Trei asociații profesionale ale magistraților își exprimă categoric revolta față de introducerea posibilității ca înregistrările rezultate din activități specifice „culegerii de informații” să fie folosite ca „mijloc de probă” în dosarele penale. Acestea avertizează că „saltul” de la „culegerea de informații” la „mijloace de probă” în procesul penal este nu numai vădit prejudiciant pentru democrație, pentru drepturile omului și independența justiției, ci contravine și jurisprudenței CEDO.
Asociația Magistraților din România (AMR), condusă de judecătoarea Andreea Ciuca, Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) prin judecătoarea Dana Gîrbovan și Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) reprezentată de judecătoarea Florica Roman denunță proiectul de lege inițiat de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, de modificare a Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României care prevede (re)introducerea posibilității ca înregistrările rezultate din activități specifice „culegerii de informații” (care presupun restrângerea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului) să fie folosite ca „mijloc de probă” în dosarele penale. Proiectul de lege a fost iniţiat în luna august 2020 de deputaţii PNL Cătălin Predoiu, Gabriel Andronache şi Cristina Trăilă și legea a fost adoptată tacit de Camera Deputaţilor în 12 noiembrie. Parcursul legislativ poate fi citit în articolul asociat. La Senat a fost înregistrată în data de 18.11.2020 și nu a fost încă supusă dezbaterii.
Într-un comunicat de presă remis Lumea Justiției luni, 14 decembrie 2020, AMR, UNJR si AJADO își exprimă categoric revolta față de acest proiect de lege inițiat și adoptat tacit în Camera Deputaților după Decizia CCR nr. 55/2020, și avertizează că „saltul” de la „culegerea de informații” la „mijloace de probă” în procesul penal este nu numai vădit prejudiciant pentru democrație, pentru drepturile omului și independența justiției, ci contravine și jurisprudenței CEDO.
Comunicatul celor trei asociații profesionale ale magistraților este preluat integral din Lumea Justiției:
„Asociatia Magistratilor din Romania (AMR), Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) si Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului (AJADO) avertizeaza ca punerea in aplicare a deciziilor Curtii Constitutionale nu poate fi utilizata ca pretext al incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa aiba in vedere, cum a facut-o si in alte situatii, faptul ca imixtiunea serviciilor de informatii in actul de justitie submineaza independenta justitiei si, in consecinta, desconsidera drepturile cetatenilor.
De peste o jumatate de deceniu, am facut o serie de demersuri, am initiat si derulat o serie de actiuni, la nivel intern si international, prin care am devoalat imixtiunea vatamatoare a serviciilor de informatii in actul de justitie, si am solicitat, in mod ferm, aducerea la cunostinta publicului a tuturor actelor si protocoalelor secrete ce au vizat sau afectat administrarea justitiei in Romania. In acest sens, am sustinut, in mod indreptatit, ca intr-un stat care se pretinde democratic si respecta separatia puterilor, justitia nu poate fi administrata dupa acte secrete, asa cum era in perioada comunista, iar cine sustine contrariul are grave carente in a intelege, in primul rand, democratia si ce inseamna respectarea drepturilor si libertatilor omului.
In mod regretabil si inadmisibil, propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, care se afla la punctul 8 al ordinii de zi a sedintei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de maine, 15 decembrie 2020 (pentru dezbaterea solicitarii de aviz), face parte din categoria incalcarii drepturilor omului. Faptul ca aceasta incalcare se ascunde sub o aparenta de legalitate nu o face, catusi de putin, scuzabila.
Din Expunerea de motive rezulta ca propunerea legislativa vizeaza respectarea Deciziei nr. 55/2020 a Curtii Constitutionale (citata in Expunere). Dar, sub acest pretext, in Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala se introduce, pentru prima oara de la intrarea in vigoare a acestei legi, calitatea de „mijloace de proba” in procesul penal a inregistrarilor rezultate din activitatile specifice „culegerii de informatii” care presupun restrangerea unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului. In acest sens, s-a formulat un alineat nou in art. 21. Astfel cum s-a evidentiat si in Avizul negativ al Consiliului Legislativ, dispozitiile Legii nr. 51/1991 se refera la „date si informatii” din domeniul securitatii nationale, iar nu la „mijloace de proba”. Acest concept tinde sa fie introdus fortat acum, dupa aproape doua decenii de la intrarea in vigoare a legii si dupa decizii ale Curtii Constitutionale care au stabilit ca SRI are atributii exclusiv in domeniul sigurantei nationale, neavand atributii de cercetare penala.
De asemenea, se ignora distinctia clara facuta de Curtea Constitutionala, pe fundamentul dispozitiilor legale, prin Decizia nr. 55/2020 (la fel si prin Decizia nr. 91/2018), intre inregistrarile realizate ca urmare a punerii in executare a unui mandat de supraveghere tehnica dispus potrivit Codului de procedura penala si inregistrarile rezultate din activitati specifice „culegerii de informatii” care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, in cadru extra procesual penal. In cazul acestei ultime categorii de inregistrari, organele cu atributii in domeniul securitatii nationale pot, in conditiile legii privind organizarea si functionarea acestora, sa efectueze activitati specifice „culegerii de informatii”. Asadar, sa culeaga „date si informatii”, termeni cu care Legea nr. 51/1991 opereaza.
„Saltul” de la „culegerea de informatii” la „mijloace de proba” in procesul penal este nu numai vadit prejudiciant pentru democratie, pentru drepturile omului si independenta justitiei, ci contravine si jurisprudentei CEDO prin care s-a sanctionat faptul ca: nu este prevazuta nicio verificare a implementarii masurilor de supraveghere tehnica secreta de catre un organism sau o entitate oficiala, externa serviciilor care desfasoara masurile de supraveghere, sau cel putin careia sa ii fie impusa indeplinirea unor conditii care sa ii asigure independenta si conformitatea cu principiile statului de drept, dar nicio alta institutie, in afara celor care dispun masurile speciale de supraveghere, nu poate sa verifice daca masurile luate indeplinesc conditiile prevazute in mandatul de supraveghere sau daca datele originale sunt reproduse cu exactitate in documentele scrise. De asemenea, a fost subliniata aparenta lipsa a unor dispozitii legale care sa prevada cu suficient grad de precizie maniera in care datele sunt obtinute prin supravegherea tehnica, procedura pentru protejarea integritatii si confidentialitatii acestora si procedura pentru distrugerea lor, in conditiile in care tehnologia disponibila pentru obtinerea acestor date devine constant din ce in ce mai sofisticata.
In contextul in care „trierea” datelor si informatiilor „culese”, ce devin „mijloace de proba” in procesul penal, se face de catre serviciile de informatii, acestea hotarand ce date sunt „relevante”, pentru a fi transmise organelor de urmarire penala, fara ca magistratii sa aiba control asupra acestor „alegeri” si nici control efectiv asupra implementarii masurilor de supraveghere tehnica secreta, in mod strict si in intreaga perioada de aplicare, incalcarea principiilor statului de drept este vadita. Asa cum s-a subliniat in Avizul negativ al Consiliului Legislativ, orice reglementare trebuie sa fie realizata cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale incidente, cu atat mai mult cu cat, astfel cum s-a retinut in Deciziile CCR nr. 91/2018 si nr. 51/2020, Codul de procedura penala si Legea nr. 51/1991 au finalitati diferite, scopul in care sunt utilizate activitatile intreprinse in domeniul securitatii nationale fiind diferit de cel al activitatii procesual penale.
Faptul ca, in alineatul nou ce se vrea introdus in art. 21 al Legii nr. 51/1991 s-a strecurat posibilitatea verificarii, de catre judecatorul de camera preliminara, a legalitatii inregistrarilor folosite ca mijloace de proba in procesul penal, arata doar preocuparea pentru salvarea aparentelor, si nu grija pentru respectarea principiilor unui stat de drept democratic. Ce va putea verifica acest judecator, in conditiile in care, elementele din jurisprudenta CEDO, mai inainte enumerate, nu au fost consacrate prin garantii efective in lege? Cum va verifica informatiile trunchiate care-i vor fi puse la dispozitie, ca urmare a unei proceduri netransparente, bazata pe Legea nr. 51/1991? Va verifica potrivit Codului de procedura penala, desi „datele si informatiile” au fost culese si transmise potrivit Legii nr. 51/1991? Mandatele de supraveghere date de judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in domeniul securitatii nationale, potrivit competentei speciale, vor putea fi verificate de judecatori de la instantele ierarhic inferioare, si asta fara incalcarea competentei legale strict determinate?
Sunt intrebari al caror raspuns este evident si conduce spre incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. De aceea, solicitam cu buna-credinta, Consiliului Superior al Magistraturii, ca in dezbaterile de maine sa tina seama de aceste realitati si, astfel cum a facut-o si alta data, sa nu incurajeze modificari legislative ce contravin principiilor de a caror respectare depinde existenta noastra, ca magistrati si cetateni, deopotriva.
AMR,
prin jud. dr. Andreea Ciuca
UNJR,
prin jud. Dana Girbovan
AJADO,
prin jud. Florica Roman”
Articol asociat:
