Urmăream, acum câteva seri, un documentar despre armata de teracotă. Ştiţi, soldaţii aceia, în mărime naturală, descoperiţi de arheologii chinezi în imensul mormânt al primului împărat. Doar gândindu-te ce se putea întâmpla acum mii de ani în zona aceea, poţi începe să realizezi că e vorba de un cu totul alt nivel. Pentru că, despre China, nu poţi vorbi decât la superlativ.
Dragostea mea pentru Asia este nedisimulată şi uriaşă. În fiecare an petrec timp acolo şi, chiar dacă nu am fost încă în China (rămâne o dorinţă mare de-a mea, şi voi ajunge acolo, mai devreme sau mai târziu), am ajuns să cunosc mulţi chinezi în drumurile mele. Şi recunosc că a-i cunoaşte, a sta de vorbă cu ei, e cea mai bună modalitate de a-ţi învinge prejudecăţile. Ca europeni, pornim de la ideea exotismului, şi trecem la o accepţiune prea puţin reală a fenomenului chinezesc. Pentru că vorbim despre un fenomen chinez, poate chiar despre faptul că secolul XXI să fie chinezesc. China reprezintă o colecţie de superlative. Pornind de la faptul că e ţara cu un sfert din populaţia lumii, una din marile puteri militare, culturale, cea de-a doua ţară ca întindere terestră, ţara cu cea mai lungă frontieră neîntreruptă, până la faptul că este prima putere economică a lumii, cel mai mare exportator şi cel de-al doilea mare importator. Cifrele sunt absolut şocante. China este cel mai mare investitor din lume în comercializarea energiei regenerabile, cu 52 miliarde dolari investiţi doar în 2015, este un producător important de tehnologii de energie regenerabilă şi investeşte foarte mult în proiectele de energie. În 2013 China a pus în aplicare un plan pe cinci ani, în valoare de 277 miliarde USD, pentru a reduce poluarea aerului, în special în partea de nord a ţării. Uriaşa ţară are peste 160 de oraşe cu o populaţie de peste un milion, inclusiv şapte metropole (oraşe cu o populaţie de peste 10 milioane de locuitori). Investiţiile anuale în învăţământ au crescut la mai mult de 250 de miliarde de dolari în 2011. Asistenţa medicală în China a devenit în cea mai mare parte privatizată şi a înregistrat o creştere semnificativă a calităţii. În 2009, guvernul a început o iniţiativă pe trei ani, pentru a furniza asistenţă medicală şi de ingrijire, la un cost de 124 miliarde de dolari. Până în 2011, în urma acestei campanii, 95% din populaţia Chinei avea acoperirea unei asigurări de sănătate de bază. În 2011, China a fost evaluată ca fiind al treilea cel mai mare furnizor mondial de produse farmaceutice.
Sistemul politic şi economic actual a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanţele din China) şi ca o „economie de piaţă socialistă”. Orice ar spune cârcotaşii globalismului capitalist, sistemul funcţionează perfect pentru China. Mai ales după criza asiatică, China a jucat un rol tot mai mare în a propune Zone de Liber Schimb şi pacte de securitate, printre vecinii săi din Regiunea Asia-Pacific. În 2004 a propus un cadru de lucru complet nou pentru Summit-ul Asiei de Est (SAE), ca un forum pentru probleme de securitate regională. SAE, care include „ASEAN Plus Trei”, India, Australia si Noua Zeelandă, a avut summit-ul inaugural în 2005. China este, de asemenea, un membru fondator al Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), împreună cu Rusia şi republicile din Asia Centrală. China a devenit un membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) la 11 decembrie 2001.
În anul 2000, Congresul Statelor Unite a aprobat „Relaţiile Permanente Comerciale Normale” (RPCN) cu China, care să permită importurilor chineze să aibe aceleaşi tarife reduse precum produsele din cele mai multe alte ţări. China are un excedent comercial important cu Statele Unite, cea mai importantă piaţă de export a sa. În ultimele decenii, China a urmat o politică de angajare a naţiunilor africane în comerţ şi cooperare bilaterală; în 2012 comerţul chino-african a totalizat peste 160 de miliarde de dolari SUA. China şi-a consolidat mai mult legăturile sale cu economiile majore din America de Sud, devenind cel mai mare partener comercial al Braziliei şi creând legături strategice cu Argentina.
China este aclamată, în mod regulat, ca o nouă superputere, unii comentatori citând progresul economic rapid, creşterea puterii militare, populaţia foarte mare şi creşterea influenţei sale internaţionale, ca semne că va juca un rol tot mai important la nivel mondial în secolul XXI.
China este cea mai mare putere comercială din lume, cu o valoare totală a comerţului internaţional de 3,87 trilioane USD în 2012. Rezervele valutare au ajuns la 2,85 trilioane USD până la sfârşitul anului 2014, cu o creştere de 18,7% faţă de anul precedent, ceea ce face rezervele sale valutare, de departe, cele mai mari din lume. Începând din 2010, China deţine o sumă de datorii externe a Statelor Unite, estimată la 1600 miliarde de dolari. China deţine mai mult de 1,16 trilioane USD în obligaţiuni americane de trezorerie, fiind cel mai mare deţinător străin al datoriei externe SUA. În 2012, China a fost cel mai mare beneficiar din lume de investiţii străine directe (ISD), atrăgând 253 de miliarde de dolari. De asemenea, China are investiţii în străinătate în valoare totală de 62,4 miliarde dolari, în 2012 şi o serie de preluări majore, de către companii chineze, a firmelor străine.
Populaţia din clasa de mijloc a Chinei (în cazul în care este definită drept pătura socială cu un venit anual cuprins între 10.000 şi 60.000 dolari SUA), a ajuns la mai mult de 300 de milioane de oameni până în 2012. Conform Raportului Hurun, numărul de miliardari în dolari SUA, din China, a crescut de la 130 în 2009 la 251 în 2012, China fiind astfel a doua ţară cu cel mai mare număr de miliardari din lume.
China a făcut investiţii semnificative în cercetarea ştiinţifică, cheltuind peste 100 de miliarde de dolari pentru cercetare ştiinţifică şi dezvoltare, doar în 2011. Ştiinţa şi tehnologia sunt considerate ca fiind vitale pentru atingerea obiectivelor economice şi politice şi reprezintă o sursă de mândrie naţională, descrisă uneori ca „tehno-naţionalism”. Oamenii de ştiintă chinezi au câştigat Premiul Nobel pentru Fizică de patru ori şi Premiul Nobel pentru Chimie o dată; aceşti erudiţi şi-au obţinut diplomele ştiinţifice în occident, unde, de asemenea, au făcut şi mult-premiatele lor cercetări ştiinţifice.
Am încercat să sintetizez, în mare parte foarte analitic, o imagine a ţării a căror reprezentanţi vor vizita Aradul zilele acestea, la invitaţia Casei Româno-Chineze din Arad. Nu de alta, dar ca să ne facem o idee despre ce şi ,mai ales, cu cine stăm de vorbă. Şi pentru a sublinia, de parcă mai era nevoie, cât de important este acest eveniment.
1 comentariu. Leave new
Avem prieteni bazati ..