ESPRIT DE GEOMETRIE … ESPRIT DE FINESSE – DOISPREZECE –
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ sau ÎNTRE FAUST ȘI MEPHISTO… (Actul VII)
Citește și ACTUL VI
U. A nu vedea pădurea din cauza copacilor!…
De când m-am „oploșit” în Anglia – forțat de anumite împrejurări (dar acum nu regret, never for ever…) – trăiesc din plin „coșmarul” inteligenței artificiale : când mă trezesc dimineața (foarte devreme!), nici nu mai privesc pe fereastră cum e vremea pe afară, îmi „consult” computerul și dacă el spune că plouă și e frig (tipic pentru perfidul Albion…), atunci asta e!… Fie că – privind totuși apoi afară, cu ochii mei! – e senin și – ieșind la obișnuita mea țigară din zori de zi – constat (senzorial) că e chiar plăcut… Cum sunt la o vârstă când am nevoie sistematică de ajutorul medicului (reumatism, șalele blestemate…, colesterol, HTA… și alte drăcovenii…), consultația vine prin I-phone (încă n-am văzut-o pe doamna, în carne și oase); G.P.-ul, ca și farmacia (unde primesc toate medicamentele gratuit! – vârsta îmi dă dreptul aici!…) se află la maximum 3-5 minute de mers de acasă; rețeta „merge” electronic și nu am decât să-mi mișc curu’, pănă „la doi pași”, să ridic „boabele”. Mă mir că vaccinurile (le fac pe toate, conștiincios, tot așa, anunțat și programat computerizat…) nu-mi vin gata-inoculate prin E-mail… Majoritatea trecătorilor (în special cei tineri) merg ca în transă, cu ochii pe un mobil… Până și „păsările de noapte” ce-și au sălașul de „start” chiar vis-a-vis de mine (Medway Probation Centre…ha,ha,ha…), își unduiesc „cărneturile” în ritm de I-phone-ul la care belesc (ochii!), fără a mai struni cu privirea clienții potențiali, vii, reali… Ei, asta-i epoca! Peste ani și ani, vorba cântecului celor de la Phoenix, „toate-au fost la vremea lor, ceva exagerat! Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat… Hei tramvai… (pardon, computer)… cu etaj și tras de cai… (pardon, cu baterie lithium și wireless…)… Nepoțelele mele britanice mă înnebunesc cu întrebările tipice vârstei („De ce nu cade cerul pe noi?”…); ei bine, le pregătesc pe computer un film – virtual reality – care le arată – incredibil de deștept! – cum stau lucrurile cu „Scurtă istorie a timpului” a lui Stephen W. Hawking ( – mamma mia!…să mă bată cucu’… am rămas trăznit!)…
Ca logician, tot încerc să-mi imaginez / să-mi reprezint un fel de pătrat logic: civilizație – cultură – inteligență artificială – realitate virtuală. A ieșit, mai degrabă, un fel de nod gordian din care să încep a tot depăna câte ceva…
(i) Cui îi aparține A.I. – culturii sau civilizației? (am fost tentat să mai adaug atributul de „umană”, dar am „realizat” că ar ieși un pleonasm.)… Într-un episod anterior am afirmat că A.I. (și implicit V.R.) sunt o „împletire fericită” a ambelor dimensiuni specifice existenței umane. Și totuși, există vreun „primat”? Din nou, va trebui să fac efortul de a mă exprima ca „pentru Bulă”, cu riscul de a pierde anumite nuanțe specifice spiritului consecvent științific. Prea bine!
(ii) Cultura – în exprimarea deloc „doctă” a unor documente UNESCO – reprezintă „o serie de caracteristici distincte ale unei societăți sau grup social în termenii spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali (…) moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație”… până aici m-am lămurit buștean!… Mai degrabă este utilă enumerarea acestor „caracteristici distincte” : gesturi, cuvinte, scris, arte, mass media, media interactivă (e.g. telefonul…) gesturi, ritualuri, cunoștințe teoretice, norme abstracte, religie… Toate acestea „pot fi însușite prin forme ale memoriei subiective (bine spus !, computerul are memorie obiectivă! – s.n. și n.n.), e.g. reflexe, cuvinte, imagini, dar și prin memorie (tot) obiectivă e.g. obiecte, peisaje, cărți, numere, reguli…”. Automat, îmi vine în minte să specific faptul că „subcultura” nu are înțeles peiorativ, degradant, ci reprezintă părți ale unei categorii integratoare – cultura. Lucrurile încep să se lămurească (parțial!): se mai spune că orice cultură își are rădăcinile în „capacitatea universal-umană de a clasifica experiențele, de a le codifica, de a le comunica simbolic”. Apoi, începe „babilonia” de interpretări: unii contrapun cultura (și civilizația!) , naturii; alții (în special antropologii culturali) fac deosebire între cultura materială și cultura simbolică ; există și alte moduri de a înțelege cultura, drept seturi de valori (idei), norme (comportamente) și artefacte (cultura materială)… De obicei, căutarea etimologiei unui termen ne este de mare ajutor: termenul de „cultură” vine din latină, „colere”= a cultiva, a onora; prin extensie, se referă la orice activitate umană… Deci, să simplificăm: cultura se opune naturii doar prin faptul că – prin ea – oamenii „adaugă” ceva în plus realității, o „realitate artificială”! Vorba latinului – prin cultivarea premeditată a pământului, adăugăm vrând-nevrând, ceva nou naturii… Dar să nu uităm „dialectica” profundă continuitate-discontinuitate om-natură! Supralicitând o latură sau alta a acestui „cuplu dialectic” de netăgăduit, riscăm fie să naturalizăm excesiv, fie să artificializăm excesiv cultura. De pildă: o vulpe își sapă vizuina într-o zonă deasă de tufișuri, arbuști, copăcei… așa cum am eu aici, în Anglia, în fundul curții casei în care locuiesc (și eu și verdeața și… vulpea!…). Ne „întâlnim” destul de des, mai ales în zona de depozitare (litter) a gunoiului. În special acum, când are pui… Ei bine, vizuina vulpii este un „artefact”? Prin aceasta, vulpea a creat sau nu un fragment de cultură („vulpească”, ca să nu mai zis de șiretenia ei, care nu-i nici în ruptul capului și a naturii…)? Nu! Pentru că și vulpea și toate „isprăvile” ei nu aparțin lumii „umane și umanizate” a omului, ci, integral naturii! Ergo: inteligența artificială este un produs al omului (și material și spiritual) prin excelență, se adaugă „naturii naturale” și se susține prin elemente ale acestor entități – „natura naturans et natura naturata” (B. Spinoza)…
(iii) Civilizația este o „altă mâncare de pește” (dar făcută tot de om…). Termenul vine tot din latină: civis / civitas = cetățean /cetate. Dar, N.B.! Să nu uităm, în greaca veche polis înseamnă tot cetate; Aristotel numea omul zoon politikon, i.e., „animal politic” (ca membru al cetății, comunității…) și de aici, o condiție necesară dar nu suficientă a „civității” omului: unde e civilizație, hop ! și politică!… Ca mod de rezolvare a diferențelor, până la adversitate, între interesele (iarăși, exclusiv! umane…) ale oamenilor ce con-viețuiesc! Vreau să fiu mai bine înțeles… iată la un exemplu, inspirat de „prietena mea – vulpea”: albinele trăiesc în comun („familie”), diferențele dintre ele sunt genetico-biologice (nu e pleonasm!), i.e. există „specializări” ce nu pot fi preluate de orice „surată” – matca, albina lucrătoare, albina „războinică/străjer”, trântor (ce s-ar face muierile fără bărbați?!…)… Putem vorbi de stup ca fiind o „civilizație” a albinelor…, sau cazul termitelor, sau chiar al maimuțelor (că tot trăiesc și ele în grup)? Evident, NU! Vine acum rândul Wikipediei să ne lămurească buștean: „…nivel de dezvoltare a societății și culturii materiale atins de o formație social-economică, respectiv, starea vieții social-economice și culturale a unui popor sau a unei epoci” (?) Să ne ajutăm de specificațiile oferite: dezvoltare urbană, stratificare socială, formă de guvernare, sisteme de comunicare prin simboluri (e.g. scrisul)… La care se mai adăugă „caracteristici socio-economico-politice” mai profunde: centralizare, domesticirea oamenilor / animalelor / altor organisme, diviziunea muncii, „ideologii de progres înrădăcinat cultural” (?), supremacism, arhitectură monumentală, impozitare, dependența socială față de agricultură, expansionism istoric… Se mai menționează că civilizațiile sunt interdependente (?), ele au ca finalitate extinderea controlului uman asupra naturii (inclusiv alte ființe umane…) și că ele apar în etapa finală a „revoluției neolitice” (i.e., nașterea agriculturii; de aici și chestia cu latina și cultivarea pământului)… Oare, nu era mai simplu să se spună: oamenii (predestinat ființe sociale) sunt obligați să formeze comunități (umane!…) spre a supraviețui; viața în comunitate nu mai este chiar la voia întâmplării, ca în mijlocul naturii virgine; apare necesitatea unor cutume, reguli, norme …. de conviețuire, instituite !, mai mult sau mai puțin acceptate / tolerate ; respectarea lor menține coerența grupului social (mare, mijlociu sau mic). Evident, și supraviețuirea ! Ei bine, prin aceasta se „adaugă” la natura naturans și natura naturata un „ceva în plus”, nemaiexistând anterior, condiționat de natură (animalitatea din om) dar și opus naturii (socialitatea, umanitatea din om). Ergo: Inteligența artificială apare ca o „viclenie a istoriei” (Hegel): civilizația evoluează ca „blestemată” spre acest nou stadiu („Un pas mic pentru om, un pas uriaș pentru omenire” – N. Armstrong, primele cuvinte la prima aselenizare…). Poate fi ieșirea omului din umanitatea sa terestră dar și „capsula cu cianură” a sinuciderii, căci acum se va vrea un nou Dumnezeu…
(iv) Cultură – Civilizație: îngemănare, dualism, adversitate? Dacă strecurăm între ele un „agent mediator” – inteligența artificială – cu toate implicațiile sale tehnologice dar și teoretico-filosofice, ne aducem aminte de Oswald Spengler și faimoasa sa lucrare Der Untergang des Abendlandes („Declinul Occidentului”). A făcut vogă la vremea ei (primele decade ale sec.XX), dar azi reintră într-o stranie actualitate: dacă ne amintim de Spengler în „cheia” A.I., apar lucruri neverosimil de „șocante” (fără a propos -uri la cărțile de mare succes ale futurologului Alvin Toffler: Șocul viitorului, Al treilea val, Puterea în mișcare, Război și anti război, Crearea unei noi civilizații, Avuția în mișcare, Alvin și Heidi Toffler, Analfabeții secolului 21… sau, poate, dimpotrivă!…)
Să revenim la Spengler. Ce ne spune el în esenţă? civilizația este moartea culturii… Mutatis mutandis, inteligența artificială va fi „moartea” civilizației?!… După Spengler, evoluția în timp a unei culturi este asemenea succesiunii celor patru anotimpuri (evident, cunoscute „cel mai pregnant” doar în sfera nordică, cu precădere, în Vest…). Cultura este stadiul embrionar al unei civilizații: primăvara „explodează”, vara se cristalizează, toamna „se ofilește” iar iarna… moare, are loc lichidarea completă a civilizației; în acest „stadiu final” locul ei va fi luat de culturi mai tinere care reîncep periplul „pre-destinat”… Acest ultim stadiu este caracteristic Occidentului…
Revenind la „oile noastre” cu anume avem de-a face azi? Când omul a început să-și „mute” inteligența pe suporturi / dispozitive / sisteme hiper-complexe… cu scopul (nobil, aș zice eu) de a se autodepăși, de a-și amplifica statutul existențial: nec plus ultra!… a atins postura lui Faust… Acum a venit momentul ca Mephistofel să-și „ceară drepturile”… Ceea ce se întâmplă azi cu ingineria genetică, cu cursa înarmărilor care s-a extins și în spațiul cosmic, cu artificializarea excesivă a mediului ambient, cu stratificarea și conflictualizarea fără precedent a societăților (intra și inter), cu relativizarea tragi-comică, dar extremă a sexualității (pardon, aici, genului), cu bulversarea – tot fără precedent – a climei și mediului etc., toate acestea sunt corelate volens-nollens cu inteligența artificială!?… Arătam – la începutul acestei serii de episoade consacrate A.I. – că, în zorii revoluției industriale, lucrătorii din fabrici se revoltau, se răsculau împotriva mașinilor care-i privau de un loc de muncă. Au greșit „adresa”… Tot atât de bine ne putem revolta pe ghilotina ce ne „scurtează” de un cap, pe „virușii” cu care hackerii ne golesc conturile din bănci, ba, mai mult, se amestecă în viața politică la limita maximă a periculozității ș.a.m.d…. Și noi, și aici și acum… „am greșit adresa”… Cu excepția unui cataclism global (e.g. război mondial și nuclear, un accident cosmic impredictibil și imparabil, o eroare fatală în diferite sisteme de organizare și control etc.), nimeni și nimic nu poate opri progresul științifico-tehnic… Nici cele mai dure coduri de etică științifică și bio-tehnică… Omul, chiar că e Faust și se joacă mereu cu focul, îl caută cu lumânarea pe Mephistofel… A dracu’ pielea pe el…
(v) „N-am putut să dorm azi-noapte (…) E Satana!”… Am văzut recent cum niște persoane (predominant sex – pardon, gen – feminin…) încercau, la Iași, să vandalizeze Statuia Corupției din politică, operă de o ingeniozitate artistică rară a lui Costin Ioniță… Aflată în buricul târgului, în Parcul Voievozilor, reprezintă un om cu cap de hidră… Da! Stârnește frisoane, dar presupun că doar celor ce se identifică în personajul-metaforă… De ce niște „drept-cuvioase” nu pot dormi sau îl văd pe Satana? La ce nivel cultural or fi ele? Cât or fi ele de habotnice? Cred că și „draguțu’ de D-zeu ar zâmbi la „drăcovenia” artistului-sculptor și s-au uita urât la muierile, babetele… „bete mangă” de ignoranță… Tot așa ceva se întâmplă și cu inteligența artificială… În lumea sacerdoților și pletorei de „ultra-drept-credincioși” unii își scuipă-n sân dar alții, mai practici, se folosesc de ea…
Voi încerca să descâlcesc acest „nod gordian” în episodul următor – << Normele/„legile” socio-umane sunt făcute să fie încălcate; Legile naturii sunt făcute să fie respectate… >>…
Cum „mediază” A.I. între politică și „curvistuție”? Conversație pe Internet:
El: Salut, aș vrea să te cunosc mai bine, am 38 de ani, sunt parlamentar și sunt cinstit…
Ea: Bună, mă bucur să te cunosc, eu am 30 de ani, sunt prostituată de 15 ani și sunt virgină…
Citiți și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (1)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (2)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIII). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (3)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIV). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (4)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXV). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (5)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXVI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (6)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
