Fittonia, trupa din Cluj-Napoca activă din 2021, a susținut un concert în a doua zi a Fusion Festival Arad 2026, primul lor spectacol în oraș. Formația, cunoscută pentru un sunet care combină metalcore-ul cu elemente de pop, este formată în prezent din cinci membri, printre care și vocalista Brândușa Brumbea, care s-a alăturat trupei în 2024. În interviul de mai jos, Brumbea vorbește despre experiența integrării în Fittonia, despre evoluția sonoră a trupei, despre decizia de a scrie versuri în limba română și despre proiectele viitoare ale formației, inclusiv un album aflat în lucru.
În primul rând, ești o achiziție recentă, să spun. Trupa există dinaintea ta. Când ai intrat și de ce? Și care a fost experiența intrării tale?
Brândușa: Fittonia există de prin 2021. Și în 2024 am primit un mesaj prin care am fost chemată să mă alătur. Eu deja eram fană, îmi doream să văd Fittonia live, aveam deja câteva piese în playlist, deci I was no stranger. Și hiperventilam când am primit mesajul, eram super excited și…
Am știut din start că o să spun da, nu m-am întrebat o secundă dacă vreau să mă alătur sau nu, dar mi-am luat vreo două zile de gândit, mai mult ca să anunț oamenii din jurul meu, să mă sfătuiesc, eventual. Dar s-a potrivit totul perfect, știi, având în vedere că eu atunci dădeam bacul, urma să mă mut la Cluj, unde era trupa, și s-a potrivit, s-a potrivit perfect. Și, nu știu, mi se pare super, super că m-au găsit pe mine și că au considerat să mă ia pe mine, având în vedere că până atunci ei nu văzuseră mare lucru în ceea ce privește clean vocals de la mine, știi, pe internet sau așa. Dar mă bucur că au avut încredere.
Deci așa te-au găsit — te puteau găsi pe internet cântând, făcând cover-uri?
Brândușa: Eu deja eram într-o trupă, deci eram în Overboard pe vremea aceea. Deci eram destul de prezentă online, știi. Și normal că asta te ajută. Și oricum, trupele cunosc trupe, și membrii din trupe se cunosc între ei.
S-a schimbat, în opinia ta cel puțin, sunetul trupei odată ce ai intrat tu?
Brândușa: Normal! Și s-au schimbat foarte multe lucruri. Odată sound-ul, pe care l-am îndreptat mult mai mult către pop — ceea ce pe mulți îi șochează, și mi se pare super ciudat, parcă ne-ar constrânge cineva să facem pop.
Nu, absolut nimeni. It’s our nature. Și am decis, între timp, să scriem în română. Deci, da, foarte, foarte multe s-au schimbat. Cred că și, nu știu, estetic.
Ți se pare că există, în audiența de rock/metal din România, un fel de elitism legat de, să spun, puritatea sunetului?
Brândușa: Fittonia a luat o turnură destul de pop înainte să ajung eu în trupă, știi? Dar da, e un pic de șoc pentru underground-ul metal, pentru că, da, noi încă facem parte din underground. Dar cumva i-am și provocat pe oameni cu chestia asta. Și asta mă bucură. Trebuie să se întâmple.
Și cum e experiența ta ca femeie în scena metal?
Brândușa: Bun, acum, în sfârșit, pot să vorbesc despre chestia asta, pentru că până acum poate mi-a fost frică, sau nu știu. N-am avut experiențe foarte nașpa.
Am avut tot timpul colegi de trupă super ok, care m-au respectat și cu care m-am înțeles super bine. Colegii mei de la Fittonia sunt — și suntem prieteni super buni — deci n-a fost niciodată vorba de așa ceva. Normal că am dat de chestii dubioase în industria asta, care e, logic, plină de bărbați, dar I can make my way around. Și cumva, venind dintr-un background destul de extrem, publicul a avut o reacție destul de ciudată când eu am decis să merg pe un drum destul de pop — eu am fost tot timpul fană de pop.
Tot timpul am avut o obsesie cu pop icons, adică Michael Jackson, Lady Gaga, tot timpul, știi? Și m-a pasionat mereu partea asta.
Dar, da, fac parte din underground, din underground metal, fac extreme vocals, și atunci normal că sunt percepută într-un anumit fel. Dar este normal să îți placă mai multe lucruri și să vrei să experimentezi cu mai multe genuri, mai ales ca muzician și ca artist în general — nu te limitezi la unul singur.
Dar experiența mea, per total, ca să răspund la întrebare, ca femeie, e destul de pozitivă. Și da, am profitat de faptul că sunt femeie și că fac chestia asta așa, extremă, și că șochează, dar am vrut să dau și un produs bun, știi? Adică nu mă bazez doar pe faptul că sunt femeie și că pot să fiu și proastă [la ce fac], că oricum atrag atenția. Nu, nu-i vorba de asta.
În concertul de azi, și în piesele voastre în general, prind o tentă de pop, combinată cu niște symphonic metal — a fost asta o inspirație? Și dacă nu, cine a fost o inspirație mare, pe de-o parte pentru stilul tău vocal, și pe de altă parte pentru trupă în general?
Brândușa: Cred că, în momentul de față, ne inspirăm super mult de la Spiritbox. Cred că este o influență foarte prezentă
Mă inspiră foarte mult și Poppy, mai ales că de-o vreme a devenit foarte modern metal, și e super mișto — mi se pare foarte mișto ce face acum. Și influențele astea de symphonic metal sunt foarte interesante. Oricum, înainte să intru eu în trupă, băieții aveau niște piese destul de melodeath, așa, serioase. Deci da, influențele astea există.
Și pe noi, cred că foarte mult ne influențează Bring Me The Horizon, știi? Și pe urmă, ți-am zis, da, pop icons — foarte multe inspirații pe vocal work. Adică, de exemplu, lucrez foarte mult cu Vlad pe armonii, toate fiind parte din vocal work. Și ne inspirăm foarte mult și de la piese R&B, da, din pop-ul mainstream, dar care au acel ceva în momentul de față. The Weeknd e o foarte mare influență pentru noi pe partea de vocal work. Și da, mi se pare foarte important să… să culegi din mai multe surse.
Trupa a început cântând în engleză, și apoi ați trecut spre piese în română. Nu știu dacă acum sunteți exclusiv pe română, sau dacă mai faceți uneori și în engleză. Crezi că a cânta în limba nativă — și aici putem vorbi de orice altă limbă care nu e engleza — vă limitează circulația internațională, să spun așa? Sau crezi că e un punct forte?
Brândușa: Noi am văzut-o ca pe un punct forte, de-aia am luat decizia asta. Adică, deci, eu am intrat în trupă și prima piesă pe care am făcut-o eu cu băieții este „Hanahaki”, care e scrisă în engleză. Și pe urmă am luat decizia asta uitându-ne la trupele de anvergură de la noi din țară. Și am zis, ok, ce poți observa la toate? Că scriu piese în română. Ca să ajungi la publicul român, e foarte important, știi? Și, altfel, te exprimi cu totul diferit. Și totuși avem noroc cu… Eu mă plâng foarte mult când scriu versuri, că mi se pare foarte greu să scriu în română.
E atât de ușor să te exprimi în limba engleză, și e, da, mult mai melodică și așa. Dar limba română stă chiar ok față de alte limbi. Dar, deocamdată, am zis că vrem să avem reach-ul ăsta mare în țară, știi? Și pe urmă vedem ce facem next — avem trupe de la noi care cântă în română și au reach în afară, deci nu ne facem probleme din punctul ăsta de vedere. Un sound bun ajunge la toată lumea, știi? Deja avem ascultători și din alte sectoare, deci nu e o problemă.
Dar, ți-am zis, cred că e foarte bine să vrei să te stabilizezi bine, ca lumea, în scena românească. Și pe urmă să vezi ce faci de-acolo, știi?
Și ce urmează pentru voi? E un album la orizont?
Brândușa: Așa ceva. Noi, în momentul de față, lucrăm la… e hardcore așa, lucrăm la multe piese, ca să scoatem mult material. Se va concretiza cumva într-un album. Nu știm deocamdată care va fi conceptul acestui album. Vrem să scoatem materialul, să fie acolo, să-l avem gata, și ne străduim, pe cât posibil, să facem și clip la fiecare piesă, pentru că mi se pare important.
O avem pe Laura, colega noastră, care e super talentată, și, adică, eu știu — fără ea nu cred că am putea face clipurile respective, pentru că ea gândește regizoral tot ce ține de ele. Și eu sunt foarte entuziasmată de fiecare dată când trebuie să facem un clip, și să-l vedem pe urmă, să vedem produsul final. Dar da, un album este on the way, pentru că se cere, și vrem și noi să avem un CD pe care să punem și noi mâna, știi?
Ultima întrebare. Încerc să formulez chestia asta ca să nu sune foarte frapant sau provocator, dar în scena metal din România — dar nu numai — există, cel puțin după părerea mea, o problemă a incluziunii. Vorbeam mai devreme de elitism, vorbeam și de experiența ta ca femeie. Prin prisma faptului că ești femeie, dar cred că și prin personalitatea și felul în care vă arătați publicului, împingeți cumva către o scenă underground mai deschisă. Cum ai vedea drumul ăsta? Cum ai vedea deschiderea scenei din România?
Brândușa: A long road, sincer. Ți-am zis, da — eu, personal, am avut experiențe… da, bune, și nu rele. Deci nu extraordinare, dar am dat și de atitudini neplăcute și așa mai departe.
Dar drumul ăsta al incluziunii în scenă e destul de greu de parcurs. Noi ne străduim, știm și să… să creăm așa un mediu propice pentru toată lumea. Adică noi scriem pentru toată lumea, cumva. Și toată lumea e welcome să vină, să asculte, să se simtă bine la concert, să primească ce dăruim. Și da, eu voi fi tot timpul pro-bine și pro-pace. That’s what I want, that’s what we want. Piesele pe care le scriem, le scriem despre… știi, toată lumea zice asta: bătălia dintre sine și… da, bătălia dintre sine și ceilalți, bătălia dintre sine și sistem, bătălia dintre… pentru că e o recurring problem. Și da, ce vreau eu să facem și să transmitem e că, dacă îți propui ceva și vrei să faci [un lucru], oricine ai fi și oricum ai fi, poți. Și drumul ți-l faci și ți-l deschizi. Chiar dacă trebuie să te îmbrâncești și să dai din coate.
Vezi și: Despre scris, inspirație și rolul literaturii în societate | Interviu cu Alex Cristescu
