Sincer: n-am avut chef să fac mai mult astea „maxim șasă” poze câte am pus aici. Aveam baterie și cât să filmez, aveam încărcătorul la-ndemână… șofer mișto cu încă un telefon… dar nu… am preferat să-njur singur, necenzurat de YouTube, pe parcursul kilometrului ăluia șerpuit din care nu înțelegi nimic nici să fii Einstein consiliat de Parpală!
Nu înțelegi nimic, jur… nici măcar dacă ai mai fost pe-acolo!
Dacă ai fost de mai multe ori și ești fire sensibilă, te apucă plânsul (și n-ai curaj să oprești). Dacă n-ai mai fost, fac pariu că te rătăcești de-ți trebuie minim o juma` de oră, ca să poți ieși din acel adevărat S.F. sovietic de doar un kilometru șerpuit, care – după un drum ce frizează „nesfârșitul” și care nici nu-ți vine să crezi că există deși îl simți sub roți, groapă cu groapă – începe cu o ruină de te doare mintea cât s-a putut lucra la ea și se termină cu capătul unei ferme… sau începe cu capătul fermei și se tremină cu ruina… depinde cum o iei.
„This page can’t load Google Maps correctly” – îți zice până și site-ul fermei dacă ajungi cumva la el… ce GPS?… vorbești prostii! Nici Google Earth n-a auzit de Utviniș – iar dacă suni la 112 și spui că te-ai rătăcit în Utvinș, te pune pe așteptare și-ți bagă Chopin…
Dar ce rost are să vii în Utviniș?! – s-ar întreba orice om cu scaun la cap
„Halta”-i o cutie ridicolă pentru care s-o crezi tu că oprește ceva sau cineva vreodată (maxim „personalul ăla cu trei persoane-n el”… dacă te cunoaște mecanicul de locomotivă sau dacă dai șpagă).
Să stai și să aștepți un tren aici e o experiență recomandată doar filosofilor din cele mai extremiste grupări:
12 minute cu mașina de/până la Arad… da` zici c-ai coborât în timp… sau ai evadat în afara lui. Într-un fel de timp suspendat, trăit de nimeni, nerevendicat și ilogic. Un univers paralel, în care s-a ajuns la entropie, oamenii se conformează spațiului care imită moartea și stau ascunși. N-ai avea curajul să faci pariu că dincolo de pereții ajunși în acel stadiu postapocaliptic locuiesc semeni de-ai tăi…
„A fost odată o tabără de copii aici, în pădurea asta… a fost prima mea rătăcire «adevărată», când m-a prins noaptea și am văzut animale sălbatice live… era altfel… era cumva, măcar… și nu știu cum să explic dezastrul ăsta!” – m-am trezit vorbind… ca și cum m-ar fi întrebat cineva ceva și ca și cum ar conta.
„Care pădure? Hai explică-mi cum dracului ieșim de aici?!” –
am auzit vocea care conducea… și aproape că m-am bucurat când am ajuns la bariera de la fostul abator de la Șofronea… știți bariera de la fostul abator?
Mai bine că nu…
Utvinișul pe Facebook
Ca să înțelegi cum stă treaba cu Utvinișul, dacă singurele tale excursii se desfășoară pe facebook, fii atent la faza asta tristă, în care vedem cum un bărbat care și-a păstrat încă inocența și care n-a mai fost în Utviniș în ultimii 30 de ani, se interesează:
https://www.facebook.com/florim.tuns/posts/164057660693030:0
Pe a întrebat omul pe pagina de facebook a Utvinișului dacă cineva-ceva…
Iaca… suntem în februarie 2019 și nimeni-nimic.
Adevăru-i că „ce să-i răspunzi la om”… care probabil că nu e un filosof dint-o grupare extremistă.
Satul Utviniș este ceva care ți se-ntâmplă când ești prost în grup.
Un grup totalmente dezorganizat.
Articol asociat:
5 comentarii. Leave new
You took too much… You took too much too much… Frate, orice ai lua, ia mai puțin, dă si nouă ceva, că pare interesant, și scrie ceva articole bune ca pe vremuri, ca ăsta e risipă de spațiu virtual. Sănătate și spor în toate!
Mersi… si tie! (in ordinea aleasa de tine: taci ca nu stii tu ce-i aici!;)
Foarte bun articol deși nu toți comentează, este ceva aproape SF ce se întâmplă în colonia Utviniș. Oamenii sunt dați uitării, acel drum care parcă nu se mai sfârșește plin de gropi. Aici poate fii un loc de plecare pentru viitoarea administrație de la Zimandu Nou. Potențialul este enorm, dar sunt câțiva oameni care încă înghit minciuni si trăiesc cu speranțe deșarte acolo. Pe viitor văd Utviniș ca punct cheie și obligatoriu in sedinte CL pentru a dezvolta această colonie.
Buna dacă este vorba de tanti Viorica care are 2 fete pe Diana și cea mai mare am uitat cum o cheama ,sau tanti Viorica Ciocan care are tot o fata Diana!?
Îmi este extrem de drag satul Utviniș din județul Arad.Am o nostalgie infinită când îmi amintesc de el .Acolo în clădirea din acel IAS am stat 3 săptămâni la munci agricole când eram în armată la Șepreuș în toamna anului de grație 1984.Eu sunt oltean din Craiova dar acea zonă va rămâne veșnic în sufletul meu.Aveam doar 19 ani . Doamne cum a trecut timpul…