Era prin toamna-iarna lui 1995 când frații Varvaroi, proaspăt repatriați, au decis (cu siguranță nemeditați de cineva cu expertiză în mafia imobiliar-administrativă) să-și investească toată averea dobândită în Statele Unite ale Americii, triplată de vocația pentru munca fizică, în probabil cea mai spurcată clădire pe care o puteai găsi dacă voiai să te sinucizi fără să te găsească nici dracu-n Arad. Trecută-n documentele oficiale ca „obiectivul COFETĂRIE LAC” și un teren de 3150 de metri pătrați de bălării, care, în viziunea „arhitecților ceaușiști” ar fi trebuit să fie cea mai mare budă publică din Vestul țării cel puțin, la parterul unei cofetării la fel de uriașe. Proiectul a fost abandonat odată cu revoluția – iar când zicem „abandonat” ne referim la partea extremă a termenului.
Când au pus ochii pe ea, arăta fix așa… asortată perfect la vremurile alea, de zici că l-au pus pe George Bacovia primar cu japca…
Pe sub clădire trece Canalul Mureșel… „numai bine pentru buda de deasupra, care, iaca, are un prister natural” – or fi gândit antisocialii „clăditori ai socialismului”…
Primar, în anii aceia (mandatul 1992 – 1996) era Cristian Moisescu (Dumnezeu să-l ierte)… tot un fel de Bacovia, dar anglofil conservator… băiat bun, dar ușor de păcălit de „rechinii vechi și nou apăruți”, iar actul care a stat la baza concesiunii este HCL nr. 120/27 noiembrie, 1995 hotărăște următoarele:
Prin firma pe care și-au înființat-o – „T & D AMERICAN BROTHERS” SRL – frații au hotărât să participe la licitația organizată în baza „Caietului de documente pentru concesionare și închiriere” întocmit de SC PROIECT SA și Primăria Arad, din care spicuim:
…amănuntul greu de ignorat fiind că de la valoarea esimată la vreo 400 de milioane de lei, prețul la care s-a ajuns în urma licitației publice la care au participat mai multe societăți a sărit de 5 ori – 2 miliarde de lei (circa 800.000 de dolari, conform cursului valutar de la momentul aprilie, 1996).
„AMERICAN BROTHERS” au câștigat, așadar, iar prin PROCESUL VERBAL DE ADJUDECARE nr. 1 / 17.04.1996 a fost consfințită preluarea concesiunii terenului situat în Arad, B-dul Revoluției precum și a construcției nefinalizate:
Contractul de concesiune a fost întocmit ulterior, urmând ca toate lucrările să fie efectuate conform dispozițiilor legale în domeniul construcțiilor (Certificat de urbanism, avize, acorduri), autorizație de construire – documente pe care firma le-a obținut, după care a demarat lucrările.
…după care au început problemele!
În timp ce s-au apucat de treabă, frații Varvaroi au constatat o mulțime de vicii ascunse la cădire: construcția nu corespundea din… niciun punct de vedere, iar hărțile cuprinse în Caietul de sarcini erau „simple reclame”.
Viciile ascunse ale clădirii au fost ascunse intenționat, astfel încât în urma verificării situației de către experți MLPAT, au fost scoase în evidență deficiențele din structura construcției și, a fost sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții, care, urmare a unei verificări amănunțite, a sesizat prin mai multe adrese, Primăria Municipiului Arad, emițând Nota de constatare nr. 1839/ 28.08. 1998.
Prin această adresă, obligă PMA să predea concesionarului CARTEA CONSTRUCȚIEI – care, de fapt, NU EXISTĂ (cel puțin așa susține Primăria)!
„Dând cu capul” de tavanul acestor probleme, în februarie, 1998, investitorul a propus o OFERTĂ DE CONTRACT Primăriei, prin care cea mai mare parte din litigiu ar fi putut fi soluționată:
La data de 31 martie, în baza acestei oferte, Consiliul Local Municipal s-a întrunit în ședință, hotărând următoarele:
NICIUNUL DINTRE PRIMELE 4 ARTICOLE NU A FOST ÎNDEPLINITE DE CĂTRE PRMĂRIE, astfel încât s-a trecut la ARTICOLUL 5, care prevede că „în cazul neadjudecării licitației de către niciun ofertant, prezenta hotărâre se revocă din oficiu”.
La momentul actual, investiția AMERICAN BROTHERS – care a schimbat numele restaurantului LAKE GROVE în EDEN – arată bine… dar ce e în spatele acestei situații depășește orice urmă de imaginație în domeniul „țepe administrative”…
O vom dezvolta în episoadele următoare…
