Dacă tot mi s-a dus buhu că sunt hater, hai, zic, să fie altfel. Să văd lucrurile mai pozitiv. Aşa că purced spre ştrand, încercând să ignor faptul că oraşul se prăbuşeşte peste mine, tencuială şi nu numai. Trec podul acela nou, încerc să nu fac nici un fel de comentariu negativ, estetic sau funcţional, asupra sa. Văd vechiul pod, şi iarba arsă, dar zic: lasă, e cea mai călduroasă vară din istorie, oamenii sunt obosiţi, e perioada concediilor, nu e încă vreo campanie electorală la orizont. Hai să mănânc mici şi să beau o bere.
Ei bine, s-a întâmplat. Şi, cu riscul de a-mi pierde prieteni vechi şi a-mi face inamici noi (pentru că aşa-i în Arad, avea dreptate o prietenă de-a mea, toată lumea se poziţionează şi TE poziţionează, că trebuie sau nu), eu cred că e bine să avem o zi a turismului arădean. Bine, nu cum a fost asta de anul ăsta, dar e un început, absolut perfectibil. Trec peste faptul că ştrandul arată trist, când ar putea fi centrul de divertisment al regiunii, trec peste amatorismul evident al unei puneri în scenă în foarte mare pripă, şi spun că e bine. E o încercare. Ceva, parcă, se face. Şi asta, asta e bine întotdeauna. La naiba, nimeni nu s-a născut învăţat, şi orice zbatere, chiar şi pe uscat, trebuie, dacă nu aplaudată, măcar încurajată.
Problema mea ţine însă de polarizare şi politizare. În sensul că turismul, şi Aradul în fapt, ar trebui să treacă peste apartenenţe politice, peste furatul de start, ar trebui un alt tip de aprehensiune (wow, folosesc deja termeni în care mă pierd întru totul). În sensul că, poate, nu era o idee atât de bună ca întregul staff penelist să patruleze pe ştrand, cum, la fel, e trist că nici un reprezentant al PSD n-a fost de văzut pe o rază de cinci kilometri pătraţi. Pot înţelege însă faptul că unii consideră absolut necesară parada cu noul comunicator din ograda Consiliului Judeţean. Încet, încet, trupa din conducerea defunctului cotidian Observator Arădean revine, în grup, în CJ. Trăiesc cu speranţa că istoria nu se va repeta. Pentru că, dacă se prăbuşeşte şi consiliul, cine îi mai dă lui Bălăcel salariu? Eu zic că nu Adi Todor. Şi era doar un exemplu. Amuzant doar pentru mine. Revenind la seriozitatea care mă caracterizează, cred că evenimente de genul acestuia ar trebui repetate, dezvoltate şi perfecţionate.
Există însă şi ceva care m-a enervat dincolo de limitele normalităţii mele absolut anormale. Şi asta a fost o transmisiune live, pe facebook, a sosirii marelui om al urbei, strateg, tactician, doctor în comunicare şi edil fără egal, care a fost primit cu pâine şi sare, şuncă, salam şi ţuică, într-un iureş imens al pupincurismului abject, ăla de-am ieşit să-l eradicăm în optzeci şi nouă, şi iacătă-l aici, în plenitudinea şi decrepirea sa. Păi nu vi-e ruşine, mă? După atâţia ani, voi continuaţi să ţineţi cu dinţii puşi şi măselele stricate de scaune, fără nici o jenă. Că mi-e mie ruşine de ruşinea pe care n-o aveţi voi. Asta e peste munca de partid, asta e anti propagandă. Nu ştiu cu cât vă plătesc ceilalţi ca să fiţi atât de jegoşi şi penibili, că nu vreau să cred că sunteţi atât de josnici. Şi aici nu mă refer la primar, cum poate ar crede unii, chiar dacă e unul din iniţiatorii acestei mişcări de limbire circulară. E un cerc vicios de lingăi, de care nu ne mai scapă nici măcar anul electoral. Ar trebui să ne dea de gândit. Sau măcar să ne facă greaţă.
Ca să închei într-o notă cât de cât optimistă, voi spune că, în mare, şi cu ochii larg închişi, evenimentul a constituit un început. Dacă vreţi, un punct de plecare. Dacă se poate, nu un punct de plecare din Arad.
5 comentarii. Leave new
Basil draga, adevarul este acela ca Strandul aradean arata precum o oaza de relaxare penitenciara.
atitea garduri.
sa se obisnuiasca niste unii probabil.
un apropo pentru altii, probabil..
Bine scris!
Pupincurismul asta se perpetueaza de la o genreatie la alta… asta e crudul adevar. Ne credem de dreapta dar marea majoritate in intimitatea apartamentelor aduc osanale conducatorului iubit fie ca trebuie fie ca nu … sa dea bine la Cv … Pacat , mare pacat … si o spune unul care nici macar nu e aradean.Am fost adoptat de catre voi si mi se rupe sufletulcum vad ca un oras ,alta data inchis in care candva nu iti puteai face buletin daca erai adoptat de un om al locului ,ajunge incet incet o ruina din cauza unui vizionar cu ochelari de cal … O zi spectaculoasa!!!
Bravo Nicule,felicitãri pentru articol ! Aradul e pe mâna unor gãști politice egoiste,a cãror preocupare e sã denigreze și sa saboteze orice inițiativã care vine din partea,,echipei adverse” chiar dacã este beneficã pentru oraș și pentru arãdeni (atâția câți au mai rãmas).Și ai dreptate; sub denumirea neutrã de ,,partid” se ascund personaje cu ,,doctorate” în pupincurism,oportuniști fãrã scrupule care urmãresc strict interesul personal,caractere josnice care ar vinde-o și pe mã-sa pentru o funcție aducãtoare de profit,nepricepuți,inculți,incapabili sã exprime o idee coerentã,utilizatori de,,șabloane conversaționale” pe care nici ei nu le înțeleg,vai viața lor.Ar fi nedrept sã spun cã toți cei care populeazã sediile partidelor sânt ca și cei caracterizați mai sus; mã refer doar la vreo 90%.De-acum înainte o sã caut mai des articole de-ale tale.Felicitãri încã o datã!
Știțice e curios? Că omul despre care scrieți nu a fost deloc la ștrand sâmbătă. Ergo nu a fost nici transmis în direct pe Facebook. Poate ati confundat evenimentele. Sau personajele. Bună întrebarea din articol: „Nu ştiu cu cât vă plătesc ceilalţi ca să fiţi atât de jegoşi şi penibili, că nu vreau să cred că sunteţi atât de josnici.” Probabil vă plătesc bine. Sau măcar constant.