„Așa cum am promis în încheierea primei părți, acum este momentul în care vreau să continui și să nu mai tac. Dacă taci prea mult, devii un om slab, lipsit de personalitate profesională tocmai în meseria pe care ți-ai ales-o în viață.”
Așa își începe partea a 2-a a mărturisirilor Brian Marcoci, contabilul condamnat la 8 ani de închisoare pentru 4 facturi „descoperite”.
Dăm curs în continuare scrisorii trimisă din Penitenciarul Arad de către Brian Marcoci,
așa cum ne-a fost înmânată prin avocat, cu intervenții minimale, în limitele impuse de regulile tehnice ale redactării.
Astfel, în ianuarie, 2020 m-am trezit cu o sentință de condamnare de 3 ani cu executare pentru un nou dosar, tot de evaziune fiscală. Am făcut cerere la Curtea de Apel Timișoara și am cerut rejudecarea cauzei – pentru că nu am avut apărător și nerecunoscând rechizitoriul întocmit în septembrie, 2019, după plecarea mea din România. Imediat după ce am primit rechizitoriul și dosarul scanat, l-am contactat pe dl. avocat Radu M., care mi-a spus că în dosarul respectiv nu sunt fapte/dovezi de natura penală care să mă incrimineze clar.
Pe scurt, eu nici nu am știut – nici măcar nu am fost informat că sunt parte din acest dosar: polițistul de caz a fost la mine la birou și a cerut date despre firma în cauză, legat de același inculpat Laza Liviu. Am prezentat actele cerute, ca ulterior din martor să dau declarație la poliție și să fiu acuzat în baza unei declarații dată de același Laza împotriva mea… conform dictării procurorului.
„Coincidența” face că acest dosar a fost instrumentat de același Procuror IOANA DUBĂȚ folosindu-se de același inculpat din primul dosar pentru fapte pe care habar n-aveam că le-aș fi făcut
Declarația lui Laza Liviu de la dosarul în cauză nu a fost confruntată de mine niciodată – mai mult, nici până în ziua de azi, la dosar nu există declarația mea din instanță! Am fost judecat conform aceluiași tipar ca și în procesul precedent, finalizat cu o condamnare de 8 ani.
Prin urmare a început un nou proces privind Decizia Curții de Apel Timișoara prin rejudecarea cauzei pe fond la Tribunalul Arad. S-a dispus și efectuat un raport de expertiză contabilă la societatea pentru care eram acuzat de prejudiciu. Pe fond, s-a demonstrat că acea sumă presupusă ca restanță de plată, în jur de 11.500 Euro, putea fi compensată chiar cu TVA de recuperat. Astfel, societatea NU are restanțe de plată la statul român – ba chiar mai are de încasat (scăzându-se suma imputată, statul romând avea restanță de plată față de societatea respectivă!). Avocatul meu mi-a garantat că NU există nicio dovadă la cele afirmate de acuzare, inclusiv raportul de expertiză fiindu-mi favorabil. Mai in glumă, mai în serios, m-a sfătuit să cer ulterior câștigării procesului rambursarea de TVA rămasă după scăderea acelui prejudiciu imputat de ANAF.
În baza acestor probe, procesul a fost soluționat în decembrie, 2020 cu o pronunțare la Tribunalului Arad și condamnarea mea definitivă la 2 ani – reducându-mi-se, astfel, pedeapsa de la 3 ani la 2 ani
În urma discuțiilor telefonice avute cu dl. avocat, mi-a relatat că el chiar s-a certat oarecum cu dl. judecător în timpul procesului, deoarece acesta i s-a reproșat avocatului meu „de ce a preluat el cazul meu?… că astfel își strică relațiile cu Tribunalul Arad!” iar răspunsul acestuia a fost (ceva de genul): „lăsați-l în pace pe clientul meu… acesta este un dosar făcut la comandă, în care nu este nici o probă… arătați-mi voi o singură probă penală la dosar, că eu o mânânc”.
Acum vreau să prezint cauza mai concret, să vedeți/auziți până unde pot merge oamenii care „aplică legea” în România, printr-un sistem în care sunt „Dumnezei pe Pământ” – infailibili și nerăspunzând nici măcar pentru abuzurile făcute în mod intenționat prin „fabricarea de probe”.
- FACTURA DISPĂRUTĂ
În primul rând față de acuzația care mi se aduce: există o factură emisă de către Laza Liviu către societatea „Mini Grup S.R.L.”, societate la care eu am rămas administrator doar în acte, administrarea societății în mod real fiind făcută de Laza Liviu prin împuternicire de administrare semnată chiar de el și confirmată pe baza declarațiilor a 4 martori propuși de Instanță și polițistul de caz.
Martorii declară că societatea, în mod real, era administrată de Laza Liviu iar eu, Marcoci Brian, eram contabilul ce declara actele făcute și înregistrate la sediul societatii din Păuliș chiar de Laza Liviu. Acea factură aflată în rechizitoriu în dosarul scanat primit de mine, de 284 pagini, factura NU există. Repet, eu NU am gasit factura respectivă nici sub formă de copie, nici sub formă de original atașată la dosarul meu în cauză (dosarul scanat care mi-a fost trimis). Nu vreau să fac o acuzație – nu sunt 100% sigur pe mine, dar de ce factura pentru care eu sunt condamnat 2 ani, nu se afla scanată?!
Poate că fizic la dosar, exista dar privind acest aspect, nu pot fi eu sigur – dar pentru apărarea mea la momentul respectiv, cert la dosarul de instanta scanat, acea factura NU exista. De ce am fost condamnat fără a se opera o expertiză grafologică care să releveze dacă este scrisă de mine sau chiar de Laza Liviu? Eu de ce sunt acuzat in cazul acesta?!
Trăim într-o lume unde instanța CATM dictează „adevărul” despre faptele presupuse pentru condamnarea mea
În realitate, conform aspectului citit în sentința finală de la CATM, cuprins în decizia 239/A din 16.02.2021, scrie concret că, în conformitate cu declarația martorului I. Florin, facturile sunt făcute și înregistrate în contabilitate de L. Liviu și Dana A.M., care avea calitatea de contabilă primară. Mai mult, și declaratiile celorlalti martori (D.A, D.AM.) spun la fel: că eu sunt doar contabilul care depune declarațiile la ANAF, având doar acestă calitate și drept de semnătură electronică – însă aceeași sentință spune că aceste declarații „nu sunt luate in considerare”!
Dacă aceste declarații nu sunt luate în considerare, eu cu ce să mă apăr în acest caz? De ce instanța citează declarațiile martorilor și tot instanța decide ca declarațiile acestora nu sunt luate în considerare, fără a indica nici un motiv temeinic privind respingerea declarațiilor martorilor citați chiar de procuror?!
Vorbind însă de declarații, trebuie să menționez și un aspect privind o declarație a unui martor: în declarația dată de acest martor, scrie foarte clar ca el este nepotul inculpatului Laza Liviu și că a fost numit de acesta să fie administrator la firma și că el NU îl cunoaște pe domnul Marcoci Brian – adică pe mine -, însă, în sentință, scrie că acel martor IL CUNOAȘTE pe dl. Marcoci Brian, fără a menționa nici o altă probă. Astfel, decizia de la CATM fie se află în contradicție cu declarația martorului, fie este o minciună scrisă intenționat într-o sentință dată chiar de CATM. De ce? Nici aici eu nu am un răspuns concret.
Un alt aspect ce trebuie de vazut la dosarul în cauză sunt 2 declarații contradictorii dat de inculpatul Laza Liviu
astfel, în declaratia de la politie data de Laza Liviu (cât era în faza de urmărire penală), el spune ca „nu stie cine a facut acele facturi și ca crede că contabilul lui (adica eu, Marcoci Brian) are ștampilele firmei lui la el la biroul de contabilitate”. Ulterior, în a doua declarație data de L. Liviu, el zice ca a făcut facturile la îndemnul lui D.A., având calitate de expert și de lichidator al firmelor și a lui Marcoci Brian.
Ca urmare, le întreb simplu pe d-na judecător și pe d-na procuror: ce mai caut într-o faptă penală unde Laza Liviu recunoaște că el a emis facturile direct între firmele lui?
Pe lânga acestea, mai este un aspect logic de subliniat: de ce instanța nu s-a sesizat și în numele D.A., mai ales in contextul in care era citata de acel inculpat? De ce doar eu, Marcoci Brian am fost inculpat? Instanța aplică o dublă măsură în mod evident, sau a mințit și a spus în mod intenționat că doar dl. Marcoci Brian este infractorul desemnat pentru aceste fapte de evaziune fiscala facute de Laza Liviu?!
Nu vreau să fiu acuzator privind inculpatul Laza Liviu, care și-a urmărit avantajul de 30% reducere din pedeapsă dacă recunoaște „ce trebuie” în acest caz… chiar și daca minte intenționat, la comanda procurorului de caz sau a polițistului desemnat.
Laza Liviu și-a urmarit scopul lui de condamnat – însă aceasta este o faptă de coruptie în rândul anchetatorilor pentru a impiedica aflarea adevărului.
Tot în sentința finală dată de CATM se menționează că eu sunt condamnat pentru continuitate de fapte de evaziune fiscală aferentă perioadei aprilie, 2012, ceea ce în realitate, primul proces este in perioada 2011-2013. Ilogic: nu are cum să fie continuitate de fapt dacă se afla în aceeași perioadă; mai mult, că această condamnare de 2 ani este suplimentară după finalizarea condamnării de 8 ani – deci dacă în viitor mai sunt ceva facturi cu un alt client și acel client dă altă declarație impotriva mea ca și contabil, instanța poate spune „2 ani condamnare suplimentar pe aceeasi perioadă”. Este incredibil cum se judecă în instanțele din România, unde procurorul cu polițistul fac front comun de condamnare pentru a-și justifica munca lor în mod abuziv.
Pentru mine, sincer, aceste abuzuri de instanță date de CATM sunt ilogice și sper ca cineva, la un moment dat, să vrea să scoata la iveală adevărul pe baza probelor aflate la dosar. Repet, România are legi, însă acestea sunt aplicate subiectiv sau din alte interese vădite ce privesc aparărea funcției publice bine plătite și care oferă privilegii.
VA URMA
