Bogdan Butariu este un scriitor pursânge, născut dintr-un cuplu artiști (tatăl său, un apeciat profesor de vioară, mama sa, harpistă cu Conservatorul) în „Buricul Bucureștiului” și care (c-așa e viața) în deceniul 1995 – 2005 era o prezență vie, dinamică și empatic-coparticipativă în lumea literară a Aradului… atâta câtă e ea (pe atunci fiind un pic mai mare și mai bună).
Tânărul prozator – atașat, vezi fișa biografică -, pe cât de popular, pe atât de rara avis chiar și într-un cârd de „păsări rare” – a făcut o figură aparte prin cenaclurile literare „Luceafărul” și al Uniunii Scriitorilor… în primul rând pentru că era un nufăr de proză într-o baltă de poeți. La douăzecișiceva de ani scria o literatură matură, de om care parcă rememorează traseele unor vieți trăite anterior. Scriitura lui Bogdan nu face parte din experiența de viață contemporană a autorului, ci din cea a ADN-ului său – care, pe hârtie, e livresc ordonată.
A fost apreciat „din prima” de oameni de primă mână ai lumii literelor scrise și publicate din Arad: Florin Bănescu, Gligor Sava, Vladimir Belity, Ioan Matiuț, Vasile Dan, Lucia Cuciureanu, Lucia Bibarț… editori și lideri de cenacluri literare… are Bogdan Butariu în biografie și morți, și vii care i-au binecuvântat scrisul.
Vineri, de la ora 17.00, în Sala „Concordia” a Bibliotecii Județene „A.D. Xenopol”, Bogdan Butariu își lansează prima carte– a mai publicat pe print – pentru că în online este foarte activ – doar în volume colective ale Cenaclului „Luceafărul”. E suficient să citiți afișul și veți înțelege că va fi o lansare de carte frumoasă. Romanul e publicat în colecția „Scriitori Români Contemporani” a editurii arădene Azbest Publishing, cu sprijinul tipografic al cotidianului Glasul Aradului.
„Prețul singurătății” este un roman de factură slaviciană, tributar clasicismului – dar plătind frumos acest tribut. Este povestea de dragoste și de ură dintre Mitruț și Cosmina, pe care viața-i cuplează din iubire, iar existența, propriu-zisă și cinică, îi desparte pe motive de interes, vicii și sărăcie.
O nișă într-o nișă e literatura lui Bogdan Butariu – și tocmai în această particularitate, cred eu, trebuie să-și caute singularitatea.
Fie și din simplul motiv (pentru unii paradoxal) că singularitatea se receptează atent și de către cine trebuie, astfel încât se și plătește bine – într-o lume plină de oameni alfabetizați la fel.
