[Avertisment. Să mă ia dracu’!… De când mă știu, am fost un misogin-sexist (?) i.e., nu împotriva muieretului, în general – dragile de ele (!), un „ornament în jurul în jurul unei…”, ci a celor care, musai, vor să „intre în politică”. Ceea ce – foarte recent – „m-a excitat” nemaipomenit a fost o poză distribuită pe toate rețelele mass-media, în care o „protagonistă de partid”, aflată la un meeting împotriva a orice, „îl mângăie” (îl atinge pe mână pe un jandarm, care săracu’, nu spunea decât „circulați!” )… Ei bine, acesată „fotografie – captură video”- a făcut epocă! I.e., „Vedeți, toată lumea (inclusiv <<băieții>>) e cu noi”! În fapt, muierușca îi spunea, șoptind amenințător, cu zâmbetul pe buze, „Roata se întoarce!”, dar ce efect mediatic!… Noroc cu filmarea „cine-verite”! S-a dat pe sticlă … De aici mi-a venit idea cu „Menajeria de sticlă” a lui Tennessee Williams și „Zgomotul și Furia” a lui William Faulkner. Recte, două lucruri: (a) De ce un material de presă n-ar trebui să aibă două titluri? Dar într-un mod aparte…Unul la început și altul la sfârșit… Așa că prezentul nou mini-serial ca avea ca pre-titlu – Manajeria de sticlă, iar în final, un post-titlu – Zgomotul și furia…(b) Și va fi dedicat, exclusiv, muieretului care n-are altă treabă decât să „se vâre” în politică!… Totuși, nu orice muiere poate ajunge o Margaret Thatcher!…Autorul]
MĂSCĂRICEA… sau ȘOȘOCOAIE, ȘOȘOCOAIE, / O FĂCUȘI IARĂȘI DE OAIE!…
1. „Dacă nu voi fi lăsată să candidez și voi fi din nou oprită, praful și pulberea se va alege de alegerile lor și de sistemul lor (…) Sunt mândră de ceea ce am făcut. Nu mă dezic de niciun comportament ” … [Șoșocoaia]
[De la Wikipedia, enciclopedia liberă] :„<<Bufonul, cunoscut și sub numele măscărici, nebun, saltimbanc, caragioz, mânlieci sau ghiduș, era un membru al curții unui nobil sau monarh angajat pentru a distra oaspeții curții domnești. Bufonii erau, de asemenea, actori ambulanți, care distrau oamenii obișnuiți la târguri și piețe din oraș, iar disciplina continuă până în zilele noastre, unde bufonii cântă la evenimente cu tematică istorică>>.
… Spre final de septembrie, 2023 – încă locuind pe teritoriul Majestății Sale Britanice – îmi făceam debutul de colaborator la Critic Arad. Subiectul materialului trimis viza un personagiu care, de neimaginat!, avea să-mi populeze multe coșmaruri până în ziua de azi. Titlul era ceva cu Șoșocrația… bănuiți, boieri dumneavoastră, cam despre cine era vorba. Nu mai puteam scăpa de „ea”… „Măscăricea” asta a fost și inspiratoarea acestui mini-serial – pre-titlul: „Menajeria de sticlă”; post-titlul: „Zgomotul și furia”… – în exclusivitate dedicat muieretului cu „aspirații” politice… Suntem în anul de grație 2025. „Măscăricea” a ajuns euro-parlamentar… Datorită ei, Românicăi i s-a dus buhul de țară de smintiți, cam prin toată Europa (și nu numai…). După ce a „parlamentărit” pe acasă, nu i-a mai ajuns… a vrut Europa… și s-au găsit destui tembeli care s-o „voteze”!… După ce s-a dat în stambă și pe la Bruxelles și Strasbourg, nici chestia asta nu i-a mai ajuns: s-a vrut președinte de țară! CCR i-a retezat macaroana. Acum, la reluarea primului tur de scrutin prezidențial a „caTindat” din nou. De data aceasta BEC a comis „normalitatea”… A făcut contestație la CCR: motivul? nu poți fi „condamnat” de două ori pentru aceeași faptă! Ca principiu juridic, corect! Dar CCR nu este o instanță penală! Are alte atribuții… „Măscăricea”, ca mare jurist ce se crede, trebuia să știe acest lucru. La acest punct, încep să am îndoieli cu privire la instituția care i-a „eliberat” Șoșocoaiei diplomă de licență în științe juridice… Să sperăm că CCR va fi din nou consecventă cu sine… Și să putem spune:… a fost!…
Titlul acestui paragraf a fost ales cu grijă: am citat din „puțul gândirii” șoșocoiste: la anunțarea caTindaturii Osânzimii Sale, s-a echipat cu mănuși de box, s-a erijat în „președinte de onoare” al boxerilor români (fals!) și a rostit profeticele cuvinte pe care le-am redat. În jurul ei – la momentul „festiv” – întâlnim cam aceleași mutre, (mecle) de indivizi și individe clar plecate cu vaca la păscut pe arătură („qui se ressemble s’assemble”). Așteptăm cu interes și o altă „recuzită”…
La aflarea deciziei (normale!) a BEC, „Măscăricea” a anunțat – nici mai mult, nici mai puțin! – că o să le scrie lui Donald-Duck-Dick și „tavarisciului” Putin: domniile lor (alt fel de măscărici) să facă bine și să nu recunoască alegerile din Românica. Ar fi bine ca ambii „tartori” să-i tragă o bătăiță bună la fund țărișoarei nastre pentru insolența de care a dat aceasta dovadă… Deci: Șoșocoaia se consideră „suveranistă” dar pledează pentru o suveranitate limitată – celebra doctrină-Brejnev! Cum vine asta? De bună seamă datorită terciului ideatic din mintea așa-zisei „opoziții” populist-patriotardist-creștin-ortodoxe, care înghesuie în același cuibar SOS, PUR, POT & alte lighioane… Că la Washington sau la Moscova marii „șefi albi” nici n-ar avea nimit altceva de făcut!…
Nu ne rămâne decât să așteptăm… Ce? Un strop de „normalitate”. Și, fiindcă veni vorba de „normalitate”, mă bucur că tot mai multe voci (credibile!) suțin că „numita” ar trebui „legată”… nu în lanțurile pușcăriei, ci într-o cămașă de forță, într-o instituție: „Clinica de oameni foarte, foarte nervoși” (pace, Mel Brooks cu a ta „Marea neliniște”!). Subscriu! Totuși – de dragul umorului negru – îi doresc „Măscăricei” și-și poată păstra, și după al treilea divorț, numele de familie (deja „consacrat”! sic!) al ultimului (?) soț…
2. Careu de dame… spart…
La Poker, când ești gata-gata să faci chinta (quinta), dar (ghinion!) nu-ți mai intră și ultima carte, zici că ai „chintă spartă”. De ce n-ar fi la fel în cazul careului (în cazul nostru – carre de dames )? Deci: Șoșosoaia – kaput!; Țața Leana of Câmpuling & Lavionioaia di Dej & Gavriloaia von Deva . „Trei, Doamne, (nu <<doamne>>!) și toate trei!”… Acum, lista s-a închis. Ce va face BEC sau CCR, rămâne de văzut!… Cert este că nu putem re-itera titlul thriller-ului „Ce le pasă damelor!” (Peter Cheney)…
A. Țața Leana of Câmpulung.
<<Ni s-a jucat soarta la ruleta rusească în timp ce responsabilii noştri stăteau cu ochii larg închişi. Nu mai trebuie să repetăm greşelile de anul trecut. Pe 4 mai avem nevoie să ni se facă dreptate. Avem nevoie de alegeri sigure, avem nevoie de alegeri corecte>> [Elena Lasconi la sediul Biroului Electoral Central]. Va trebui să-i amintesc „distinsei” caTindate o zicală mai veche – „Nu aduce anu’ ce aduce ceasu’… ”. Una a fost ce s-a petrecut anul trecut (locul 2, după primul tur de scrutin), alta este situația în A.D. 2025… Mulți membri ai partidului pe care „cu onor” îl conduce s-au pronunțat în favoarea retragerii ei din „cursă”. În favoarea lui Nicușor Dan… Dar, în acest mini-serial, când e vorba de bărbați, pușchea pe limbă!… Căci a mai fost unu’ care a confundat președinția unei țări cu primăria din Sibiu… Și oricum, Hermannstadt nu-i Câmpulung Muscel… sau invers?!…
Dar cum să nu ne scape o lacrimă, cum să nu intrăm în tremolo, cum să nu îngânăm un „Tatăl Nostru” creștinesc, cum să nu ne facem cruce cu limba-n gură… atunci când fosta jurnalistă (25 de ani vechime) declară cu emfază: „Fraților, vă știu dorințele, vă știu speranțele, vă știu lacrimile văzute și nevăzute”?… Și totuși „ceva|” nu știe: știința politicii, aplicată la statutul și rolul de șef de stat… Este drept, nici Constituția (ultima „ediție – 2003) nu excelează prin claritate și distincție cu privire la funcția de „președinte”: nu suntem republică parlamentară și nici prezidențială (practic, stăm cu curu-n două luntrii). Este iarăși drept că „părinții” Constituției nu erau mafalda … Chiar de ar fi dat soborul tuturor vrăjitoarelor (rrromelor) cu ghiocul… nu puteau prevedea aiurelile ce au urmat… Luările de poziție ale domniei sale – cel puțin, până în prezent – au denotat o crasă lipsă de cultură politică… nu că n-am putea trăi bine-merci și fără așa ceva… Totuși, atunci când reprezinți statul român în raport cu alte state sau autorități internaționale, ar cam trebui să ai anumite „abilități” (ca să nu zic… cunoștințe…).
Apoi, nu înțeleg de ce se cramponează atât de mult de rezultatul anulatului prim tur de scrutin? O ține langa cu așa ceva, când se știe că realitățile de acum sunt altele decât cele de anul trecut…
B. Lavinioaia di Dej.
Cu „salvarea națiunii de la pieire” (infertilitatea / figiditatea muierilor sau … impotența / infertilitatea bărbaților?) ne-am familiarizat, cu „legea mamelor”, „chapeau!” … Dar ce să înțelegem din <<Începe o perioadă extrem de complicată, pentru că trăim o perioadă extrem de complicată. Sunt candidatul României reale. Voi fi preşedintele care va lupta împotriva abuzurilor>>? Enigmatică este sintagma de „candidat al României reale”… „Ceilalți” (caTindați / caTindate) nu reprezintă Românica reală? Sau sunt ei/ele ireali/e? Lavinioaie di Dej confundă Cotroceni-ul cu Autoritatea pentru Protecția Consumatorului: vrea să instaleze la președinție un „telefon albastru” la care să apeleze orice cetățean „plângăcios”. Asta să fie oare misia președintelui? Păi, așa, ar putea instala la orice colț de stradă ceea ce era pe vremea tinereții noastre „Condica de sugestii și reclamații”… Vă dați seama, există destui „glumeți” care abuzează iresponsabil de numerele de telefon de urgență… de câți președinți ar fi atunci nevoie într-un „exercițiu simultan” al funcției?… Da’ de câte „condicuțe”?…
Lavinioaia se bate cu pumnii în piept că – în ultimele 40 de zile – ar fi parcurs între 3700 și 4000 km. Prin țară. Pe jos, pe bicicletă, în mașină. Este deja pregătită (îndrăznesc să cred) pentru probele olimpice… Dar care, exact, anume? Deocamdată durerea ei de cap este că suntem prea puțini… Și românașu’ s-a „dedulcit” la un trailâc mai bun, primordial, cel de „consumerist”… iar acum să lase dracu’ confortul și să se apuce de procreat? Așa, pe nepusă masă? Cam în toată Europa s-a încetățenit moda cu „primum vivere, deinde…” (bănuiți ce…).
<<Vă spuneam atunci când mi-am anunțat candidatura că voi fi președintele care va face ca România să nu dispară. Suntem 15 milioane de români în momentul de față între granițe, restul sunt în afară, și România se stinge pe zi ce trece, pentru că natalitatea este negativă. Mă voi lupta, voi face acea strategie demografică pe care să o ridic la rang de prioritate națională absolută [ n.n. ], în așa fel încât România să nu dispară și nu va dispărea>>. Sincer, fără iz de glumă, revine obsedanta întrebare: CUM?… Întrebare de un million de puncte…
C. Gavriloaie von Deva.
Pentru mine este cel mai enigmatic (și nesuferit!) personaj… Acum (duminică sera) s-a anunțat că CCR ar fi validat caTindatura lui Gică a lu’ Simion… Deși aici (Menajeria de sticlă) nu-i loc pentru „partea inutilă a…”, acum trebuie să fac o excepție…mică-mică… Nu știu dacă Gavriloaia e măritată sau se află într-un concubinaj. Nici n-are importanță… Dar Gică a lu’ Simion & Gavriloaie von Deva și-au propus un tandem: să candideze amândoi, dacă unul e mazilit, mai este o șansă… dacă amândoi „trec”, atunci unul va renunța în favoarea celuilalt (ciudat?). Pentru mine, în ambele cazuri (Gică & Gavriloaie), se profilează „un menage a trois”: fiecare cu „jumătatea” sa + partenerul / partenera de tandem eRectoral…
Până aici, toate bune… Pe mine mă interesează acest personaj bizar („foarte” POT) care, parcă, a apărut din neant… Dar, cum a apărut, și-a și exercitat „nepotismul” în Cotețul Poporului (sora & partenerul acesteia au ajuns și ei, deputați…). Mizând pe „rom-glish”, care, cică, dă bine, apoi pe niște studii (post-universitare) obscure, muierea asta „s-a ajuns”… cu sacii-n căruță (nu e clar: pe saci, sau sub saci?…). Bacea Gigi Becali – mizantrop și sexist cu „acte-n regulă”, așa cum știm cu toții – nu o poate vedea în ochi pe Gavriloaia cea obraznică. Bine face, moi, non plus!… Și, la urma urmei, ce joc face „juna” von Deva? Apăruse „ideea marțiană” cum că… în cazul în care unul dintre cei doi („tandemul”) ar ajunge cumva la Cotroceni (Doamne, ferește-ne!), atunci prima măsură „prezidențială” ar fi restabilirea turului 2 din iarna trecută unde s-ar afla… „…File-din-Poveste” !!! Îi vor da dracu’ pe cei din CCR! Asta nu mai e nici „marțiană”, ci din altă galaxie… Tot e la modă, căci, mai nou, ipoteza cosmogonică de tip „Big-Bang” pare a păli în fața noii ipoteze, după care noi ne aflăm de fapt într-o „gaură neagră”… Metafora e perfectă și pentru Românica actuală…
3. Ce urmează?
Dacă dintr-un careu de dame am rămas doar cu „trei bucăți”, atunci să facem imposibilul: o chintă (quintă) de dame… Mai rămăseseră două muieri, dar fără veleități prezidențiale… Anca Alexandrescu și Dana Budeanu… Astea chiar că sunt două mari „găuri negre”!
Despre Anca Alexandrescu se zvonește (pe surse!) că ar fi unealta ascunsă („coada de topor”) a puterii actuale, menită să compromită „opoziția” (cea pseudo-suveranistă). Dacă e așa, atunci este o actriță demnă de Oscar-ul Oscarurilor! Vom analiza!
Despre Dana Budeanu se știu lucruri și mai încâlcite: nu-mi pot explica accentul de Ferentari-slang după ce a fost totuși școlită la Londra și nu oriunde… London School of Economics and Political Science (University College London). Accentul ei „românaș” inconfundabil este probabil o reminiscență a acelui cockney-English, carele pe mine m-a îngrozit… indescifrabil…
Dar despre „cele două”, un episod următor… că zău, că merită!
Până atunci, să ne mulțumim cu post-titlul (de data asta, preventiv!):Zgomotul și furia…
Morala:
O muiere ajunge președinte la Cotroceni. Din prima zi începu să ţipe:
– Nu se mai poate, Palatul ăsta parcă e casă de nebuni!
– Nu, răspunse un salariat, e mai rău.
– Cum adică mai rău? urlă președinta.
– Într-o casă de nebuni, măcar „șefu’ e sănătos.
Citește și:
- MENAJERIA DE STICLĂ (8)
- MENAJERIA DE STICLĂ (7)
- MENAJERIA DE STICLĂ (6)
- MENAJERIA DE STICLĂ (5)
- MENAJERIA DE STICLĂ (4)
- MENAJERIA DE STICLĂ (3)
- MENAJERIA DE STICLĂ (2)
- MENAJERIA DE STICLĂ (1)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
