Cu cât țara asta merge mai prost, cu atât mai patrioți ni-s – dacă ați observat.
Și-așa-i și logic să fim… la cum am evoluat.
România este o mare FABRICĂ DE PATRIOȚI inclusiv (sau mai ales) pentru că n-am făcut nimic ca s-o merităm… și atunci facem ca și cocalarul ăla fără morală, fără estetică, apatrid, născut bine și evoluat prost, căruia, beat mereu fiind, în momentele rare de cumpănă cu el însuși, îi mai rămâne credința în Dumnezeu și se dă mare cu asta. Ca ăla care urla în gura mare, noaptea la 3, în mijlocul birtului gol din gara din Curtici către mândră-sa, tătă bătută și plânsă: „Io te iubăsc, bă, curvo!” și dădea cu pumnu-n masă.
Suntem niște produse patriotice liricoide ale unei țări pe care o tot dezamăgim de la daci încoace. Cu mici excepții care nu-și respectă epicul, dăm cu Istoria de gard de-o umplem de rușine. Momentul „1 decembrie, 2017” ne prinde în postura de „o jumătate, certați cu americanii, cealaltă jumătate trădând cu bucurie cealaltă jumătate”, făcându-ne de râs atât la Bruxelles cât și la New York în timp ce Moscova râde de noi și cu curu`, în care ministrul de interne (o femeie demnă de un rol în Babylon Berlin) descoperă microfoane-n priză, minele ne sunt praf, resursele amanetate, pădurile tăiate, fabrici nu mai avem decât cu nume germane, americane, chinezești, ungurești și de alte naționalități (vorba lu Nea Nicu), vreme în care facem paradă de paradă de zici că ni-s buricul pământului.
Dăm cei mai inepți patrioți României ăsteia, iar cei care nu sunt inepți sunt hoți. Minorității care mai rămâne după acest clivaj nu-i rămâne decât să-și pună bucsușu-n cap ca să nu-i recunoască lumea pe stradă și să-i confunde.
Cam asta producem noi: patrioți pe bandă… curente patriotice în conflict unele cu altele… da` bine măcar că producem ceva – și dacă doar panică și atât. „Măcar arătăm că trăim” e singura parte pozitivă a stării de fapt pe care o traversăm dezorientați total.
Vorba lui Brâncuși la plecarea din gara de la Târgu Jiu „V-am lăsat săraci și proști, v-am găsit și mai săraci și proști” o să ne bântuie mai ceva ca opera lui Caragiale… pentru că umorul mai mântuie din păcate… sau cel puțin le absolvă pe cele făcute fără de voie. Pe cele intenționate nu le absolvă nici dracu` – oricât de patriot te-ai da în zi de sărbătoare.
