O să fii de acord că nu-nțelegi din prima: într-o țară în care păcălelile sunt esența fiecărei zile din an, noi ne-am făcut din 1 aprilie o zi-marotă kitsch, băgându-ne picioarele în ele rațiune, pasiune și respect. Pe lângă că suntem păcăliți de la 1 ianuarie până la 31 decembrie inclusiv, nu există zi lăsată de Dumnezeu să nu se petreacă o țeapă – mai avem și o zi „special dedicată” fraierilor care suntem.
1 aprlie este ziua de naștere a unor:
Otto von Bismarck (de la care ai tu pensie), Serghei Rahmaninov (de la care ai tu melodii psihanalitice), Ștefan Cicio Pop, (de la care ai tu Unire), Helmuth Duckadam (de la care ai tu Cupa Campionilor Europeni) sau Milan Kundera, (de unde știi tu de iubiri ridicole). De asemenea, ieri s-au născut Bach (de la care ai tu MUZICA), Nichita (de la care ai tu POEZIA) și Newton (de la care ai tu FIZICA).
Să nu mai zic de evenimente majore:
în 1582, Regele Carol al IX-lea al Franței ordonă schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian (de unde tot tămbălăul!); e ziua în care, în 1778, a fost creat simbolul dolarului american – $ – de către designerul Oliver Pollock (de unde celălalt tămbălău care contează în viața noastră).
Tot pe 1 aprilie (1784), Horea a fost primit la împăratul Iosif al II-lea, căruia i-a prezentat situația țărănimii din Transilvania (până la trasul pe roată n-au mai fost decât niște etape sângeroase); e ziua înființării Operei Române din București (1921); e ziua în care în Spania s-a declarat sfârșitul războiului civil și începutul dictaturii lui Franco; e ziua în care, în 1948, forțele sovietice din Germania blochează căile de comunicație către sectoarele de ocupație american, britanic și francez din Berlin, declanșând prima criză a Războiului Rece, mai e ziua în care NASA lansează primul satelit meteorologic (1960) și zilele când, în 2001, Olanda a devenit prima țară din lume care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex și în 2002, tot Olanda (desigur!) a fost prima țară din lume unde eutanasia a fost legalizată.
Toate aceste onomastice și faze tari din istoria lumii și civilizației, cum ar zice clasicii, sunt „fix-pix”, însă,
cum ar zice postmodernii, față de dumele pe care le-au tras doi sfinți egipteni, unul mai haios ca altul… încă din secolul al XVI-lea… respectiv personajele: Sfântul Sisoe de la care moștenim uluiala toantă în fața nemaipomenitului și Sfântul Fesbuchie – care cred că e patronul spiritual al Facebookului… altfel nu-mi explic multe!
Zice-se că Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean prieten și discipol al „mult-mai-seriosului” Antonie cel Mare,
„obișnuia să-l păcălească la această dată pe Sfântul Antonie, susținând că l-a văzut pe diavol ușurându-se în strachina cu mâncare a acestuia sau prefăcându-se că a reușit să învie din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă”. De asemenea despre Sfântul Fesbuchie, un enigmatic călugăr cu un simț al umorului mult peste media vremurilor în care trăia, se povestește că „locuia în apropierea unui iaz în care scufundase câțiva bușteni și pe care mergea la începutul lunii aprilie dându-le impresia pelerinilor că poate merge pe apă, asemenea lui Isus” – dar nu găsești nicio referință serioasă pe net… poate doar în rusă sau greaca veche.
De aici, aberații interpretative și superstiții gen
dacă o fată frumoasă reușește să păcălească un tânăr,aceasta e o bună ocazie să o ia de nevastă sau măcar să fie prietenul ei; tinerii nu ar trebui să se însoare la 1 aprilie, ca să nu stea sub papucul nevestei toată viața; copiii născuți pe 1 aprilie sunt norocoşi şi cu succes, dar ar trebui să se ferească de jocurile de noroc; sau cel care nu va păcăli pe nimeni de Ziua păcălelilor va fi păcălit pentru tot restul anului.
Cum s-a ajuns la asta?! De ce?, cum de?, care-i faza?, cum poa` să-i bată „neserioșii” Sisoe și „Facebookie” pe „sobrii cancelari” Otto von Bismarck și Serghei Rahmaninov. Cum de-s mult mai importante informațiile vagi că un discipol făcea mișto de maestrul său și un sfânt incert de credulitatea oamenilor, via Isus, decât schimbarea calendarului, războaiele, sateliții meteorologici sau legalizarea sinuciderii (toate certe)?!
Pentru că ni-s niște superficiali și, pe deasupra, masochiști?
Sau poate că-i vorba despre triumful umorului asupra seriozității?
Ori încă un semn că Dumnezeu face mișto de noi folosind însăși natura noastră.
Ori toate la un loc.
