Scriitorii arădeni se cunosc atât de bine între ei încât știu încă de pe-acum cine va lua Premiile Uniunii, anual, până în 2021 (*am ales anul la plesneală, că-mi place cum sună – fără absolut nicio legătură cu ieremiada ratată „capitala culturală europeană”) – piesă cu piesă… unii dintre ei titlu cu titlu, copertă cu copertă și ISBN cu ISBN. Ăsta nu-i un lucru nașpa – așa a fost și acum 10 ani, și acum 20, și acum 50… așa că trebuie luată din această evidență exclusiv partea pozitivă a lucrurilor: și anume că scriitorii din Arad (și prietenii lor) sunt o castă care funcționează „pe regim închis”, că acest fapt are continuitate, deci, cum-necum, acești scriitori arădeni sunt păstrătorii unei tradiții, iată, aproape seculare, care o dată pe an își împart între ei niște premii… deci se ajută cum pot.
Căci scriitorii arădeni nu sunt bogați. Singurul scriitor bogat din Arad este Zoltán Böszörményi… dar el se află de regulă în Barbados, iar când nu e în Barbados e la Monaco – și e bine că domnul Zoli face naveta între Barbados și Monaco, pentru că dacă ar face-o între Arad și Curtici ar îngroșa rândurile poeților săraci sau maxim mediocri d.p.d.v. economic, iar decernarea premiilor anuale s-ar produce la Ștoki sau la Trei trepte, nu la Casa Jelen… „acolo unde-și țin ungurii nunțile” – vorba unui prieten, poet naționalist și el.
Apropo de sărăcie: știați că avem un poet arădean cu un potențial imens, pe t(r)ipul Dimitrie Stelaru, care este atât de sărac încât și-a părăsit casa natală din satul Chesinț ca să doarmă într-o mașină abandonată în centrul Bucureștiului? Nu știați… numai câțiva știu: exact cei care i-au dat un premiu și, mai ales, niște bani… „măcar să-l ajutăm noi cumva, dacă el nu se ajută singur, fiind autodestructiv” – cum frumos s-a exprimat domnul președinte Vasile Dan despre confratele său întru pix.
Domnul Sinaci de la Centrul Cultural, zis printre scriitori „Doru cu banii”, a întocmit plicul ăla (e indecent să dăm sume… am jigni boschetarii – care câștigă într-o zi atâta – sau pe Tinu Vereșezan, a cărui suflător din orchestră produce plicul ăla dintr-un solo) – dar, și el, pe modelul „vă pup din Barbados”, n-a fost la decernare… că, na, ce să caute el printre scriitorii necititori de maghiară?, la urma urmei…
Textului de mai sus puteți să-i dați „ignore” – dacă nu ați făcut-o deja -, iar dacă l-ați citit deja și v-a supărat, uitați-l, pentru că este ultra-ultrasubiectiv.
Atât ajunge dacă rețineți:
[COMUNICAT DE PRESĂ – UNIUNEA SCRIITORILOR – FILIALA ARAD]
Vineri, 09 decembrie 2016 de la ora 17.00, la Casa Jelen din Arad, s-au decernat Premiile Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor din România pentru cărţile apărute în anul editorial 2015. Un juriu format din Vasile Dan (preşedinte), Gheorghe Schwartz şi Horia Ungureanu (membri), au oferit următoarele premii:
Premiul de debut editorial:
- Ionel Costin, Drumul, proză, editura Mirador, 2015
Premiul pentru eseu:
- Victor Neumann, Banatul, editura Academiei Române, 2015
Premiul pentru poezie:
- Ioan Dehelean, Umbrele din alfabet, editura Brumar, 2015
- Ioan Matiuţ, după perete, editura Mirador, 2015
- Lucia Cuciureanu, o sută de kilometri mai la nord, editura Casa de pariuri literare, 2015
- S. Khasis, Aparenta naturaleţe a vieţii, editura Max Becher, 2015
Premiul pentru proză:
- Andrei Mocuţa, Literatura, editura Cartea Românească, 2015
Premiul Opera Omnia:
- Monica Rodica Iacob
A mai fost oferit un premiu special, din partea editurii Nyugati Jelen, scriitorului Gheorghe Mocuţa pentru întreaga activitate.
