Pescuitul pe malul gheții Mureșului – sport extrem pentru sinucigași în serie profesioniști – încununând o tradiție arădeană

Tre să recunoști, frate, că omul ăsta are ce căuta și pe BBC Earth, și pe Viasat Explorer, și pe Discovery… oriunde – la secțiunea „Practici etreme”: 10 lucruri pe care să nu le faceți decât dacă dețineți legitimație de sinucigaș în serie – categoria profesioniști. Ceea ce face arădeanul nostru intră pe podium cel puțin – în imediata apropiere a vânătorilor de varani de Komodo cu mitraliera și a cărăușilor de cocaină din Columbia… așa că merită promovat!
Pe malul gheții, stând pe scaun – nu în picioare, ca amatorii – în imediata apropiere a intersecției dintre gheață și apă… dintre viață și comă (cel puțin).

Pescuitul pe Mureș – indiferent că este practicat metaforic sau metonimic, în ape tulburi sau limpezi – este, de secole, un sport extrem (de) iubit de arădeni… așa încât concetățeanul nostru (sau e vreun emigrant norvegian venit „în țările calde” să se antreneze?! – cu atât mai tare!), practicând această metodă radicală – „nu plec de aici decât cu salvarea sau cu pește”, nu face decât să încununeze o tradiție locală, cum ar veni, ducând-o la rangul de artă poetică!

Coroborată cu știrea cu cormoranii și (poate părea paradoxală asocierea, dar nu e!:) cu „căderea lui Coldea”, io zic că iarna asta tinde să devină anotimpul pescarilor profesioniști și al poeților cu tendințe suicidale – d.p.d.v. liric cel puțin.

Foto credit: Peloc Piri @ facebook