Din primele momente ale formării valurilor de refugiați de la granițele României provocate de războiul din Ucraina am fost invitat (atât de cititori cât și de propria conștiință) să particip EFECTIV la fenomen… să nu vorbesc din pozele și filmele altora, să văd cu ochii mei ce se întâmplă, eventual să empatizez.
M-am eschivat – și nici pe departe din lipsă de interes sau curiozitate, ba chiar invers: mă interesează mai mult ce fac alții în lipsa atenției mele și sunt mai curios de fenomene independente de mine decât de cele cu care interacționez fizic; privirea mea e prea suspicioasă, sentimentalismul mi-l înfrânez cu greu chiar după atâta amar de experiență, concluziile mele post-factum sunt prea cinic-analitice, am și eu subiectivitățile mele și, în plus, m-am procopsit cu un nou SPLEEN – dezgustul la gândul oricărui plan… o greață existențialistă ca răspuns la orice proiect… ca blocat într-o carantină-purgatoriu pentru o perioadă nedeterminată, care nu depinde în niciun fel de tine și de planurile tale.
Războiul ăsta m-a prins (și probabil că toată lumea e în situația asta) cu zeci de subiecte începute și niciunul terminat, iar dacă COVID-ul m-a lăsat imun la aproape totul, mi-a relevat, cu claritate, taberele și mi-a delimitat granițele frecventabilului, RĂZBOIUL și-a băgat tancurile și rachetele în toată harta și mi-a dat tot feng-shui-ul peste cap, făcând mișto de karma tuturor.
Din fericire pentru societatea asta, nu toți trec prin aceleași stări ca și mine… sau cel puțin nu și le tratează la fel…
Urmăriți, pentru restabilirea confortului emoțional, cum gândește și acționează această doamnă:
Adina Doba este actor la Teatrul de Marionete Arad și una dintre sutele de persoane care a participat efectiv, ca voluntar la ceea ce deja poartă un renume: FENOMENUL de la CURTICI
Seara de vineri, 18 martie 2022 a fost „last but not least” dintr-o operațiune umanitară pentru ajutarea aproapelui care a durat 15 zile – o replică la operațiunea specială declanșată în țara vecină – iar aici nu discutăm despre războaiele dintre Putin și Zelenski, dintre comuniști și fasciști, nici despre rackeții care se strecoară printre refugiați (nici nu prea circulă cu trenul acest gen) ci exact despre antonimul acestora: despre pacea dintre oameni.
Chiar la modul părtinitor și sentimental și chiar anonim punând problema!…
„Lucrurile mărețe sunt înfăptuite de oameni simpli, „la firul ierbii”… Sunt mândru că am avut onoarea de a strânge mâna acestui OM! Fără voluntarul Popescu Cristian Emanuel, fenomenul de la Curtici nu ar fi prins contur. El este un om simplu, a protestat chiar și față de evidențierea lui ca inițiator al ajutorului permanent din gara Curtici. Este un lider înnăscut, cred că este profilul de om de care duce lipsă România!” – a postat vineri, 18 martie, 2022, reprezentantul ONG-u Aradul Civic, consilierul local și Siegfried Mayer – Fredy pentru prieteni… pe pagina sa de facebook și pe grupurile de susținere a cauzei refugiaților ucraineni.
Laura Pascu – activistă civică, o voce importantă în social media:
„Se lasă seara peste gara Curtici și odată cu ea se lasă și o liniște cel puțin apăsătoare. Azi a fost ultima zi în care trenurile cu refugiați au trecut pe aici. Cel puțin pentru 10 zile traficul feroviar spre Budapesta se va face prin vămile din județul Bihor.
„Voluntarii din Curtici”, căci așa le va rămâne numele în vecii vecilor, și-au făcut treaba și azi. Popescu ne-a trimis un scurt rezumat al ultimelor două săptămâni, practic o statistică dureroasă:
- Peste 20.000 de refugiați ucraineni au tranzitat vama în cele 2 săptămâni.
- Femei, copii, bătrâni, pisici, căței, hamsteri papagali, iguane.
- Cel mai tânăr pasager: 10 zile.
- Cel mai bătrân: 89 de ani.
- Circa 25.000 euro se estimează că ar fi contribuția în produse si bani a tuturor celor care s-au alăturat inițiativei.
Dacă peste 10 zile se va relua traficul prin Curtici și dacă exodul ucrainenilor nu se va sfârși, vă zic că o să avem nevoie de ei ca de aer. De Voluntarii din Curtici zic. Fără ei, mâna aia de oameni care de la 4 jumate dimineața și până la 12 noaptea au muncit ca apucații, gara e pustiu!
Aș vrea să se termine toată nebunia asta.
Până atunci, însă:
– BRAVO, Voluntari!
– BRAVO, Oengeuri!
– BRAVO, Donatori!
– BRAVO, Oameni!
Ați hrănit și adăpat o parte dintr-un popor fugărit din propria țară. Practic n-ați făcut mare lucru, dar ați făcut ce trebuie!”
GALERIE FOTO:
