategică, darRusia NU poate fi obligată să participle la negocieri… (interesant!, zicem noi…).
Întrebarea (inutilă de altfel, deoarece știm deja răspunsul!…) este: Ce a omis să spună tavarisci Putin?:
a) Există o „oboseală de război” a rușilor; parcă numai în „Măreața…”?
b) Recunoașterea irelevanței – tot mai pregnantă! – a Rusiei pe scena politică și economică internațională;
c) Moartea lui A.Navalnîi;
d) Costul uman și economic real al OMS (nu numai pierderile umane dar și urmările efective ale sancțiunilor economice internaționale); Putin susţine, la modul absolut paranoic, că Rusia o duce foarte bine… mai lipsea să zică doar că înflorirea Rusiei e fără precedent de la declanșarea OMS!…
e) Inflația în creștere, concomitent cu deprecierea și mai accentuată (și gravă!) a rublei;
f) Restricțiile ( că să nu zic cenzura draconică) impuse la capitolul mass media; cu dezvoltarea fără precedent a „industriei” de fake-news nu mai putem lua nimic de bun, de cert…
Evident, pentru Românica, de cel mai mare interes este situația din Transnistria. Faptul că la „Congres” sau ce-o fi fost, nu s-a pomenit nimic oficial, de la „înalta tribună”, de micul teritoriu – formal, al Republicii Moldova – mă conduce spre două ipoteze:
- S-a dat poruncă de la Moscova „să se tacă” cu cererea directă de alipire la Rusia; nu e „consult” la acest moment, „toa’și”! Rezumați-vă doar la a cere ajutor economic, nu militar! Ca de obicei…
- Există posibilitatea ca Transnistria să nu fie total controlată de Rusia… Să nu uităm că un procent semnificativ al populației are și pașaport ucrainean, fiind de origine… ucraineană (azi, etnie nerecunoscută ca atare, ei sunt ruși, toa’și!)…
Aici, în U.K. „li se rupe-n paișpe” briților de Transnistria. Nu am remarcat nici un comentariu la problemele României, darămite ale Republicii Moldova și, cu atât mai puțin, cele ale Transnistriei. Important este ca – pe Tamisa – ceața să plutească în continuare liniștită… Totuși, în mass media românească (!) am remarcat o voce care nu „se liniștește”: Laurențiu Pleșca, expert afiliat Europuls. Vorbind despre evenimentele foarte recente de la Tiraspol (28 februarie, a.c.), domnia sa se întreabă, pe bună dreptate:
Pe de o parte, de ce Tiraspolul nu s-a adresat direct lui Putin, ci Dumei de Stat?! Pe de altă parte, de ce Tiraspolul nu a apelat direct la Instituții europene?
Se trage concluzia că unii lideri transnistreni nu sunt cu Putin?!…
FINIS CORONAT OPUS! Ideea de bază a lui Vladimir Vladimirovici Putin este că OMS trebuie prezentată ca un război patriotic! (similar Marelui Război pentru Apărarea Patriei – 1941-1945)… Iar pentru asta, surprinzător (!), Putin cere poporului rus să pună în practică vechiul slogan sovietic „GATA CU BĂUTURA, HAI PE SCHIURI!”…
La o paradă militară de 23 august, un activist de partid spunea mândru: „Iată ce eleganți și frumoși sunt ostașii noștri!” Un jurnalist străin remarcă: „Dar uniformele lor seamănă leit cu cele ale sovieticilor!”. Răspuns: „Păi sunt acum frații noștri!”. Reporterul insistă: „Bine, dar cum o să-i deosebiți pe unii de alții în război?”
Citește și:
- ISTORIA E O CURVĂ IAR POLITICA, LUPANARUL EI (XV). Sfârșitul filmului? Basme, basme, basme…
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
