ESPRIT DE GEOMETRIE … ESPRIT DE FINESSE – CINCISPREZECE – / INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ sau ÎNTRE FAUST ȘI MEPHISTO… (Actul X)
1. Digitalizare + Virtualizare = Tembelizare?
De ceva vreme, apare pe sticlă, pe un post TV, o prezentatoare frumușică-foc care ne anunță despre setul de emisiuni consacrate provocărilor și pericolelor A.I. Unduindu-și provocator șoldurile, evidențiate de o rochie bine mulată pe corpul ei sculptural, conchide – cu zâmbetul enigmatic al Giocondei – că „am intrat în epoca digitală!”… Să fie primit!…
În lumea psihologilor, pedagogilor, sociologilor și alți „…-gogi” au apărut poziții tot mai „vocale” care acuză A.I. de „tembelizarea”, „cretinizarea”, „manipularea” etc. a tinerei generații (cei mai în vârstă fiind ceva mai refractari la „revoluția digitală”). Totul, pe fondul amenințării întunecate, rău-prevestitoare de la orizont: am deschis cutia Pandorei! Evident, orice om întreg la cap se poate întreba: cât adevăr și câtă fantasmagorie se găsește în masa crescândă de contestatari, mai degrabă de ocazie, semidocți sau, pur și simplu, persoane care n-au altceva de făcut decât să se afle-n treabă?…
Ceea ce este destul de ciudat este faptul că – de pildă – aici, în U.K., asemenea poziții sunt foarte puțin „stridente” în mass media; e drept, briții parcă și-au făcut un „transplant” cu atâtea și atâtea gadgeturi (devices) electronice-suport A.I… v-am mai spus, îngrijorător de mulți merg pe stradă ca-n transă, cu ochii pe ecranul I-phone-ului și cu urechile înfundate cu tot felul de căști conectate la D-zeu știe ce… Au apărut chiar și stiliști pentru noua fashion…
În biologia evoluționistă se spune: funcția creează organul… ca în armată, „funcția doboară gradul”… Morala? dependența tot mai mare de astfel de devices A.I. creează un nou tip de om – un fel de „homo cyberneticus” – mândru reprezentant al ceea ce s-a numit „The Era of Human-A.I. Integration” ( Jun Rekimoto)… Poate că nu-i chiar „Prostia omenească” amenințarea cu noul „drob de sare”, poate că este ceva adevăr și pe aici, prin cotloanele întunecate ale unor minți învăpăiate… Că, „de unde nu-i foc, nu iese fum…”. Trăind într-o lume virtuală (de fapt, doar tot mai „virtualizabilă” prin mijloacele A.I.), era de așteptat să se nască și o generație de zombies ai V.R.!
O analiză cât de cât lucidă a noilor realități („nou” sună a ceva relativ căci nu au apărut chiar de azi, de ieri…) ne poate conduce către câteva opinii / ipoteze, pe care le consider mai cu picioarele pe pământ. Mi-am propus să le subsumez la ceea ce aș vrea să numesc PRINCIPIUL „TABU”-ului ANTROPONOMIC…
2. ANROPONOMIA între entuziasmul digital și disperarea digitală…
Conform „bunului meu obicei” prefer să încep în lumina dezideratului – atribuit lui Voltaire – definirea termenilor. Spre a mă face cât mai înțeles posibil…
a) Revoluția digitală este „trecerea de la tehnologia electronică mecanică și analogică la electronica digitală” (de la sfârșitul anilor ’50 până la finele anilor ’70 din secolul trecut). Nu mă mai leg de viciul logic al definiției – recte idem per idem… (așa apare în Wikipedia… și am ales-o spre a crește doar gradul de accesibilitate… populară…). Este ceva analog cu revoluția agrară și revoluția industrială… Se mai spune că revoluția digitală este începutul erei informaționale. Se dă ca exemplu edificator, trecerea de la muzica înregistrată analogic (tehnologia pick-up – ului) la cea înregistrată digital – compact disc-ul (anii ’80 ai aceluiași secol).
b) Digital vine de la bit ( = binary digit ) – unitatea de informație (în sens generic, nu numai cognitiv-uman). I.e., se creează cantitatea-etalon de un (1) bit de informație atunci când din două evenimente posibile, echiprobabile (!) s-a „realizat” unul dintre ele. Nu vreau să insist aici și acum (!) pe conceptul de probabilitate; din punct de vedere filosofic este ceva stupefiant!… (voi găsi poate cândva spațiul și timpul să mă pot opri asupra acestui concept superderutant – în viziunea mea…).
c) Digitalizarea / Digitizarea e definită, tot în Wikipedia (și tot cu erori de logică), astfel: „procesul de transformare a informațiilor într-un format digital, în care informația este organizată în biți. Rezultatul este reprezentarea unui obiect, imagine, sunet, document sau semnal prin generarea unei serii de numere care descriu un set discret de puncte sau probe (…) premise bune pentru automatizări ulterioare”. Setul discret este o mulțime de elemente distincte, disjuncte, între care putem discrimina. Seria de numere este -fundamental – formată din 1 și 0 (sistemul de numerație binară, corespunzând celor două stări fizice pe care le poate lua un dispozitiv-suport oarecare: închis-deschis, magnetizat-demagnetizat, „da”-„nu” ș.a.m.d.).
d) Virtualizarea „creează un mediu simulat sau virtual (idem per idem, din nou!) computerizat (computing), ca opus mediului fizic” (de data asta versiunea engleză…). Există 4 categorii de virtualizare: (i) Desktop virtualization – permite un singur server centralizat; (ii) |Network virtualization; (iii) Software virtualization – separă aplicațiile de hardware și sistemele de operare; (iv) Storage virtualization – combină multiple resurse de stocare într-un singur dispozitiv de stocare la care au acces mai mulți utilizatori.
Principiul „tabu”-ului antroponomic este – pentru mine – imposibilitatea de a reproduce integral ființa umană (anatomic, fiziologic, psihic, comportamental și (mai ales!)informațional pe dispozitive fizice extra-umane (cât or fi ele de super-sofisticate)… Un program de calculator (calculatorul „calculează”, i.e., urmează niște pași într-o ordine prestabilită, deci un algoritm) modelează doar structurile formale de gândire și comportament. În aceste structuri formale și deci formalizabile, ”se toarnă” date concrete; totul este digitalizat, adică, tradus în limbaj binar (1 și 0). Receptarea, stocarea, procesarea de informație, reglarea, apoi decizia, comanda, controlul etc. reprezintă procese digitalizate. Și asta este tot! Și atunci, pe cine/ce proslăvim sau de cine/ce ne temem?…
3. „Lasă-mă să fiu robot timp de două ore pe zi (…) Dar restul zilei lasă-mă să fiu Bernard Shaw” (B. Shaw – 1923)…
Tabu – la origine – semnifică o interdicție cu caracter religios, născută încă în societățile primitive; el se aplică la ceva „sacru”, i.e., ceva despre care nu se discută și care este de neatins, cu riscul unor sancțiuni, cel mai des, drastice… Azi, înțelesul termenului s-a mai schimbat, nuanțat: un tabu este ceva „de neatins”, nu neapărat prin „sfințenia sa”, cât prin imposibilitatea umană de a o face… De aceea am preferat să inventez sintagma „tabu antroponomic”: niciodată – în principiu – nu vom putea reproduce ad litteram ființa umană, individualitatea strictă, în integralitatea ei. Și pentru simplul motiv că aceasta se modifică permanent, fluiditatea sa imanentă nu o sesizăm așa ușor: viața omului (ca individ) este scurtă, infimă la scara de timp a universului; evoluția umană, cel puțin, a necesitat milioane de ani și, pe deasupra, salturi, reveniri, stagnări, toate supuse unui hazard ciudat: cu cât îl pătrundem mai adânc, cu atât în înțelegem mai puțin…
Da, A.I. este o umanizare a robotului iar sistemele de educație, sub egida A.I., tind la o robotizare a umanului. Treaba aceasta îmi amintește de o teză capitală a vestitului psiholog, epistemolog și logician elvețian Jean Piaget: structurile de gândire ale omului nu sunt decât acțiuni umane interiorizate. Printr-o „abstractizare metodologică”, putem desprinde scheme de acțiune, recte scheme de gândire, i.e., structura lor formală și formalizabilă, pe care le putem apoi reproduce pe dispozitive fizice extra-umane – robotul, computerul, V.R. ș.a.m.d. Toate subsumate acum la ceea ce numim – generic – A.I., digitalizare. Toate conturând noua era informațională, digitală… Cu promisiunile ei, aproape de utopie și cu dezamăgirile ei, aproape de distopie… Și toată povestea asta se învârte în jurul unui pilon – robotul!
Istoria robotului e fabuloasă! În 1921 se juca la Praga – în premieră – piesa lui Karel Capek, „R.U.R.” (scrisă cu un an înainte). „R.U.R” înseamnă „Roboții Universali ai lui Rossum” – companie ce se ocupa de afacerea cu crearea de roboți. Termenul de „robot” i-a fost sugerat lui K. Capek de fratele lui, Josef: cuvântul ceh „robota” = sistem de muncă forțată (un fel de sclavie țărănească – desființată pe la 1848). Încă în Praga secolului XVI, circula legenda/povestea Golem din Praga (una dintre cele mai cunoscute legende din orașul natal al lui K. Capek). Ciudat, naziștii l-au numit pe K. Capek „dușmanul public nr. 2 din Cehoslovacia”; nu l-au putut vâna pentru că deja murise, la anul invaziei lui Hitler (1938); l-au capturat doar pe fratele lui, Josef care a murit într-un lagăr german de exterminare… În piesa cu pricina, apare un text „profetic”: „Veți fi liberi și puternici, nu veți avea nicio altă sarcină, nicio altă muncă, nicio altă grijă, decât să vă perfecționați propria ființă”. Robotul este „Produsul creierului uman (care, n.n.) a scăpat de sub controlul mâinilor acestora (al oamenilor reali, n.n.)”… De aici începe „cariera” termenului de robot: prescurtare pentru „mașină capabilă să desfășoare o serie complexă de acțiuni, în mod automat”.
4. Este inteligența umană (ca atare) ireproductibilă? Pendulând între Socrate și L. Blaga…
Trăim într-o epocă unde la modă e prefixul „post”: post-modernism, post-comunism, post-marxism, post-Putin (? ha, ha, ha…) ș.a.m.d. Putem spune de asemenea că ne aflăm într-o etapă post-revoluție-științifico-tehnică… Rămâne mai actual ca nicicând acel adagio al lui Socrate – „Eu știu că nu știu nimic”, i.e., formularea cea mai năstrușnică a paradoxului cunoașterii: cu cât știm mai mult, cu atât ne dăm seama cât de puțin știm, cu cât crește sfera cunoscutului, cu atât mai mult crește sfera „de-cunoscutului”… Ne confruntăm deci cu un nou și cumplit tabu; Blaga a dat un răspuns posibil, „Ci, eu cu mintea mea sporesc a lumii taină” = crearea de cultură…
Ceea ce cred că este specific, inalienabil acestei epoci post-revoluție-științifico-tehnică ar consta în permanenta schimbare de paradigmă. Aceasta îmi amintește mereu de celebra dispută (academică!) Popper-Kuhn, din a doua jumătate a secolului trecut. La urma urmei problema se pune cam așa: cât de mult, cât de bine cunoaștem ființa umană?; mă refer aici la structura și funcționarea sa anatomico-fiziologico-psiho-socială. Din perspectiva discuției asupra A.I., se ridică o multitudine de întrebări provocate de ceea ce numim azi, generic „neuroscience”. I.e., cât de fidele funcționării reale a minții omenești sunt modelările artificiale pe computer (un artefact sui-generis)? Între rețelele neuronale și rețelele „electronice” exisă o analogie, un izomorfism? Probabil că da, însă, de unde și până unde? Și, am să vin cu niște exemple (schematizate!): câmpul electromagnetic și apa bio-structurată.
Electromagnetismul – descoperire epocală a lui James Clerk Maxwell – a fost un mare pas înainte în tentativa de unificare a teoriilor câmpului. Einstein a încercat – fără succes – să realizeze și o unificare a câmpului electromagnetic cu cel gravitațional. Mai nou, a apărut ideea de bio-câmp și chiar cea de psiho-câmp (e.g. fenomenele de sugestie, telepatie etc.). Medicina modernă a demonstrat practic faptul că activitatea cerebrală este o activitate electrică, mai precis, electromagnetică. A fost un mare pas înainte în beneficiul modelării pe hard a rețelelor neuronale. De la teoria „pompelor ionice” ale influxului nervos, la schematizarea și formalizarea „electronică” a gândirii. E ceva! Mă întreb însă dacă s-a „epuizat” subiectul? Evident că nu! Personal, mă îndoiesc că activitatea „electrică” a creierului (uman) este strict similară celei ale unui banal dispozitiv fizic-electric! Voi încerca să dezvolt acest subiect fascinant, conex cu o teorie a memoriei „fizice” vs. memoria „viului” (implicit a umanului) în episodul următor…
„Apa vie”. Cercetătorii de folclor afirmă (riscant, aș zice eu) că sintagma „apă vie” apare exclusiv în basmele și poveștile românești. Nu sunt adept al protocronismului. Cert este faptul că – mergând pe dualitatea de principiu substanță-câmp (adevăr incontestabil al științei contemporane) – ceea ce noi numim „apă biologică”, „apă bio -structurată” este totuși ceva diferit de „apa chioară”… Or, organismul uman este într-o proporție uriașă – apă! Ca să nu mai vorbesc de creierul (uman). Așa, ca fapt divers, amintesc faptul că, încă în 1939, inginerul român Marcel Violet, aflat la Paris, remarca o ciudățenie – vitele preferau să bea apă de ploaie în loc de apa stătută în tot felul de vase („apă moartă”). Ce rol joacă bio-câmpul și psiho-câmpul uman, ambele aflate în mediul natural al „apei biologice” atunci când vorbim de procesele naturale de gândire, nucleu al inteligenței? Aici, enigmele cresc și mai mult ca în cazul „bio-câmpului electro-magnetic uman. Ca să nu mai vorbim că totul este „scufundat” în câmpul gravitațional al Terrei. Nu al altui corp ceresc.
O nouă deschidere spre principiul Tabu-ului antroponomic. Și aceasta va fi obiectul episodului următor. Pentru mine, cel puțin, aventura A.I. nu numai că va continua, dar și crește în fascinație…
Ca să rămânem la temă:
- Dialog banal… „Cu ce vă ocupați?”, R.: „Activități agricole online”… „Cum adică, online?”, R.: „Adică, bat câmpii pe Facebook!…”
- Cum se furau datele personale înainte să apară Internetul? R.: „Al cui ești tu, mă, mamaie?”
Citește și:
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (1)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (2)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIII). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (3)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIV). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (4)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXV). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (5)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXVI). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (6)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXVII) | INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (7)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXVIII). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (8)
- UN ARDELEAN LA KINGSWAY HOUSE (XXIX). INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ vs. ARTIFICIALITATEA INTELIGENTĂ (9)
- Mai multe articole ale autorului puteți citi AICI – Reportaje și AICI – Opinii
