CĂDEREA POATE FI ȘI PE ORIZONTALĂ!… (6)

alexandru v. mureșan
Distribuie:

 


                   ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE! …

                                                                        (… din Legile lui Murphy…)

                                                                                          –   XXIV  –

                                     …dar „CĂDEREA POATE FI ȘI PE ORIZONTALĂ!…” (Pseudo-Murphy)

                                                                                       (a șasea parte)


                                                                       

A. „Logica” anarhiei bine temperate…

Cred că v-ați seama că „anarhia (bine!) temperată” este o glumă, o ironie… Cel puțin aceasta a fost intenția mea, așa cum poate s-a întrezărit în textele mele din episoadele trecute. Dar, ce-ar fi dacă am lua în serios „anarhia” și mai ales „anarhia bine temperată”? Pentru că democrația și mai ales democrația reprezentativă nu pot fi luate niciodată în serios; în mintea mea, ele sunt:  o noțiune auto-contradictorie (prima) și  o sintagmă/expresie-oximoron (a doua). „Deraierea” mea intelectuală de la atât de invocatul common sense și-a găsit un sprijin neașteptat (dar nu crezut imposibil!) chiar din partea „eternei și incurabilei Șoșo”… Se știe că, de zile bune, transportatorii și o parte din cei ce sunt ocupați cu agricultura sunt într-un protest al neputinței: ei își strigă nemulțumirile, blochează drumurile principale (mai ales intrările în marile orașe); Guvernul se face că-i ascultă dar pare să sufere de otită obturantă… Ei bine, cine oare, cine oare „s-a găsit” să-i „ajute”, evident cu intenția de a se pune în fruntea protestatarilor, de a transforma protestul, revendicările din ceva cvasi-apolitic, predominant social-economic, într-o mișcare politică? A cui? A „Ș.O.Ș.(o.)”-ului („SOS-România”  – ce tupeu!) condus de viitoarea candidată și, probabil viitoarea „reușită” (Doamne feri!, vorba ardeleanului…) la concursul de admitere de la  Palatul Cotroceni… Bieții protestatari, deși zgribuliți de frig, ofuscați de nopți nedormite, au încercat  s-o ia cu binișorul, cu ceva bună-cuviință, alintând-o: „Moby-Dick, lasă-ne un pic!”. Dar iată cum o scânteie – cât de mică – poate declanșa marea „explozie” a „Balenei Albe”: „Analfabeților!, Marș la viol!… Hai, voi cu evreii, cazahilor, hai că v-a vândut Simion! V-ați dus la Ambasada Israelului să muriți… Hai, marș la viol!… Nu-i scotea din „violatori”, „cu evreii”, „alcoolici”… Oh, my sweet Goodness! Come down Lord to see what You have done!  (Și nu cred că mass media serioase și-au permis să citeze deformat „sfintele zise” ale „prea-curatei”… Moby-Dick – Balena Albă!…). Dar, acum începe „balul”! Am citit romanul lui Herman Melville (1851), am văzut și filmul (versiunea 1956) ba, mai mult, am pus mâna și pe „ceaslovul” Oxford (hăl, mai mare pe care-l am în casă…), de teamă să nu greșesc cumva… În Sfânta Scriptură apare, la un moment dat, expresia „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce  fac!…”. În engleză,… „nu știu ce fuck! În contextul de aici, eu voi spune „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce zic…” – cu gândul la alintarea cu „Moby-Dick” (Balena Albă) la adresa lui „Șoșo”… S-o depănăm „englezeşte”… „Dick” – în engleza populară/vulgară („vulg”, tot din latină vine și tot legat de „popor” este) – semnifică organul reproductiv masculin. I se mai spune și „membru”. În limba română vulgară, toată lumea știe care e corespondentul lingvistic. Românii au găsit însă soluția (vedeți ce eufemistici sunt?!) – celebrul personaj „Bulă”… În engleză, „sperm whale” înseamnă balenă mare („sperm” trimite la „spermanțet”, ceea ce se extrage din anumite părți ale corpului anumitor balene…  dar în același timp înseamnă și „spermă”…). Căpitanul „Ahab” evocă – conotațional / conotativ, în limba română – cuvântul /ideea de „prohab”…. Acum, faceți legătura între „Moby-Dick” (Balena Albă), căpitanul Ahab, prohab și „sperm whale”?… adunați-le pe toate într-un coș de gunoi și vărsați coșu’ în capu’ lu’  „Șoșo”… Oare protestatarii știau ce zic, atunci când au „botezat-o” Moby-Dick (Balena Albă)? Mă îndoiesc… Dar nu mă îndoiesc  de yankeul Melville, care, de atunci (1851), știa cât de spurcați la gură sunt supușii Unchiului Sam… Iată un exemplu desăvârșit de „anarhie bine temperată”!… La noi, în Românica, nu la yankei… Anarhica-amarnica Șoșo, „temperată” de protestatari… De fapt, mesajul romanului și filmului „Moby-Dick, Balena Albă” este cu totul altul. Eu îl asociez cu celebra baladă cultă a lui Ștefan Augustin Doinaș – „Mistrețul cu colți de argint”… Am o singură nedumerire: De unde or fi găsit realizatorii de film americani, pe vremea aceea (1956), o balenă mutantă albă (albinoasă)? Or fi vopsit-o? Dacă da, cum dracu’?  Dar să mergem cu logica mai departe…


B. Libertatea, ca necesitate NE-înțeleasă vs. Democrația, ca libertate NE-înțeleasă…

Dacă libertatea este necesitate neînțeleasă, atunci unele lucruri neînțelese sunt libere. Dacă ceva este  (de) neînțeles, atunci (poate) este prost-înțeles. Dacă ceva este prost-înțeles, atunci unele (lucruri) prost-înțelese sunt „ceva”! Dacă libertatea este prost-înțeleasă, atunci unele (lucruri) prost-înțelese sunt (luate ca) libertate. Dacă democrația este libertate neînțeleasă, atunci democrația este libertate prost-înțeleasă. Rezultă că unele (lucruri) prost-înțelese sunt (luate ca ) democrație!… Vă place? Logica a funcționat ireproșabil…

Să mergem mai departe… Anarhia este existența unor oameni liberi. Anarhismul  (ca doctrină, de fapt… doctrine!) vizează, până la urmă, faptul că toți conducătorii sunt opresivi. Dacă ceva este opresiv, atunci este rău. Ori răul trebuie eliminat, deci conducătorii trebuie eliminați… Dacă democrația reprezentativă este un proces de alegere a conducătorilor, atunci: ori nu orice conducător este reprezentativ, ori trebuie eliminat… În greaca veche „an-arhos” înseamnă (ceva) „fără conducere / fără conducător”. Dacă unele libertăți neînțelese sunt și democrație, atunci nimic non-neînțeles (= tot ce este înțeles) nu este liber… Dacă democrația se bazează pe libertate, atunci tot ce este înțeles nu este (nu poate fi) democrație… Dacă democrația reprezentativă (i.e., „delegativă” a răului, prostiei etc. ) este de ne-înțeles, atunci nici o democrație nu este non-neînțeleasă, .i.e., nu este înțeleasă… Dacă ceva democratic nu este înțeles, atunci, atunci ceva anarhic poate fi (este) înțeles. Ceea ce este înțeles este, de la sine, și subînțeles… Deci: în lipsa democrației reprezentative, care este de neînțeles, putem subînțelege anarhia!.. Nu știu cum mai putem ieși din acest labirint logico-politic…  Și atunci, să luăm taurul de coarne… că tot suntem infestați de lumea greacă veche, deci, implicit de civilizația minoică (vezi Creta!), iar, aici, avem de-a face cu mitul Ariadnei, Labirintului și… Minotaurului…  Tauromachia de tradiție iberică (lupta între bovine, lupta omului cu bovine, lupta bovinelor cu alte animale…) este de fapt o moștenire a ceva mai vechi… de mai la Est, dar tot din lumea mediteraneană. Fără a fi protocroniști, să reamintim totuși că la noi, din cele mai vechi timpuri, calificativul pentru un prost, imbecil, cretin ș.a.m.d. era – eufemistic exprimat – „Bă, bovină!”…


C. Democrație și entropie.

Apariția cărții lui Norbert Wiener „Cibernetica – sau controlul și comunicarea la animal(e) și mașină (i)”, 1948, a produs o revoluție în gândire, mai degrabă, o reconfirmare a ceea ce se „intuia” de multă vreme… „Psihologia consonantistă” a lui Ștefan Odobleja („obscurul” din Turnu Severin) a apărut încă din 1938 (!) și este considerată, azi, marea precursoare a ciberneticii generalizate… Și descoperirea doctorului Nicolae Paulescu, pancreina (1921) trece aproape neobservată… mai târziu, sub denumirea de insulină, va aduce un Nobel-prize celor doi canadieni acreditați ca „adevărați autori”… Numai că… Românica nu s-a arătat niciodată prea interesată de geniile sale științifice și tehnice (reale, nu „inventate”… știți la cine mă refer…), decât la „spartul târgului”… E drept, în cazul lui N. Paulescu a intervenit și trecutul său anti- semit, cochetarea (pe față?) cu fascismul… Dar nu asta este acum problema: întrebarea legitimă este ce are de-a face cibernetica, entropia cu democrația și anarhia bine-temperată?

Principiul entropiei a fost formulat încă în termodinamica clasică. Ce ne spune – la modul generalissimo? Că Universul, evoluează către dezordinea, entropia maximă. Orice sistem (închis – o idealizare, sau deschis) tinde către entropia maximă. Anticii greci vorbeau de haos-ul  (chaos) primordial care – prin intervenția logos-ului (principiu ordonator, organizator – divin sau nu) devine  cosmos (haos organizat). Dar ce este entropia ca atare? Aici, lucrurile nu mai sunt atât de simple… Există o entropie fizică dar și o entropie informațională (atenție!, „informație / informațional” nu ține exclusiv de cunoaștere, aflare a unei noutăți, știre etc.). Să dau un exemplu simplu: într-o încăpere oarecare este o dezordine de nedescris (haos!). Nu contează a ce sau a cui dezordine. Dacă vrem să găsim ceva (e.g. un lucru oarecare) este foarte greu; cu cât dezordinea (haosul) e mai mare, cu atât va fi mai greu dacă nu cumva imposibil de găsit acel „ceva”. De ce? Pentru că poate fi oriunde! In limbaj științific: orice reper crono-topic, orice punct sau moment al respectivei încăperi este echi-probabil cu celelalte! Adică avem de-a face cu uniformitate maximă! Deci ceea ce noi ne „imaginăm” a fi haos este de fapt uniformitate, echi-probabilitate, …entropie! Diferența scade entropia. Introducerea de ordine înseamnă introducerea de informație (nu neapărat cunoaștere, repet!), i.e. (de) diferență, în fine introducerea unui factor anti-entropic! De fapt, informația (ontologic) înseamnă anti-entropie ! La fel cu și anti-redundanță  (i.e., anti-repetare, anti-uniformitate…). Poate de aceea franțujii nu-i zic computerului „calculator” și… ordinator!…  Coborând din „norii” științei abstracte cu picioarele pe pământ, recte în imunda lume umană vom găsi stranii „coincidențe”… Un sistem cibernetic este un sistem cu autoreglare. Autoreglarea înseamnă feed-back  (aferentație inversă). Aici avem de-a face cu informația ; ( nu reductiv, „cunoaștere”, „știre”, „noutate absolută pentru curiosul absolut”). Societățile umane sunt, și ele, sisteme super-complexe, cibernetice, deci cu autoreglare, deci creatoare, transmițătoare, receptoare, prelucrătoare și utilizatoare de informație! Democrația  este o mult-dorită formă și cel mai mic rău dorit/ posibil de autoreglare, prin feed-back, deci prin informație! Acești parametri ( informaționali-reglatori sunt posibil de atins într-o democrație directă. Într-o democrație indirectă (reprezentativă) circuitul informațional-auto-reglator  nu mai funcționează, eventual distorsionează…  este o farsă… 


D. Anarhia și Democrația, casă bună fac cu Entropia… 

Doctrinele anarhiste serioase nu neagă ordinea (anti-entropică) ci legile! Care legi? Legile obiective, ale naturii? Ferească D-zeu! Așa ceva este imposibil! A te opune legilor naturii este ca și cum – pardon de expresie! – „te-ai pișa împotriva vântului”… E vorba de alte legi – cele făcute de oameni și care sunt numite impropriu „legi”… De fapt, ar trebui, mai normal să se numească „reguli”, „norme”, „regulamente” etc. Acestea sunt contestate de „anarhiști”; nu pentru că sunt făcute de oameni, ci pentru că sunt mereu prost făcute, deci etern perfectibile. De aici, și refuzul față de constituții, guverne etc., dar nu promovarea fărădelegii! Aici apar și niște chestiuni discutabile: anarhiștii (de bună credință) pretind că se bazează pe 3 principii „simple și universale”: libertate, egalitate și ajutor reciproc (ultimul ar fi fraternitate?). Păi, atunci suntem în plină Mare Revoluție Franceză, la „apogeul” iluminismului… Se alunecă astfel într-un fel de utopie ( pentru mine, = „prea frumos să fie adevărat”…): există o „inclinație naturală” de a trăi pe baza principiului și practicii „ajutorului reciproc”; prin urmare, o justiție reală este naturală, inerentă și se afirmă prin dezvoltarea „socialității” omului (parca am fi în J.J. Rousseau!). Păcat că toate aceste „propensiuni” sunt închistate de legi – legile oamenilor, legile făcute de oameni!…

Dacă privim în jurul nostru, la lumea de azi, ce vom constata? vorba lui A. Păunescu (aici, „la noi” însemna Românica) – citez din memorie: „Că la noi găsești de toate / Și mai bune și mai rele / Închisori și libertate / Și noroi și stele…” Da, în lumea contemporană întâlnim forme de anarhie destul de pestrițe: de la campaniile duse contra brutalității poliției („Black lives matter”), la poziții contra pedepsei capitale (motivată mai ales creștin-religios); de la promovarea drepturilor celor ce sunt socotiși „gay” et Co.  (mișcarea LGBT), la poziția tot mai vindicativă în favoarea drepturilor animalelor; de la promovarea vegetarianismului („veganii”… dar cine-i contestă?), la susținerea dreptului la avort (mult contestat în țările creștin-romano-catolice dar și de habotnicii românași cu sutană și… amante…); de la cererile de desființare a penitenciarelor (rezonabile, dar numai în anumite țări, recte, cele scandinave…) la  cererea de legalizare a marijuanei (de ce  la tutun și pileală îi voie de la stăpânire, dar la droguri „inofensive”!… nu?…) ș.a.m.d.


Până la viitorul episod, în care voi încerca să mă opresc – dacă realitatea care depășește ficțiunea îmi va permite – , să încerc să trag niște concluzii , să nu uităm că analfabeții sunt obligați să dicteze dacă nu pot scrie, că în Parlamentul din deal, din Ceauschwitz, nu avem „somități” , ci „somnități” , că parlamentarii au salarii mari deoarece „prostia se plătește”!…


Citește și:


 

Categorie: Opinii
Etichete: anarhia, democratie, Entropia, Logică, politica
Distribuie:
Articolul anterior
MUZICA – POARTĂ SPRE O LUME MAI BUNĂ
Articolul următor
Un nou troian extrem de periculos – o amenințare îngrijorătoare pentru utilizatorii Windows și ecosistemele software deschise

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

emil vancu

[Profile în câteva linii] EMIL VANCU

L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un…
uta vali viski

CRITICILOR MEI…

  Eu scriu la „Critic” și o fac cu aceeași pasiune ca peste tot unde am publicat de 30 de ani încoace. În „online” sunt doar de un an și…
virgil florea

CONFUZIE ȘI ÎNDOIALĂ

Două surori. Nedespărțite. Nu apar la bine. Doar la rău. Confuzia este doar un mijloc. O stare. Rareori un scop. Noi nu o căutăm în mod deliberat. De obicei, alții…
virgil florea

ELECTOFRAIEREALA

Ne amintim cu toții de vânzoleala iscată imediat după decembrie 1989. Pentru prima oară unii dintre noi am auzit de „alegeri libere”. Lăsând la o parte pleonasmul prin adăugare puțini…