Mă întâlnesc cu un coleg, ziarist din zona puterii locale. Pantofi sport, roşii, tricou mulat, un pic de burtă. Om bun, dealtfel, nu ştiu şi dacă intenţiile sunt întotdeauna bune, dar aşa sunt eu, mă ştiţi, înţelegător, suflet de mamă. Mă ia tare: mă, io n-am nimic cu pesedeul, e ok să ai şi opoziţie, dar nu-l sufăr pe Fifor. E oltean, ce naiba caută un oltean să-mi spună mie cum să fie-n oraşul meu? Zic: măi, omul poate ştie ce vorbeşte, lasă-mă cu frecţiile astea cu mândria locală, poate că zice bine. Îmi răspunde: nu mă aşteptam la aşa ceva de la tine, amândoi suntem din Vlaicu, şi nici acum nu-i iubesc pe ăia din Micalaca. Aşa că lasă-mă cu Fifor ăsta al tău, că-i oltean. Iar noi, la Arad, noi ştim cum stă treaba.
Hai să luăm lucrurile la pas. Că doar suntem arădeni, aşa că facem lucrurile relativ ardeleneşte. Unu: dacă e să o luăm faptic, foarte puţini dintre noi sunt născuţi şi crescuţi în Arad. Primarul nostru drag şi sfânt e născut şi crescut în Brad. Asta îl face mai puţin arădean? O grămadă de consilieri locali nu sunt arădeni prin naştere, ba avem şi un italian printre ei, prin grija şi aplecarea către multiculturalism a primarului (din Brad). Şi, dacă Allah ajută, vom avea şi o grămadă de asistaţi social cu turban şi burkha. Ăia de unde or fi, din Bujac? Sau din Poltura? În fine, putem extrapola, exacerba şi elucubra o grămadă pe tema asta.
Problema e alta. Mihai Fifor, pe lângă faptul că ştie purta un costum, ştie purta şi o conversaţie. Sau o polemică. Omul ridică probleme la un mod serios. Un mod pe neplacul vătafului de moşie. Şi, ca orice conţopist îndeajuns de inteligent ca să ştie că şi-a atins limita de incompetenţă, cenzorul şef al Aradului se teme de cineva care nu e agramat şi nu are nici o jenă în a ataca elefantul din camer. Pentru că despre acest elefant vreau să vorbesc. Despre cenzură.
Nu credeam să mai fim martorii unui asemenea abuz dupa 26 de ani de la Revoluția din 1989. Cu subiect şi predicat, Gheorghe Falcă, primar al Aradului, cere în conferinţă de presă instituţiilor media arădene cenzurarea apariţiilor PSD şi, nominal, cenzurarea lui Mihai Fifor, senator al statului român. Adică ales. De asemenea, dojeneşte în mod părintesc ziariştii care, în nesimţirea lor, îi mai pun la îndoială judecăţile de valoare sau ideile, oricât de scălâmbe. Primarul se victimizează, dar şi ameninţă, profund nevoalat, ca o chivuţă prinsă cu foarfeca într-un rondou de garoafe.
Această depăşire a limitelor comportamentului normal într-o țară membră a UE constituie un derapaj periculos de la democraţie. Ştiţi, aia pentru care au murit oameni acum un sfert de secol. Chestia aia cu libertatea de expresie, cea mai importantă victorie dobândită la revoluţie…
Sunt convins că o parte a presei locale va da curs unei asemenea solicitări abuzive.
Doar că eu vin cu o altă idee: de ce să nu avem, naibii, o discuţie adevărată despre presa liberă din Arad? De ce să ne împărţim în ziariştii prieteni (sic) cu Falcă şi cei prieteni cu Fifor? Ce se întâmplă cu toate principiile jurnalismului? De ce ne e atât de frică? Consider că a ne întâlni ca să discutăm serios despre libertatea de expresie, despre cenzură, despre intimidare şi ameninţare, şi cum le putem pune capăt, este imperios necesar. Poate că ar fi bine să vorbim şi despre transparenţă, eficienţă şi corectitudine în gestionarea treburilor Aradului. Dacă vătaful îşi imaginează că poate ascunde la nesfârşit jaful din bani publici, prin cenzurarea oricărei păreri care nu îi e pe plac, dacă merge în continuare pe ideea că opoziţia va închide ochii la toate acestea, eu zic că se înşeală amarnic.
1 comentariu. Leave new
Ştiu cine e băiatu’ de dreapta! Sunt sigur că a primit ordin de la Falcă să atace tot, să scuipe tot, să blameze pe oricine, dacă nu e de „dreapta”, dar să cruţe UDMR-ul.
Falcă se consultă doar cu Levente. Şi ungurii trebuie să-şi de acordul la orice!
Şi a mai primit un ordin : vorbeşte cu confraţii tăi să nu-i mai publice pe ceilalţi.
(Ca remarcă : PSD de Arad, e f. slab, un ceva fără valori!)