Acum zeci de ani, când învăţam şi eu Dreptul Internaţional Public, după cursul prof. univ. dr. docent, Grigore Geamănu, pe lângă prevederile de strictă interpretare stipulate în Convenţii internaţionale, pe care oricum le însuşeam complet, profesorul nu uita să ne amintească şi faptul, că în diplomaţie este o lume aparte, o lume cu un comportament deosebit, protocolar şi curtenitor. Ospitalitatea şi respectul faţă de statul în care eşti acreditat nu sunt facultative, ci obligatorii. Relaţiile dintre statul pe care îl reprezinţi şi statul în care eşti acreditat depinde enorm de conduita plăcută, agreabilă a diplomatului, a şefului misiunii diplomatice, de modul cum foloseşti acest comportament pot reuşi, sau nu, negocierile importante în care eşti angrenat.
Ca să nu vă povestesc, că am citit, mai de mult e drept, şi Nicolae Titulescu – Discursuri – apărută în 1967 la Editura Ştiinţifică, constatând cât de mari eram pe timpul său, ce strălucit diplomat era acest român, cu aport deosebit la diplomaţia Europei, la Societatea Naţiunilor, care l-a ales preşedinte al Sesiunilor din 1930 – 1931. Atunci nimeni nu avea curajul să nege Istoria Românilor, să ne jignească la noi acasă. Dimpotrivă, ne solicitau să acordăm bunele oficii în negocierile între state rivale. Puţini ştiu sau îşi mai amintesc de Pactul Litvinov – Titulescu, încheiat la Londra în 1933, când URSS, după Primul Război Mondial, recunoştea suveranitatea României şi apartenenţa Basarabiei la România Mare. Eram cineva! Lumea ne ştia.
Acum, după 80 de ani, un oarecare american nepoliticos, ambasadorul USA în Republica Moldova, situat înafara uzanţelor diplomatice, declară: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică (…) Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”.
Înainte de a comenta inepţiile acestui rusofil, vreau să fac o scurtă referire la valoarea declaraţiei a unui ambasador, pentru a înţelege corect alegaţiile sale
Ambasadorul este şeful misiunii diplomatice în statul în care este acreditat, având competenţă generală de reprezentare a intereselor statului său, ale cetăţenilor săi, în conformitate cu normele dreptului internaţional. Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul, faţa de orice persoana fizică şi juridică naţională sau străină.
Pentru aceste considerente, încep să percep, ca un român neaoş, mesajul pe care îl transmite USA României, după zicala: unde dai şi unde crapă! Ca să nu o zic proverbul ăla cu, să baţi şaua …… E clar! Partenerul nostru strategic, de unii numit şi „Marele licurici”, ne neagă istoria, trecutul şi chiar viitorul. După ce am constatat că ambasadorul „negaţionist”, ca să folosesc o sintagmă penală, pentru unii, a fost diplomat mulţi ani prin Maica Rusie, şi nu m-aş mira să fie din neamul lui Donald si Tracey Foley sau Anna Chapmann, ultimii spioni ruşi prinşi de FBI. Deşi nu sunt indicii temeinice, dar prezumţii rezonabile. Nu de alta, dar orice doreşte Marele Urs, reprezentaţii Jandarmului mondial sunt de acord. Exemple ? Da, sigur!
A cerut România, ţară de graniţă, să participe la negocierile dintre Basarabia, pardon, Republica Moldova şi Transnistria, Rusia s-a opus, USA a fost de acord. Aşa că, sub egida CSCE, participă: Moldova, Transnistria, OSCE, Federația Rusă, Ucraina, Statele Unite și Uniunea Europeană, 5 + 2, mediatori și observatori. Remarcă. Dacă la negocieri admiţi să participe o anumită entitate, implicit îi recunoşti legitimitatea. Deci, şi în viziunea USA Transnistria este un teritoriu independent, care negociază în nume propriu un tratat internaţional, la care este parte. Atunci există posibilitatea ca Transnistria să revină sub suveranitatea Republicii Moldova? Exclus !
Atunci, despre domnul ambasador al USA la Chişinău, putem spune că este antiromân şi prorus? Eu, aşa îl percep. Mai ales că spune tâmpenii! Eu ce pot face? Aproape nimic. Mă raliez şi eu cu sufletul versurilor doamnei Ica Ungureanu.
Lui Ştefan cel Mare
Cum sufletul de jale-mi geme,
Să-mi ierte îndrăzneala Domnul,
Că dup-atât amar de vreme,
Cu proaste veşti îţi tulbur somnul.
Moldova ta, de altădată,
Lăsată moştenire nouă,
E astăzi marginalizată,
Măria Ta, şi-i ruptă-n două.
…………………………..
-
- S.
Când bunul Dumnezeu ne-o da,
Un domn viteaz şi drept, ca tine,
Ţi-oi scrie iar, Măria Ta…
Şi-atunci vom auzi de bine!
Acum când USA ne ignoră, ne neagă şi istoria, stăm cu mâinile în sân?
În alte zone „negaţionismul” se pedepseşte. Ştiu eu chiar un ministru român, care deşi şi-a retras vorbele, nu a fost exonerat de condeiul acuzatorilor. Şi încă e sub presiune.
Noi, nimic! Oficial! Cum domnul ambasador USA de la Bucureşti, este vocal în probleme româneşti, ce nu sunt de competenţa sa, acum tacit admite în totalitate inepţiile debitate de omologul său de la Chişinău. Dacă împărtăşeşte neadevărurile enunţate de omologul său, care ne afectează istoria, mai putem considera noi că suntem un partener strategic? Sau poate am devenit o colonie americană, în care românilor li se interzice dreptul la unitate! Ştim că suntem ocupaţi militar, desigur, pentru a ne apăra de duşmani, dar nici un cuvânt de reproş din partea puterii!
Aseară am dat un tur pe sticlă
Mi s-au confirmat multe presupuneri. Pe lângă analişti şi „părelologi”, am constatat existenţa agenţilor de influenţă atât ruşi cât şi americani, care s-au pronunţat în cestiune. A mesteca cuvinte fără să spui nimic, dar nimic, deşi eşti convins de încălcare tuturor uzanţelor diplomate, te deconspiri!
Ca să vă spun sincer, nici eu nu sunt pentru „întregirea neamului”, prin unirea cu Basarabia, acum când situaţia politică, economică, financiar şi socială este extrem de complexă, ne-am adăuga probleme dificile de rezolvat, când noi, în prezent abia navigăm pe lângă nava Uniunii Europene, să nu ne înecăm.
Ştefan cel Mare: Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!
Ştefan cel Mare şi Sfânt contestat de simptomul „negaţionist” american!
- Citește mai multe articole ale autorului – AICI
