Traian Ștef – poet, eseist și prozator cu „ștate vechi” în publicațiile de cultură și multe volume publicate, membru al Uniunii Scriitorilor, Fliala Arad, își lansează joi, 16 martie, cartea POEMUL DE DRAGOSTE. Evenimentul care se va bucura de prezentarea scriitorilor Ion Moldovan și Horia Ungureanu va începe la ora 17, la Biblioteca județeană Arad.
Ilustrația copertei și afișul sunt realizate de artistul arădean Viorel Simulov.
Fișa bio-blibliografică a poetului și eseistului Traian Ștef, așa cum apare ea pe site-ul Uniuneii Scriitorilor din România – filiala Arad
Poet. Eseist. Pseudonim: Emanuel Don (foarte rar folosit, în jurnalistică). Data naşterii: 23 iunie 1954. Locul naşterii: Brădet, comuna Bunteşti, jud. Bihor, România. Părinţii: tatăl: Gheorghe; mama: Antiţa. Studii: – elementare: primele două clase în satul natal, apoi la Oradea; – liceale: Liceul Mihai Eminescu (atunci nr. 4), Oradea, absolvit în anul 1973; – universitare: Facultatea de Filologie, Cluj, secţia română-franceză, absolvită în anul 1979. Activitatea: – profesor la Liceul Industrial Popeşti, Şcoala Cuzap, Bihor, între anii 1979-1986; – metodist la Centrul judeţean al creaţiei populare între anii 1986-1990; – redactor la Revista „Familia”, din 1990 până în prezent. Colaborări la reviste: „Echinox”, „Familia”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Poesis”, „Arca”, „Orizont”, „Ramuri”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Calende”, „Paralela 45”, „22”, „Provincia”, la ziarele: „Transilvania jurnal” (Braşov), „Gazeta de vest” (Oradea), „Vest” (Oradea). Colaborări la volume colective: Catarge, Editura Eminescu, 1977; Caietul debutanţilor, Editura Albatros, 1982; Un sfert de veac de poezie (la Sighetul Marmatiei), Fundatia Luceafărul, 1998, antologie de Vasile Muste, prefaţa de Laurentiu Ulici; Romanian poets of the 80s and 90s, Editura Paralela 45, antologie de Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Georgeta Moarcăş, Pitesti, 1999, Corabia cu poeti, antologie de Ioan Moldovan, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2002. Debutul absolut: Revista Familia, nr.6, 1974, cu poezie. Publicase şi în revista liceului, „Ritmuri incandescente”, poezie şi eseuri, începînd cu clasa a X-a (anul şcolar 1970-1971). Debutul editorial: Călătoria de ucenic, poeme, 1993. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1994 şi al ASPRO din 1994. Premii literare: Premiul Revistei „Amfiteatru”, 1977; Premiul pentru debut al Revistei „Poesis”, pentru volumul Calătoria de ucenic, Satu Mare 1994; Premiul filialei Arad a Uniunii Scriitorilor pentru acelaşi volum, Arad, 1994; Premiul special pentru eseu al Salonului internaţional de carte, Oradea, 1998 si diploma salonului de carte de la Cluj, 1998, pentru volumul Ridicolul; premiul pentru poezie al filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, 1998, pentru Femeia in Roz; premiul pentru proză al filialei Arad a Uniunii Scriitorilor, 2003, pentru volumul Orbul şi dintele de aur; prezenţa în topul revistei „Cuvîntul”: pentru ideologie, volumul Despre mistificare (1997) şi pentru poezie, volumul Femeia în Roz (1998); prezenţa în topul pentru eseu al revistei „Observator cultural” a volumului Despre calitatea umană, 2000. Premiul de excelenţă pentru literatură al Primăriei Oradea pe anul 2003.
Referințe critice
„Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă faţă de prezent a eseistului? Cărturarii Şcolii ardelene, intelighenţia militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulţumire faţă de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o sobrietate, o disciplină incompatibilă cu tihna, cu destinderea euforică a momentului, aşa cum o recomanda bardul latin: „Bucură-te de ziua de azi şi încrede-te prea puţin în cea de mîine”. Dimpotrivă, tensiunea lor morală se îndrepta spre viitor, concentrată într-un ideal pe tărîmul căruia trecuseră cu arme şi bagaje. Negăsind satisfacţie în prezent, se transpuneau într-o aşteptare cu miză istorică (Camus: „Pentru un om a căpăta conştiinţa prezentului său înseamnă a nu mai aştepta nimic”). Li se pot alătura, desigur, poeţii mesianici transilvani, de la Goga, Aron Cotruş la Beniuc cel al începuturilor… Traian Ştef se prezintă drept un condei lucid şi integru, din rîndul celor ce ne propun să ne asumăm sarcina unei istorii ce-şi asumă, la rîndul său, sarcina culturii, pentru a ne readuce la condiţia normalităţii.” (Gheorghe Grigurcu)
Cum scrie Traian Ștef
Dragoste
Să topeşti toate simţurile
Într-o sete mai mare
Decît arsura apei tari
Prin piele prin carne prin os
Într-o foame mai mare
Decît a fluturelui care-şi scutură
Singur
Aripioarele de praful acela făinos
Să rămînă îngropat în polen
Pentru totdeauna
Într-o atracţie mai mare
Decît a celor două corpuri
Care se usucă în apele mării
După ce s-au dezbrăcat prea repede
După ce au făcut un mare castel
Cu palmele înotînd în nisip
(Publicată în Revista „Ramuri”)
