„Iepure de sacrificiu” este o expresie care provine din jargonul curselor de atletism, „unde un alergător sau mai mulți, fără șanse la câștigarea cursei, țin trena unui alt jucător, în scopul de a-l favoriza pe finalul jocului și de a îl ajuta să câștige. Această practică a fost interzisă și jucătorii depistați că folosesc această metodă sunt penalizați. Expresia iepure de sacrificiu a fost preluată în mai multe domenii și reprezintă sacrificarea voită a cuiva în scopul obținerii unei victorii a echipei din care face parte cel sacrificat.” (cf. Wikipedia)
Constatina Diță-Tomescu, atleta care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing câștigând medalia de aur la proba de MARATON, ne explică ce fac „iepurii” într-o echipă și care este rolul lor: „Fiecare director al unui maraton important angajează iepuri – băieți sau fete – care îi ajută enorm pe sportivii de top. Acești iepuri țin un ritm ridicat până la un anumit punct, aleargă în stânga și în dreapta ta, astfel încât vântul nu te mai poate deranja. Uneori au rolul să-i șicaneze pe adversari subtil, cum mi s-a întâmplat mie de mai multe ori. Acești iepuri nu sunt sportivi mediocri, ci au calități deosebite. Poartă denumirea de pace-makeri și uneori sunt și foarte inteligenți. La punctele de alimentare, îți apar în față, se împiedică, și îți mănâncă secunde bune, scoțându-te din ritmul tău. Sunt foarte bine plătiți.”
A fost necesară această introducere pentru cei care nu cunosc „strategiile negre” ale sporturilor de echipă aplicate în politica țărilor corupte și se uită acum la cursa electorală pentru alegerile locale care bat la ușă (deja cu „berbecul”… că merită să rămânem în perimetrul metaforelor zoologice) ca vițelul la poarta nouă: poarta nu-i nouă (e ditamai Poarta Primăriei Arad), iar vițelul deja-i bou în toată puterea (căci vorbim despre Gheorghe Falcă). IEPURII sunt Călin Bibarț (care-i, de fapt, o specie de „maimuță de pădure mică” pe cale de dispariție la noi odată cu pădurile mici, adusă și adaptată la zona urbană ca „maimuță de candelabru”, bună la casa omului pentru „distragerea atenției adversarului”) și Sergiu Bâlcea (care-i o „bică agresivă de grajd mic” – că-n grajduri mai mari dacă-l bagi, îl confundă taurii cu furajul – care dă bine la femei trecute de primele 200 de amoruri, indiferent de partid). În pofida defectelor lor evidente (și poate chiar datorită lor!), „iepurii” Bibarț și Bîlcea, dincolo de faptul că (tot doamna campioană olimpică la bătut iepuri ne asigură) „Sunt foarte bine plătiți”, sunt iepuri buni: își fac foarte bine treaba – unul la partid, celălalt la primărie – și chiar (în cazul „maimuțicii de candelabru”) au acumulat capital electoral… au adus fani!
Mihai Fifor însuși ar recunoaște (dacă știi cum să-l întrebi): „Și mie mi-ar fi trebuit măcar doi iepuri de ăștia!” (iar dacă știi să-i răspunzi și îi replici că „i-ați avut… dar ați făcut mișto de ei! Iată doar două nume: Beni Vărcuș și Ilie Cheșa” îl încurci).
[Paranteză în atenția nu foarte multora, dar relativ cinstiților naivi care fac parte din categoria de mai sus și „cred în Bibarț”: să ții cu iepurii într-o cursă de atletism e ca și cum într-un meci de fotbal ai ține cu portarul de rezervă… sau ca și cum te-ai așeza pe un scaun într-un club de rockeri și i-ai cere la barman să te tundă cu șuvițe. Adică nu doar că-ți bați joc de politică – ci politica face mișto de inteligența ta.]
Pentru cei care știu cum stă treaba, raționamentul nu e nici dificil, nici susceptibil de conspiraționism, nici fake: Gheorghe Falcă se simte la Bruxelles… cam ca un șef de gară la Pașcani care a făcut prostii la el în urbe și l-au trimis superiorii într-un exil pe post de europarlamentar la Dolhasca (păcălindu-l că „acolo-i ca-n Dubai”). Vorbitor și scriitor într-o singură limbă, și aia ciudată (un dialect aglutinat între olteneasca veche, moțeasca de Brad și limba de lemn cariat, cu o altfel de gramatică decât cea recunoscută de manualele oficiale și DEX-uri – unde de exemplu pluralul substantivului nu admite mai mult de un „i”, virgulele sunt plasate eclectic, Bruxelles se scrie „Brucsles”, tramvai se scrie „tranvai”, rulare se scrie „rurare” etc., iar topica frazei este la granița dintre delir și schizofrenie), Falcă pare a fi mereu pe xanax de 4 combinat cu cox din ăla bun, iar în realitatea lui, perfect paralelă cu a noastră, a tuturor, viitorul, prezentul și trecutul se întâmplă toate în același timp, concomitent, indecidabil, dialectic și metafizic totodată.
„Ce fras` să facă Falcă la Buxelles?!” – „orice om îi este teamă” să răspundă serios la această întrebare al cărei răspuns scurt e: a fost acolo într-un „exil ordonat”… ca să-i crească cota politică la nivel național (bravo strategului!)
„Și cu toate acestea a scris două cărți ce par coerente, este doctor în comunicare și editorialist la Adevărul!” – urlă un partizan în cască… și n-ai cum să-ți bați joc de oameni ca ăștia și să le ascunzi realitatea că Falcă nu a scris nicio pagină tipărită în viața lui: toate au fost și sunt scrise de „iepuri” – la fel cum toată cariera politică a lui Gheorghe Falcă, din anul 2000 de când bântuie birourile administrației locale în calitate de „sportivul care trebuie să câștige”, se bazează pe iepuri!
Dar atenție încă o dată la maestra Pușa Tomescu: „Fiecare DIRECTOR al unui maraton important angajează iepuri – băieți sau fete” zice… nu „sportivul care trebuie să câștige” îi angajează pe iepuri (tot pentru „majoritatea alegătorilor” este acest paragraf), deci. Cine-i DIRECTORUL care-i angajează iepurii lui Falcă?! Asta numai cineva care nu a auzit în viața lui de generalul Florian Coldea („De ce n-are curajul nimeni să scrie numele domnului general Coldea?”… m-a întrebat cineva ieri. Nu știu… că la mine-i tagul preferat al oricărei discuții) poate să și-o adreseze… dar noi nu credem că există vreun cititor al acestui articol care să nu fi auzit de generalul Florian Coldea și de harta sa preferată: harta Aradului – cu primar cu tot.
Așa că rămâne să ne uităm (care-ncotro… din fericire încă nefiind interzis prin ordonanțe militare în ce parte avem voie să ne uităm… cum nici să nu ne uităm deloc nu e interzis!) la această ultimă parte a bătăliei cu iepuri de dinaintea intrării în ultimul tur de pistă, când cei doi combatanți, Falcă și Fifor, vor alerga (umăr la umăr, conform tuturor sondajelor posibile) pe care pistă?… pe pista de pe „Gloria” ar fi mișto să vedem, toți cei 100.000 de electori deodată, cum aleargă, la propriu, fără iepuri, fără nimic, la ora 9 fără un sfert, când se închid urnele – și care trece linia de sosire, ăla să fie ALESUL!
Problema-i că tot domnul DIRECTOR-GENERAL Coldea ar fi ARBITRU și la meciul ăsta…
Foto: www.capital.ro
11 comentarii. Leave new
… articolul este GENIAL,pe bune!Nu am mai ras atat de bine de foarte multa vreme, in hohote,cu larimi.Sa mai scrieti ca ne delectati cu stilul dumneavoastra deosebit.Auzi domnule: „maimuță de pădure mică”; „șef de gară la Pașcani”. Felicitari si o seara frumoasa.PS: multumiri ca ne-ati lamurit cum sta treaba cu rabetzii!
Mersi! 🙂 Mai scriu, nu-i problemă… abia începe bâlciul! Mi-ar plăcea însă să discut și la modul cel mai serios și în limbaj (cât pot eu de) sobru despre PROIECTE, VIZIUNI, PUG-uri, parcări, pasaje și drumuri subterane, piste de biciclete adevărate… DACĂ AȘ AVEA CU CINE… că (mă-nțelegi), de maimuțe de candelabru, bici și bice de partid e cam sătulă lumea… ni-s un fel de bufoni care râd sarcastic în timp ce orașul se surpă-n jurul lor.
Da` dacă „iese tot așa” și urmează încă 4-5 ani de lăsat Aradul să se facă praf, promit să mă concentrez exclusiv pe FABULE… așa încât să devin un La Fontaine al Aradului: să nu mai folosesc niciun nume propriu în niciun articol politic sau administrativ, să scriu toate știrile despre ei doar cu ritm și rimă și să nu-i scot din poreclele zoologice pe care le merită.
Măcar atâta să fac și io pentru Aradul ăsta… pe care-l iubim cum iubește un vasluian o curvă proastă care, deși și-o trage cu toți derbedeii, ÎI CURVA LUI… dacă nu cumva-i fix MĂ-SA! :))
… cu siguranta sunteti cel mai profesionist jurnalist de investigatie din Arad.Nimeni nu a indraznit sa scrie articole despre carentele societatii aradene asa cum le-ati scris dumneavoastra; despre erori ale sistemului judiciar, coruptie, abuzuri, pe care anumite persoane incearca sa le ascunda de ochiul public.In putreda societate romaneasca mai sunt, din pacate, doar 0,5% cetateni onesti si normali.De iesit va iesi “tot asa” fara niciun”risc” de schimbare; ba mai mult, vom asista la o “escaladare a performantelor” – galeria personajelor (animalutelor)negative va deveni o ditamai scena de “concerte” din marele teritoriu ZOOland.Ceea ce este corect si just nu intereseaza pe nimeni, ca daca ar fi interesat pe cineva nu ajungeam la “performantele” de astazi; ati putea scrie o carte care sa se intituleze “Psihologia multimilor in Sahara”.Despre chestiuni serioase nu ati avut,nu aveti si nici nu veti avea cu cine sa discutati in urmatorii ani.Mai bine un La Fontaine, ca cei care gandesc cu capul lor si simt corect cu inima (aia 0,5%), vor aprecia intotdeauna scrierile dumneavoastra.O zi excelenta si inspiratie maxima.PS: iarasi am ras bine la cafea; auzi:” Aradul ăsta… pe care-l iubim cum iubește un vasluian o curvă proastă care, deși și-o trage cu toți derbedeii, ÎI CURVA LUI… dacă nu cumva-i fix MĂ-SA! :))”
Foarte tare felicitari
Fain scris ….totusi nu inteleg aceasta apetenta pentru a duce in derizoriu tot ceea ce tine de Moldova! Pascani a devenit principal nod feroviar prin 1869-1870! Unii sunt chiar mandri ca au fost sefi de gara pe acolo! Aia cu violatorii si betivii din Vaslui pe undeva o inteleg! Desi acolo nu vezi criminali cu drujba! Acum sa duci si Pascaniul in peiorativ mi se pare cam mult!
„Moldova”, te rog frumos să reinterpretezi citatul meu despre gara din Pașcani (pe care o iubesc inclusiv la modul subiectiv, pentru că acolo am făcut o escală, in aprliie `90, cu prilejul liberarii din armata pe care nu o sa uit in viata mea!)… tata lu` Celibidache a fost șef de gară la Pașcani… cum să tratez Pascaniul la peiorativ?!… M-ar bate bunul Dumnezeu! 🙂
În citatul (gresit) incriminat de tine, miza-i Dolhasca (deși nici cu Dolhasca n-am nimic & love Emil Brumaru!)
In Dolhasca e nascut Arsinel…deja toata discutia asta devine prea conservatoare cu privire la orice oras, localitate din tarisoara asta a noastra! Peste tot avem fragmente de divinitate numai ca toti incercam , uneori furati de vechi clisee, gen sarma si trenul foamei… Caracal … sa minimalizam anumite regiuni istorice! Dumnezeu sa il odihneasca pe Emil…
O fi interesat de vazut si ce carte (Iepuroi) va juca PMP-ul lui Base in toata campania ce urmeaza
Bălcea și Bibart două slugi și două nulități. Falca la ajutat pe Coldea să ajungă unde a ajuns, de aceea sa pocait. Falca chiar după ce a jefuit Aradul nu are nici un dosar?
Bun articol dar am o nedumerire, de ce evenimentele din jud Arad nu apar în presa centrala în special la tv ?
Cine poate pune batista pe țambal în asa fel ca toate evenimentele sa se stingă doar în Arad?
…se infundă conducta informațională cu bani… „rețeta eternă”. Aradul e pentru București un robinet… și nu unul sărac, iar domnul general și cu băieții lui au toate cheile de la „centrală”.