În fiecare an, cel puţin o dată, serviciile secrete româneşti sunt protagoniste, sau parte a unui scandal. De la Măgureanu la Truţulescu, de la căpitanul Soare la Talpeş, din Berevoieşti şi până la Deva, serviciile secrete şi scandalurile s-au intersectat, atât de post-revoluţionar şi original, încât toate iconiţele de internet cu omuleţi uimiţi nu ajung să exprime mirarea cetăţeanului, atât de apărat, că-i vine acru.
E ceva cu secretele şi românii. E un folclor despre asta, încă din perioada lui Antonescu. E vorba de implicarea politică a serviciilor care ar trebui să facă altceva. Cum ar fi să apere ţara. În fine, nimeni nu spune că un sereist nu poate să aibă o simpatie politică. Dar de aici, până la a da (sau vinde) informaţii secrete, e un drum foarte lung.
Ca să nu mai spunem de ieşit în presă. S-a ajuns în situaţia, cel puţin bizară, ca orice membru al serviciilor secrete, nemulţumit de salariu, putere, şef, amantă sau pur şi simplu incompetent sau alcoolic, sau nu, să-şi verse năduful în tot felul de emisiuni televizate şi reluate, sau în tot felul de ziare de mai mult sau mai puţin scandal, pe tot felul de site-uri. Securistul vorbăreţ e o realitate românească, mai actuală şi mai prezentă decât vestita găină cu trei picioare, care naşte pui vii, vorbitori perfecţi de limbă esperanto.
Săptămânile trecute, toată mămăliga a explodat. Ba că-s implicate serviciile secrete în scandalul cu Ghiţă, ergo Sebi a fost gonit de către secreţii români şi secreţiile lor, ba că în servicii domneşte o corupţie haotică, după cum declara un fost general, fost loc doi, dar de fapt primum inter pares, dat afară sau mătrăşit, sau pensionat, naiba ştie, dar e bine, că acum poate să se exprime liber, pe nu ştiu ce platformă. E un păienjeniş de intrigi, iar nouă ne plac, ne incită, chiar ne bucură să vedem cum îşi spală linia întâi de apărare a ţării izmenele murdare în public. Se demitizează astfel agentul secret, mult mai mult decât prin falşii agenţi de prin discoteci, folosindu-şi legitimaţiile contrafăcute ca pe nişte chei sigure de intrat în studentele de anul întâi.
Pe lângă asta, au mai apărut şi bombiţe referitoare la servicii secrete paralele, ale diverşilor potentaţi, care se informează, şi cumpără informaţii. Apar mercenari politici, apar specialişti în manipularea informaţiei, apar diletanţi ce se dau mama Omida. Iar noi ne pierdem şi ultima fărâmă de înţelegere, şi nu mai pricepem decât că, în România, dacă ai bani sau/şi eşti baştan politic, poţi să-ţi angajezi propria ta armată de securişti, care să dea pe ţeavă ce vrea muşchii tăi, despre oricine, oricând şi oricum.
E bai mare. E vorba de oameni care au semnat un angajament, au jurat să apere statul român. Statul român şi atât. Şi statul ăsta român nu înseamnă Băsescu, sau Klaus, sau Kovesi. România nu înseamnă România TV sau Kanal D sau Antena 3. Înseamnă ţara pe care sunt plătiţi să o slujească. Şi să o apere. Şi nu pot decât să-i mulţumesc întâmplării că suntem atât de neînsemnaţi, încât nimeni nu vrea să ne invadeze. Pentru că, la modul la care se munceşte acum în serviciile din România, ar ajunge trei lăzi de băutură şi cinci curve fără prejudecăţi, plus o televiziune şi două ziare, şi ne-ar vinde băieţii cu ochi albaştri înainte să ne trezim.
