Ne prinde – nu doar d.p.d.v. al muncii, ci și al tuturor restului celorlalte calități umane – și acest an la fel de confuzi, proști și răi… dar mai rău: STARE DE URGENȚĂ urmată de STARE DE RĂZBOI e tot ce nu-ți dorești să îți lovească viața proprie și pe cele ale urmașilor tăi, oricât de părăsit, ticălos, răzbunător și masochist ai fi.
Niciodată munca nu fu mai zadarnică…
FĂRĂ NICIUN CHEF – iată sloganul oricărui chef…
Ce chef, mă?!… că la orice „chef” te duci, discuți exclusiv despre ce discută și televizorul, și radioul, și facebookul, colegii de muncă (chiar, mai există clasa asta socială?), bună-ta, mă-ta, pruncii, nevasta, amanta, prietenul de cafea, visele și visurile care-ți tranzitează toate rutele neuronale 24 cu 7… numai despre război pretutindeni și pace nicăieri.
Te dezmorțești puțin eventual dacă într-un anturaj zumzăind de subiectele astea prinzi un prieten vechi cu care nu te-ai mai văzut demult și căruia ai curajul să-i împărtășești „secretul” (vizibil pe fața oricărui om inteligent bântuit de acest vânt al schimbării din rău în foarte rău) că „niciodată planurile oricui vizavi de orice n-au sunat mai ridicol” – și continui discuția în cheie existențialistă, dar acest fapt nu te va face mai vesel… nu-ți va da satisfacția unui adevăr împărtășit cu mai mulți: dimpotrivă – te va lăsa și mai trist, și mai fără solulții.
Niciodată existențialismul n-a fost mai adaptat contemporaneității.
Singurul „chef” reconfortant pe care-l poți face spre binele tău e să s-asculți chestii de astea în ce cadru ai chef…
Nu-i ușor, dar muzica infernală a propriilor celulelor în metastază – pe care dacă n-ai auzit-o acum, când nu ești încă lovit, o vei auzi când te va lovi (și sigur vei fi lovit… nimeni nu scapă) – îți va face bine dacă nu pe moment, măcar în timp.
La mici și bere, la iarbă verde, la una mică, asta e muzica potrivită pentru acest 1 mai antimuncitoresc.
După care să crezi, oricât de greu ar fi, în ÎNVIERE.
Îi garantez că mai câștigat ieși dacă muncești la asta.
Niciodată muzica visceral-asurzitoare și dizarmonică, atonală și eclectică n-a sunat mai actual, mai concret… mai tămăduitor.
…………………………………………
Articol asociat:
1 MAI, 2020 – cea mai INUTILĂ SĂRBĂTOARE de la proclamarea „Zilei Muncii” încoace
