Îmi place voluntariatul. Pentru că mă deconectează de la sistemul ăla în care prioritară este fuga după bani și de la ego-ul meu de prunc individualist. Îmi place pentru că am învățat mai multe despre mine și despre ce îmi doresc de la viață în dățile în care am ajutat benevol tot felul de oameni să organizeze un eveniment, de exemplu, decât am învățat în școală și în facultate.
Voluntariatul sfidează treaba cu „time is money” și asta e bine. Nimic nu se compară cu pasiunea care probabil nici nu știai că există în tine să pui umărul la treabă pentru un lucru din care, aparent, nu ai nimic de câștigat.
Experiența mea ca voluntar este diversă. De la a lua contact cu artiști, regizori, actori și a afla ce capricii și pretenții au fiecare, a scrie și promova, a lipi afișe și informa publicul despre eveniment, a păzi tot felul de obiecte, până la a șterge mese și muta scaune. Asta, cred eu, înseamnă echilibru. Nu regret însă nimic, pentru că astfel am văzut cum se construiește de la zero un festival și am devenit conștientă de meticulozitatea de care trebuie să dai dovadă pentru ca totul să iasă (aproape) perfect.
Ca orice meserie, și voluntariatul are plusurile și minusurile sale. Uneori poți să ai senzația că organizatorii profită de tine și de întreaga echipă de voluntari prin a-i însărcina să facă treburile de care ei nu au chef. Una dintre cele mai groaznice povești auzite este a unei tipe care a fost chemată să spele toaletele de la o petrecere. Genul acesta de atitudine mi se pare deplasată. A fi voluntar înseamnă a te dedica pentru o cauză, chiar dacă nu e o afacere profitabilă pentru tine, nu a fi un soi de sclav al celor care se bucură de tot prestigiul și aprecierea publicului legat de eveniment.
Uneori, în ciuda aparențelor, unele echipe de organizatori nu știu să aprecieze o mână de ajutor din partea persoanelor care le oferă timpul și munca lor gratis. Lipsa de recunoștință m-a determinat ca pe viitor să evit acele colective. Îndeosebi dacă evenimentul se întinde pe mai multe zile, de cele mai multe ori cei responsabili de echipa de voluntari strâmbă din nas dacă le zici că ai și alte lucruri în viață de care trebuie să te ocupi. Am asistat la o conversație cu un tânăr care a zis că este disponibil toate cele 4 zile și că nu are nimic altceva de făcut. O sclipire a apărut în ochii femeii responsabile cu acel departament, astfel încât vreme de 4 zile a avut un program full-time de voluntar de 12h. Lucrurile de genul acesta nu mi se par în regulă, mai ales când singura recompensă a fost un „mulțumesc”.
Am știut întotdeauna ce presupune voluntariatul și nu aveam nicio așteptare, însă a abuza de o mână de ajutor care nu îți cere nimic în schimb nu e de bun simț. Pe de altă parte, voluntariatul este fain. Te ajută să te dezvolți și să înveți multe lucruri. Sfatul meu este doar să aveți grijă ce echipă vă alegeți.
Partea bună legată de voluntariat este sentimentul de a fi util. Te simți într-un anume fel când ești o mică parte a unui sistem în urma căruia se naște ceva frumos. Nici un eveniment mare nu ar fi la fel fără voluntari, țineți asta minte!
Un lucru care mie îmi place la fel de mult este oportunitatea de a cunoaște oamenii, de a lega prietenii și posibilitatea de a interacționa cu artiștii. Dacă ajungi să te faci remarcat într-un mod pozitiv, se vor deschide noi oportunității, iar viața este plină de surprize.
Într-o lume saturată de goana după bani, voluntariatul îți oferă un prilej de respiro. În acele ore, cu siguranță vei învăța multe despre tine, despre ce e important, ce îți dorești de la viață și de munca pe care ești dispus să o depui.
Am ceva de zis, totuși, și în legătura cu voluntarii. Sunt și acele persoane care se apucă de voluntariat pentru că dă bine, pentru badge și tricou și de fooooarte multe ori pentru prânzul gratis. Vorbesc serios. Am rămas perplexă auzind unele conversații de genul: „dacă nu ne dă odată mâncarea, eu am plecat” sau „oare ne mai da tricou?”. Nu vreau să judec oamenii și nici să despic motivele fiecăruia de a deveni voluntar… pot doar să observ.
Profit de prilej și îndemn oamenii de toate vârstele să încerce măcar o dată meseria de voluntar. Fără idei preconcepute de genul „la vârsta mea să mai fac voluntariat (?!)”. Mi s-a demonstrat și am învățat că voluntariatul nu are vârstă chiar de la o femeie de 74 de ani.
Rupeți monotonia și dedicați câteva clipe din timpul vostru comunității, poate e contagios…
Sursa foto: Pinterest
1 comentariu. Leave new
Corect ! Si in oras la noi exista cateva organizatii care nu merita sa te inscrii in ele. Singurele in care m-am inscris in urma cu cativa ani au fost centru de voluntari si echipa de show cu care mergeam la multe evenimente din aradi si ne distram dar am si invatat lucruri utile pe care le folosesc acum la servici.
Bravo celor care conduc astfel de echipe ! Mi-as lasa copilul la orice ora alaturi de ei pentru ca sunt profesionisti!