Sau… „Duios, englezoaica… tăcea !…” – quinto tempo
A. „…VISUL ESTE” «VIA REGIA»SPRE INCONȘTIENT…” zicea „tătucu’ Sigmund Freud…
Prin urmare, EU – duioasa englezoaică care tăcea – dar care bântuie și acum! visul autorului, sunt o inconștiență!… Cine dracu’ l-a pus pe autorul rândurilor de față să viseze ca este femeie? Și, la urma urmei, nu spunea poetul german Novalis (Fridrich Leopold von Hardensberg) că „…viața e vis…”? După bătrânul năstrușnic vienez, „părinte” al psihanalizei,” EU – inconștiența – reprezint, pur și simplu, animalul din om…Hait, măi să fie!… Deci, EU sunt ceva inaccesibil?!… No, las’ că vă arăt EU vouă cum e cu englezoaica, cea inaccesibilă, animală, instinctuală și mai ales… „sexuală ”, care va să zică!… Primul pas: muieri feministe din toate țările, uniți-vă! IN HOC SIGNO VINCIMUS! A propos de Pons Milvius/ Ponte Milvio („Podul Șoimului”, de pe Tibru), unde Constantin cel Mare i-a venit de hac (nu de hoc!…) lui Maxentius în 28 octombrie 312; (verbul latin-original, l-am adus la persoana I-a plural – i.e., de la vinces la vincimus). „Semnul” era crucea apărută pe cer. Semnul nostru purtător spre victorie, al muieretului din toată lumea, vreau să spun, ar trebui să fie placenta!… Cu aceasta să le dăm în cap bărbaților „… din toate țările…”!
B. ORICE COMPLIMENT FĂCUT FEMEILOR DE CĂTRE BĂRBAȚI ESTE O CRUNTĂ JIGNIRE!
Ne fapt, netrebnicii ne mint în față: nu vor să semnaleze pe șleau defectele, carențele, neajunsurile noastre și atunci recurg la o „imagine” opusă… Nu e „politically correct” să spună ceea ce cred ei – în sinea lor – ci, ceea ce am vrea noi să auzim… În treacăt fie spus, nici noi, mironosițele, nu suntem ușă de biserică. De multe ori am auzit cum una îi zice alteia „Vai tu, fătucă dragă, da’ ce dinți frumoși ai!… Să juri că-s ai tăi !”… Atunci, și băbuța care iese vexată dintr-un sex-shop are dreptate să spună: „S-a dus dracului țara asta, nu mai găsești bărbați adevărați, doar piese de schimb!” Deh, bărbații sărbătoresc la 18 ani majoratul și la 50 de ani… micșoratul! Și, de ce mai îndrăznesc ei să pretindă că au conștiința curată? Pentru că încă n-au folosit-o! E adevărat: femeile trăiesc mai mult decât bărbații? Da! Mai ales văduvele… Păi, ce este o văduvă? Femeia care știe în fiecare noapte unde se află soțul ei… Prostul de Adam… se credea în paradis pentru că n-a avut soacră…
C. CALIFORNIA SYNDROM
Ați auzit vreodată de „California Syndrome”? Poate, cei ceva mai instruiți în domeniul medical, sexologic, sociologic etc…. Dar de Dr. Alfred Charles Kinsey sau de celebrul „Kinsey’s Report”? Medicul și cercetătorul american faimos (n. 1894, d. 1956) este considerat „tatăl revoluției sexuale” (ce se mai tot dau mari the hipies, cei ai anilor 60-70 din secolul trecut?). E drept, prin contribuția lor, dar nu exclusiv (!) apare marea separație între a face dragoste și a face sex… Chestia cu „amorul liber” e veche de când lumea… Dar despre ce este vorba? Cercetătorul yankeu a studiat comportamentul sexual – comparativ (!) – a două categorii de cupluri stabile (maritale sau nu) din California, după criteriul apartenenței la religia romano-catolică, respectiv, protestantă. Și nu oricum, ci pe baza unor chestionare liber-consimțite și aplicate pe o perioadă relativ lungă de timp (ani!). În centrul atenției era ceea ce va numi , mai târziu, „family planning”. Se știa deja că ovulația femeii, deci perioada de fertilitate se produce aprox. la jumătatea ciclului menstrual (pentru unul „de ceas elvețian”, era vorba de ziua a 14-a, la care se adaugă un număr de zile, cu plus și/sau minus, cam 11, în total…).
Într-o societate modernă, occidentală, „civilizată”, decizia de a avea copii este una deliberată, deși „accidente” se pot produce oricând! Rațiunea deciziei de a avea sau a nu avea copii, la un moment dat, se bazează pe evaluarea, cât de cât lucidă, a situației materiale a cuplului respectiv – existența unui serviciu stabil, cuantumul salariilor, locuința, perspectivele de viitor apropiat ș.a.m.d… firesc. Cuplurile protestante, nu-și prea băteau capul cu sexul protejat (în cazul în care nu doreau … „accidente”), existau prezervative, deja începuse să apară și „pastila minune”, în caz extrem, avortul etc., diverse metode ce sunt și azi arhicunoscute… Religia lor era destul de permisivă. Cuplurile catolice – mai catolice decât papa!… (sub interdicția religioasă drastică a avortului, a „pilulei minune”, uneori chiar și a prezervativului etc.), respectau riguros „calendarul” dacă nu doreau „surprize”… Iată însă că – după un timp – încep să apară „surprizele”, femeile rămâneau însărcinate chiar dacă au respectat cu sfințenie „calendarul”. Cum aceste cupluri erau, de obicei, „latino”, cu sânge fierbinte în vine, vă dați seama ce-a ieșit! Bătăi, divorțuri, abandonuri, dezertări…chiar și crime!… Ce se întâmplase de fapt? Mama natură nu s-a lăsat „fentată”! ovulația s-a mutat tocmai pe acele zile ale ciclului considerate „sigure”!… Sâc! Asta s-a numit „California Syndrome” – descoperit de Kinsey și echipa lui – și care a provocat un adevărat uragan în literatura de specialitate a vremii dar și în presa timpului, ce să mai vorbesc de opinia publică?… Efectele, ecourile, reverberațiile se simt și azi…
D. ORICE FEMEIE ARE DREPTUL LA ORGASM ! – DEVIZA FEMINISTELOR DE STÂNGA-‘MPREJUR!
S-a spus despre „Decameronul” lui Giovanni Boccaccio că „a aruncat Italia în bordel!…”. Și încă de pe timpul Marii Renașteri italiene… Mai mare prostie nici că se putea! Literatura și imaginile așa-zise „porno” datează de când scrierea și desenul!… S-a mai spus – aici, se pare, pe bună dreptate – că omul este „cel mai sexual animal”. I.e., face „dragoste” sau „sex” nu numai pentru a „procrea”… Mai recent, s-a descoperit că și cimpanzeii, de pildă,… ce vreți, sunt rudele noastre cele mai apropiate!… De la „tata Kinsey” citire, există studii care arată clar că nivelul de „sexualizare” la oameni este gradual-diferit. Dacă ne imaginăm o axă unde la mijloc este „0”, i.e., „neutralitatea sexuală perfectă”, „hermafroditul perfect”, să punem, la stânga -1,-2,-3,-….-n, iar la dreapta +1,+2,+3,+…+n. „-” = feminin; „+”= masculin. Cei doi „n”, cu „–” și cu „+” semnifică feminizarea maxim posibilă, imaginabilă, respectiv, masculinizarea maxim posibilă, imaginabilă. Atunci: „potrivirea”, „armonia” perefctă, optimă de cuplu se obține atunci când cei doi parteneri sunt aproximativ egal-simetrici pe această axă! Sistemul de referință principal este cel hormonal; există, desigur, și alți parametri „ascunși”, poate, încă, necunoscuți, de luat în evidență, dar aceștia din urmă sunt extrem de greu de cuantificat. Cum ar veni să-mi spună mie (englezoaica feministă „de stânga-’mprejur!”) un tip oarecare – „te iubesc de 50 cm (aș vrea eu!…ha,ha,ha…), sau de 75 de kilograme” etc.? Vorba din bătrâni: „Patul leagă, patul dezleagă”… Tot așa, nu poți ști cum este o lubeniță (bună de mâncat sau nu) până nu o încerci, o crăpi și o guști… Iată cum s-a dus dracu’ mitul virginității!… și la creștini și
la musulmani și la mozaici… Iată cum libertatea de a căuta partenerul cel mai apropiat de perfecțiune se transformă în „libertinaj”… Femeia lumii noastre a devenit o sclavă sexuală într-o lume în care „purtătorii de pantaloni” (mulți, degeaba-i poartă!…) vor să fie ei mereu „deasupra”, la propriu și la figurat!. Așa se cred ei în patriarhatul dorit etern… „Eva” săraca, rămâne cu „păcatul originar” și pentru asta trebuie să plătească… tot etern… Nu are dreptul la trăirea plenară a feminității: orgasmul este un privilegiu al bărbaților… femeile, descurcă se cum dă Bunu’ D-zeu… Bordele pentru bărbați găsești în toată lumea și cu ochii închiși… bordele pentru femei, poți să le cauți chiar și în amiaza mare, nu cu lumânarea, chiar cu torța, tot nu găsești, decât arareori… Vorba aia: „Câte bordele, atâtea obicele!” Acum toată lumea e fericită; sex-shop-urile pentru toate fasoanele și… gusturile… au devenit ceva banal. Nu discut aici despre moralitate. Nu mă privește. Eu sunt feministă britanică de stânga-‘mprejur!…Ba chai și sexistă… Veți vedea de ce!…
E. CĂSĂTORIA A FOST PRIMA FORMĂ DE LEASING : IEI CEVA DE CARE TE BUCURI ȘI PLĂTEȘTI TOATĂ VIAȚA!…
Nerecomandat „pudibondelor” și „pudibonzilor”!… Cică, Ion (zis John) o cheamă pe Măria (zisă Mary) în căpița de fân (zisă hay cock): „Hai, Mărie (Mary), că vreau să te… iubesc…”! Măria (Mary): „Nu vreau, c-am priceput aluzia!…” Nu sunt o „fan”-ă a statisticilor, topurilor și alte gargare de tip Guiness Book. Există însă unele cercetări statistice, pe eșantioane reprezentative, verificate riguros care te pun pe gânduri. Noi, în Anglia, am trecut cu chiu cu vai de perioada puritană din perioada victoriană; yankeii s-au vindecat de „pudibondismul” imbecil, mai ales cel din Mid-West-ul atât de înapoiat și plin de stereotipuri, ba sexuale, ba rasiale, ba religioase; mă rog, noi anglo-saxonii ne-am dezmeticit și am ieșit – primii! – din falsele tabuuri grotești. Prin urmare, odată ce „s-a dat verde”, a început un adevărat deluviu de literatură și informații mass-media pe teme… „interzise”. Au urmat francezii și nemții. Când „și-au dat drumu’… „ scandinavii (mai ales danezii și suedezii!) a început nebunia…Dar să vedem „de quoi s’agit-il”? O anume Kate W. (de ce s-a ascuns sub anonimat?) cercetează în Journal of Sex and Marital Therapy (atenție: 2 iunie 2023 !) niște date statistice – rezultat al unor cercetări de durată, pe o mare populație de tip occidental, i.e.lumea anglo-saxonă. Am spicuit din rezultate pe cele care sunt cele mai șocante… Deci:
– 81,6 % dintre femei nu au orgasm la copulație, fără stimulare suplimentară;
– În cadrul heterosexualilor, 95 % dintre bărbați față de numai 65 % femei, afirmă existența orgasmului la copulație;
– Între 5% și 10 % dintre femeile chestionate recunosc că nu au avut niciodată orgasm (atenție, e vorba de cele active sexual!); tot aici, 59 %
mărturisesc existența unui fake orgasm (ce or fi vrînd să spună, au crezutncă… sau au mimat că…?);
– Au avut orgasm în timpul actului sexual 86 % din femeile homosexuale (lesbiene), față de cele 65 % heterosexuale și față de cele 66 % bisexuale;
– 92,4 % din femeile chestionate sunt capabile de orgasm prin masturabare (cele mai multe au și avut doar astfel primul orgasm);
– Practicantele sexului anal au avut orgasm în proporție de 94 %, în timp ce practicantele sexului oral sunt 23 % mai pasibile de a avea orgasm
normal față de cele ce nu practică sexul oral!?;
– 53 % din femeile investigate folosesc vibratorul;
– Atingerea orgasmului necesită o medie de 5,4 minute la bărbați și o medie de 14 minute la femei (ultimele au nevoie doar de 8 minute prin
masturbare);
– Durata orgasmului este în medie 10-30 secunde (la bărbați… uluitor nu, mai ales limita maximă???!…) și de 13-51 secunde (la femei maxima
este de-a dreptul „turbată”!…).
Pentru publicul britanic – în exclusivitate? – există în U.K. Clinica de Planificare Familială și Serviciul Medical de Informații. Există niște
aliniamente-principiu care trebuie musai popularizate (inclusiv în rândul publicului feminin non-britanic):
– Orice femeie poate avea orgasm, chiar multiple orgasme;
– Se justifică existența sex-shop-urilor exclusiv pentru femei (spre a evita jena față de bărbați, dar mai ales față de tendința „masculilor feroce” de a le lua la mișto…; ce dracu’ mai au ultimii nevoie de astfel de shop-uri dacă sunt atât de „feroce”?…);
– Trebuie plecat de la teza că, la origine, plăcerea femeilor a fost culpabilizată (!?), existând urme evidente și azi…;
– Sexismul feminin susține că orgasmul nu e necesar femeii, deoarece sexualitatea este ceva inferior (?!… „i-auzi brâu”! ) – dimpotrivă, noi,
feministele de stânga-‘mprejur (!) și sexiste, pe deasupra, noi susținem exact contrarul!;
– Dreptul la orgasm este un drept politic: femeia lumii noastre este victima unei duble inegalități: în societate, femeia e condiționată să-și refuze sexualitatea iar în viața intimă, de famile/cuplu, femeia nu poate obține ce vrea, dar trebuie să execute ce-i cere bărbatul!…
F. ÎN LOC DE EPILOG :A RECUNOAȘTE DREPTUL FEMEII LA ORGASM = A RECUNOAȘTE EGALITATEA ÎNTRE SEXE!…
În „Manifestul feminismului” (de inspirație – Simone de Beauvoir – „Al doilea sex”) se afirmă ferm: „În secolul XXI, femeia este atât cât își propune să fie și nu este mai mult decât își asumă că poate să fie”… Acest manifest circulă în lumea largă dar mai ales în Occident. Ce-a ieșit de aici, se știe … Alianța dintre political correctness și feminism nu a dus la nimic bun: ambele au devenit grotești în lumea contemporană: de pildă, aflu de la suratele mele de la celălalt capăt al continentului (ați ghicit, Românica!) că s-a propus acolo, ca în școli, să fie scoase icoanele cu Sf. Fecioară alăptând Pruncul… Motivul: ba că-i indecență, atentat la intimitatea mamei, ba că jignește femeile ce nu au sau nu pot avea copii, ba că ofensează alte religii ș.a.m.d… Ăia de acolo „s-a țăcănit” rău de tot… Nu sunt o iconoclastă dar, deja s-a sărit peste cal. E drept, imaginile iconografice sau cu mesaj religios își au locul în spațiile de cult aferent, dar repudierea celei mai frumoase aventuri umane, nașterea și alăptarea copilului de către mamă, miroase a ipocrizie de „creier ars”. De aceea, EU, englezoiaca „duioasă și tăcută”, m-am dezis, într-un fel – am afirmat că sunt de „stânga-‘mprejur”! – chiar dacă sunt doar într-un vis… Dar iată cum au reacționat bărbații la feminism, dându-și cu stângu’-n dreptu’… Cică, un bărbat căsătorit – cu vechi state de funcții în „domeniu” – merge la medic. „D-le doctor, de ce nu am și eu coarne, după cum aud, ‹șoșocind› pe la colțuri, colegii mei?” Doctorul: „Domnule, asta-i o metaforă glumeață la adresa celor care…” |Pacientul:
„Vai, vă mulțumesc din inimă, domnu’ doctor, m-ați liniștit… eu credeam că din lipsă de calciu…”. Dar nici noi, muierile, nu ne-am lăsat: la o șuetă (i.e., bârfă), trei muieri discută între ele. Prima: „Vai, soțul meu,… abia dacă mai poate, de câteva ori pe an… și, și atunci, ca vai de capu’ lui !”. A doua: „Nici al meu nu e prea grozav, odată pe lună, și zice el săracu’, că deja-i prea mult!… A treia: „Fericitelor, nemaipomenitelor, al meu, mă prinde-n dormitor…, pac!, mă prinde în baie…, pac !, mă prinde-n balcon…, pac!, în lift…pac!, toată ziulica…pac! pac! pac!…” Celelalte două: „Vai tu, fătucă, o fi ceva patologic, nu l-ai dus la medic?”. Răspuns: „Ba da, și mi-o zis că n-are ținere de minte!…” „Ei” cică, se laudă cu asta… No, în final să le dau eu o replică bună la mania grandorii „masculiniste”: În Far-West, John, la pescuit, prinde peștisorul de aur… Ca-n toate poveștile – n-o mai lungesc – îi promite lui John îndeplinirea a trei dorințe, dacă-i dă drumu’. Zis și făcut. Prima dorință – să fie tot atât de viteaz ca Bill. Se face. A doua dorință – să fie tot atât de bun țintaș cu pistolul, ca Bill. Se face. A treia dorință – să aibă și el, John, un „instrument” ca și cel al calului lui Bill. Se face. John leșină…. De ce?… Calul lui Bill era iapă!…
Citește și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (VI). Despre muierea (englezoaică…) și alte belele sau lighioane
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (V). Despre muierea (englezoaică…) și alte belele sau lighioane
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (IV). Despre muierea (englezoaică…) și alte belele sau lighioane
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (III). Despre muierea (englezoaică…) și alte belele sau lighioane
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (II) Despre muierea (englezoaică…) și alte belele sau lighioane
- Un ardelean la KINGSWAY HOUSE (I). BRITAIN IS DEAD, LONG LIVE BRITAIN!
