Ironia sorții a făcut ca o non-împătimită a jocurilor electronice, ca mine, să ajungă la a 13-a ediție a AniNite din Viena. Un festival dedicat iubitorilor de anime-uri, jocuri video, filme SF și cultură japoneză și coreană deopotrivă.
Nu mare mi-a fost mirarea să văd atât de mulți tineri și mai puțini tineri îmbrăcați excentric, funky, blănos, inspirat sau vulgar, adunați laolaltă și împărtășind aceleași pasiuni. AniNite e genul de convenție care a reușit,totuși, să mă surprindă. Ținutele au fost similare cu cele purtate de Halloween de către occidentali, prin concursuri de cosplay (costume), evenimente caritabile, concerte îndeosebi de muzică japoneză, Anime Quiz- concurs de cultură generală privind jocurile video sau desene animate japoneze, jocuri în rețea (o sală întreagă dedicată împătimiților de Pokemon Go – că tot e la modă, dar nu numai), Merchandise, săli de film, spectacole de arte marțiale și lista poate continua.
Oamenii, în general, au fost deschiși și prietenoși, iar cei costumați au intrat veritabil în pielea personajelor. Nu m-am putut abține și mi-am făcut și eu poze cu câțiva dintre ei.
Pentru că mi-am dorit să aflu mai multe lucruri despre convenție, am luat o broșură și am început s-o răsfoiesc. Scheisse! Nimic în engleză, doar în germană. Așa că m-am dus încrezătoare la standul de Info Point unde m-a întâmpinat zâmbind o gagică musulmană. Am întrebat-o dacă are chef și timp să îmi răspundă la câteva întrebări, a acceptat entuziasmată (asta da atitudine!).
Despre ce este această convenție? Mi-a răspuns că se dorește consolidarea unui eveniment, în primul rând social, prin care oameni aparent diferiți se strâng să își împărtăsească pasiunea pentru filme și jocuri. În plus, este o bună oportunitate de a intra în posesia unor jocuri/anime-uri/filme în ediție limitată pe care în mod normal nu le găsești prin magazine sau pe internet (it’s all business,honey).
Ce este special privind această convenție? Posibilitatea de a testa un demo al unor jocuri în curs de apariție, de a viziona filme care încă nu au apărut în cinema, de a juca în rețea cu alte zeci de persoane (yeee, LAN Party) și premii pentru cel mai iscusit jucător.
Care sunt atracțiile principale? AnimeQuiz-ul, aparent, este suficient de celebru. Am văzut participanți îmbrâncindu-se pentru a participa la acest concurs de cultură generală privind Anime-urile (Anime -din cuvântul japonez アニメ anime, la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation, însemnând animație, pluralul corect fiind anime-uri și reprezintă orice film de animație produs în Japonia sau originar din această țară. La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga – sursă deloc inspirată Wikipedia).
Cine sunt invitații speciali? TAKESHI MIYAGAWA – un artist japonez specializat în benzi desenate și sculpturi în miniatură a personajelor din anime-uri și jocuri video și JENNIFER WEISS – artista germană din spatele multor voci devenite iconice în această branșă.
La ce număr de vizitatori vă așteptați în cele 3 zile de eveniment? Deloc surprinzător pentru noi, la 20.000 – 25.000 de vizitatori. (Wow!)
După ce mi-am satisfăcut curiozitățile, i-am mulțumit și am dat să plec când am auzit Heyy!!! , m-am întors să văd ce vrea de la mine…acum era rândul ei să pună întrebări.
De ce ai vrut să știi lucrurile astea? Mmm,hmm… vreau să scriu un articol. Seeerios?
Pentru ce țară? Aici deja am avut puține emoții. România, am răspuns zâmbind. Am constatat că nu s-a arătat stupefiată și nici nu și-a schimbat atitudinea. În schimb, m-a întreabat: Există pasionați de anime-uri și acolo? M-am blocat. În sinea mea știam că un eveniment de asemenea amploare, pe această temă, nu ar putea exista niciodată în România, cel puțin nu în următorii 20 de ani, așa că i-am răspuns DAA! Absolut!. M-a felicitat pentru inițiativă și am plecat repede de acolo.
Câteva gânduri,însă, m-au năpădit în timp ce mă plimbam prin Multiversum-ul austriecilor (aka sălile polivalente,expo ale românilor) precum: ce influență exacerbată este reprezentată de către asiatici asupra Europei încât au organizat un eveniment dedicat (aproape) în exclusivitate lor(?). Când mă gândeam la marile puteri ale lumii eram tentată să vorbesc, în primul rând, despre America și Rusia, și cumva din naivitate omiteam Asia – dar, după această experiență, mi-am regândit concepțiile. Ce cultură, ce popor, câtă tehnologie și ce influență…
Probabil că nu se mulează perfect pe situație, însă un citat mi-a venit în minte, mai mult pentru mine: „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”.
6 comentarii. Leave new
Daca tot sunt hater-ul de serviciu la textele domnisoarei Hodajeu, sa spun si ce nu imi place la text. In primul rand, daca scrii despre ceva, vii cu temele facute, ca sa imi poti spune ceva ce nu stiu, nu sa fiu eu in masura sa iti spun lucruri despre care habar n-ai. Asta denota amatorism.
Prin urmare, daca la InfoPoint te-a intampinat o gagica musulmana, asta nu inseamna ca acea conventie e organizata de asiatici/musulmani. Totul a inceput prin 2001, cand vreo 70 de austrieci s-au intalnit sa vizioneze filme si sa joace jocuri anime. In spatele evenimentului se afla o asociatie austriaca, AniManga Austria, nicidecum ceva asiatici. Ca tot am ajuns la Asia, aceasta e un continent, nu o tara, continent alcatuit dintr-o multime de popoare, iar majoritatea nu au nimic in comun cu fenomenul anime.
Si chiar daca nu o sa crezi (pentru ca daca tu nu stii ca ar exista iubitori de anime in Romania, ei nu exista, nu?), chiar exista si in Romania destul de multi fani ai anime-ului.
Incep prin a va multumi pentru critica aparent constructiva pe care mi-o aduceti, domnule cu pseudonim din Divergent. Nu am specificat niciunde ca aceasta conventie ar fi organizata de asiatici, ci mai degraba ca este vorba despre cultura japoneza care este masiv promovata.
In alta ordine de idei, nu am zis ca in Romania nu exista iubitori de anime – ideea este ca „eveniment de asemenea amploare, pe această temă, nu ar putea exista niciodată în România, cel puțin nu în următorii 20 de ani”.
Presupun ca stiti despre East Europe Comic Con care exista si la noi.
Iar vis-a-vis de istoria acestei conventii, va multumesc pentru grija de a accesa pagina „History of AniNite”.
Decat sa dai informatii de pe wikipedia, mi se pare mai corect sa accesezi pagina unui eveniment si sa dai informatii de acolo, sursa e mai credibila decat wikipedia.
Ca la noi nu s-ar putea intampla in 20 de ani…ba s-ar putea, dar nu peste noapte, nici la austrieci nu s-a intamplat peste noapte, au trecut mai bine de 20 de ani pana a capatat anvergura de acum.
P.S. Prefer pseudonimul, dar poti sa-mi spui si Marius.
Te-am citit, nu?
(frază eliminata de administrator)
Daca nu aveam dreptate, comentariile mele ar fi aparut. Dar am, asa ca nu au aparut. Desi e ciudat ca un site care se cheama criticarad sa nu accepte criticile. Care nici macar nu sunt la adresa site-ului, care per ansamblu e chiar bun.
Iti explic de ce – si cu asta incheiem discutia:
1. Conform noilor norme juridico-deontologice in presa online, comentariile la un articol fac parte integranta din acel articol. Daca le las, inseamna ca eu, administrator, editor coordonator sau autor, admit ca sunt de acord ca jignirile la adresa redactorului sa faca parte din articolul respectiv… respectiv ca si cum le-ar fi scris el. Ei bine, nu sunt.
2. Jignirile aduse autorului, cel putin cele prestate de tine in cateva interventii, nu se incadreaza la „critica” – ci la injuraturi. Daca vrei sa scrii un articol critic legat de reportajul fetei, pune mana si fa-o: cu referinte critice, cu documentare, cu contraexemple si cu stil – esti binevenit.
In rest, iti multumim pentru ca ne urmaresti si te asteptam cu interventii obiective oricand.
Ma scuzati, dar pare-se ca notiunea de injuratura are un cu totul alt sens pentru mine. A te auto-promova, a-ti posta imaginea chiar si cand nu e cazul este din punctul meu de vedere total deplasat. Si nu poate duce decat la concluzii de genul celor trase de mine. Care-s concluzii, nicidecum injuraturi.