Anului 2020 nu i se potrivește nicio copertă, convenția sa nu încape în nicio concluzie și nu se încadrează în nicio formulă… rupe orice tipar, sparge orice ecran; e o păpastie, ca-n poza asta (de pe freepik.com) în adâncurile căreia încă nu ai ajuns și nici n-ai trecut peste ea. O trecere întru „habar n-ai”, cum ar zice fenomenologii spiritului.
2020 este, și va continua să fie și după ora 12 a acestei nopți, o noapte: o noapte cu insomnii de mii de ore, coșmaruri aievea, coșmaruri imaginate, conspirații și caricaturi închipuite trasate după limitele imaginarului în zona nebuniei – o boală mintală colectivă încă incomplet definită, dar cu prefix pandemic.
A fost un an-test, un an-capcană, un an-probă: test pentru trecerea căruia singurul criteriu a fost norocul; capcană pentru absolut orice plan și probă îngrozitoare și originală pentru orice supraviețuitor, chiar trecut prin „și mai grele”.
Însă dacă 2020 nu suportă o nicio definiție, i se potrivește în schimb orice filosofie:
pentru că dacă 2020 a fost un an groaznic pentru materialiști, pragmatici și ultrareligioși – pentru filosofi (profesioniști sau amatori… nu contează: anti-putere să fie) a fost o binecuvântare. Tot ce-au visat fanii „lucrului cu înțelegerea” (lor și a poporului din jur) că se va întâmpla odată și-odată s-a întâmplat dintr-o dată.
Citește prefața și eventual cumpără-ți cartea tocmai tradusă a (probabil) „celui mai strălucit și influent dintre intelectualii francezi de la ora asta”, Bernard-Henri Lévy – Acest virus care ne smintește / Ce virus qui rend fou – găsești toată economiastica și toată iconoclastica din jurul acestei vremi a COVID-ului… tot ce trebuie și tot ce nu trebuie să știi despre o PANDEMIE – oricare ar fi ea.
„Vezi că nu-i musai să fii vinovat, bolnav sau prost ca s-o mierlești?!” – ți-ar scuipa retorica asta în suflet orice vagabond cu experiență în pandemii – de orice fel ar fi ele… nu trebuie să fii filosof cu normă-ntreagă ca să crezi în hazard și nici să te bați cu necesitatea nu-i după tine.
Poeții o spun un pic mai frumos – dar lovesc la fel de crâncen, te trimit în metafuizică și-ți ridică întrebări obraznice împotriva ZEULUI:
(Jorge Luis BORGES – Șah)
Să fii mai sănătos la cap, la trup și la suflet în anul care vine și-n cei ce vor veni după el – să scapi cu bine din toate astea… ce-ți poți dori mai mult?
