„Omul se împlinește ca ființă umană cu totul numai și prin cultură.” (Edgar Morin)
În condițiile atât de tulburi ale contextului educațional din ultimii ani, există instituții de învățământ care se străduiesc să respire un aer de normalitate. Din ce în ce mai greu, dar (încă!) nu imposibil. Printre eforturile făcute în acest sens se numără activitățile extracurriculare, dar și apariția revistelor școlare.
Revista Laboremus este una dintre tradițiile Colegiul Național „Moise Nicoară”, care, din păcate, în ultimii ani a apărut cu discontinuități sau chiar deloc. Ambiția de a consemna, într-un fel sau altul, evenimentele din viața culturală a școlii nu a dispărut, însă. Astăzi, directivele administrative naționale, forțate de „măsuri de austeritate”, reclamă reduceri financiare care vizează un teritoriu demult subminat al vieții sociale românești – cultura. Pe acest fundal revista Laboremus și-a reconfigurat, de câțiva ani forma și conținuturile.
Astfel, pentru a lega tradiția de imperativele educaționale actuale, Laboremus apare exclusiv printr-un supliment al său intitulat extrem de sugestiv: „Protecția consumatorului de cultură”. Lansarea ultimului număr a avut loc zilele trecute în cadrul restrâns al cancelariei școlii, unde profesorii, răsfoind paginile revistei, au avut bucuria să privească în oglindă rodul muncii lor și al elevilor. De data aceasta nu e vorba de munca de la clasă. Dincolo de activitățile curriculare, în „Moise Nicoară” există o viață culturală extrem de animată, rămasă oarecum în anonimat, cu excepția consemnărilor modeste de pe facebook-ul școlii.
La întrebarea legată de noul format al revistei, dar mai ales de titlul atât de incitant, doamna director prof. dr. Diana Achim a binevoit să ne răspundă, între altele în calitate de coordonator al activităților legate de apariția numerelor revistei, dar și în calitate de membru în echipa de redacție:
„Apariția revistei este rodul unui efort comun… Legat de nume, îmi amintesc și acum o ședință foarte spontană de catedră în care ne puneam problema apariției ei, acum câțiva ani. Titlul e rodul unui brainstorming al membrilor catedrei de limba română a școlii noastre, care este foarte creativă! Revista se încadrează, prin spiritul ei, în misiunea și viziunea școlii, așa cum a fost ea reformulată în ultimii ani. Aluzia din titlu este mai mult decât evidentă, deși metaforică: omul de cultură riscă să devină, din ce în ce mai mult, o rara avis și, prin urmare, o specie care trebuie protejată. Protecția începe prin a sublinia importanța culturii și mai apoi prin a încerca să o delimităm de analfabetismul și prostia (majoritară), ce riscă să anihileze cultura.
Moto-ul cu care se deschide acest număr reprezintă o declarație de credință și una dintre valorile fundamentale ale școlii. Profesorii, dar, sperăm, și elevii, cred în ideea lui Edgar Morin, aceea că omul se împlinește ca ființă doar prin cultură. Pe de altă parte, dorim să devină evident faptul că în instituția noastră, care este cunoscută mai ales prin exigența ei în ce privește curricula, există o activitate culturală extrem de efervescentă, pe care o dorim complementară celei științifice.
Un alt scop mărturisit este acela că nu doar informația, ci cultura, în general, este cea mai importantă armă împotriva manipulării. Rolul școlii nu este doar acela de a crea șansele unei inserții profesionale optime a elevilor, dar și acela de a-i pregăti pentru viață, în general. Or, viața înseamnă, prin definiție, alegere. Vorba filozofului, suntem condamnați (dar și privilegiați) să alegem în fiecare clipă a vieții noastre, iar aceste alegeri ne hotărăsc destinul.”
