Dacă Wiener și Botoș vor face Aradul bine după chipul și asemănarea lor, ne vom petrece următorul mandat pendulând între carantină, Insulele Canare, vrăjeală și cimitir

Dacă nu se inventau USR-ul și Covidul, Adrian Wiener și Vlad Botoș erau același cuplu de ratați pe care-i întâlneai pe nicăieri, acum 8-10 ani, în caz că aveai ghinionul să fii acel gen de ziarist pe care-l trimite conducerea ziarului sau foamea la cumpărături de nimic pe gratis, în conferințe de presă ținute prin restaurante de maxim trei stele (sau dacă nu venea Monica Macovei, într-un apartament închiriat) o dată de două ori pe an, îmbrăcați cu dulapul și cu bani pe ei de „meniul zilei”, fără țigări.
Te-ntrebau „mă, Luci (sau domnule cumva… Wiener e întotdeauna „celălalt”… nu te poți uita la Wiener ca la un prieten decât dacă ești prostul lui), tu la ce partid crezi că ar trebui să mă duc?… Ambiția mea e să-l *ut pe Falcă… știi tu!” Bă, frate,-i ziceam, M10 nu-i nume de partid, ci de pastilă… dar orice pastilă poate fi un bun început… multe partide au început de la o pastilă… chestia-i s-o găsești pe aia norocoasă. De *utut pe Falcă nu-l *uți, decât dacă te trasformi în el… dacă duci la mai multe pastile decât prevede legea!
Ăștia doi au găsit-o – sau i-a găsit ea pe ei – pentru că, după cum orice pacient sau simplu consumator, orice dealer care vine cu ceva nou pe piață și caută fraieri, îi găsește fără prea mari dificultăți…

În martie, 2016 (deci alaltăieri), Adrian Wiener era candidatul acestei pastile testată în laboratoarele binomului, și „Domnul Macovei” i-a rămas porecla … Basil făcea mișto de el, restul nu-l băgau în seamă… de aici i s-a tras… ce poți să bagi de vină la porecla asta, numai citindu-i expresivitatea trucată… tradusă de noi după două țuici:

O descriere mai mișto a unui coșmar politic freudian nici nu s-ar preta în aceste momente:

„Am aprins un trabuc, asta mă linişteşte şi mă ajută la meditaţii mai mult sau mai puţin transcendentale, şi atunci mi-am dat seama. Citisem cele nouă postări ale candidatului M10. cu nouă mai mult decât era necesar. Stilul acela, atât de alambicat, care îmi aduce aminte de francofonia domnului Petre Roman în anii 90, de sinergia faptelor şi meandrele concretului, marcă înregistrată Iliescu. Adrian, sau Adi, cum îi spunea prietenul Nicu, omoară subtil. Îţi intră în cap cu cuvinte imposibil de pronunţat, şi îţi mănâncă neuronul pe dinăuntru. Totul ambalat într-un stil care mă duce cu gândul la un filosof care se pişă în chiuvetă, după o disertaţie despre eludarea iezuită a filosofiei cathare şi post-bogumile, în zona Languedoc. Pam pam. Deci, concepte, interminabile disecţii terminologice, cosmogonii şi structuri semiotice paralele, of, demiurgii ăştia, veniţi pe pluta Monicăi Macovei, oamenii ăştia mult prea citiţi, care îmi intră în vise şi le violează ca, mai apoi, când sunt treaz lacrimă, să îmi planteze planturoase elucubraţii…na, că mă ia şi pe mine.” – scria Basil în 2016, fără să-l plătească nimeni.

După care a venit COVIDUL și a dat bogăția peste el

Partea asta din CV ne interesează pentru a răspunde corect la întrebarea „Ce a făcut Adrian Wiener pentru Arad?”, de să merite funcția publică pe care mai că și-o revendică, în clipurile electorale agresive, ultrapromovate și sponsorizate cu maximum-ul admis pe cap de „creator digital”:

Deci, pe scurt, a contribuit la creșterea infecțiilor noscomiale – el însuși recunoscând, într-un moment de sinceritate datorat stării nervoase pe care i-am provocat-o, că nu a raportat datele reale la Minister nici măcar când era director, de teamă să nu-i închidă spitalul!
În cele 7 luni, cât a „acceptat benevol” să conducă campania COVID, a reușit performanța de a-și adjudeca (moral cel puțin – dar exact partea cu MORALA ne interesează în acest articol) decesul prin rele tratamente aplicate pacienților – cei mai mulți internați cu japca – a aproape 500 de decese („numai?!” – extrag cuvântul-cheie dintr-un context mai amplu, în care, după o noapte de dormit în post, și-a exprimat dezamăgirea că „n-a murit decât unul”), din cele 1854 confirmate de statisticile oficiale. Vreme în care a făcut gărzi pe Netflix fix cât să-și justifice financiar investiția în campanie electorală de la acel moment, a semnat contracte de miliarde pentru „colegii său profitori ai pandemiei” și, dezamăgit că încă nu suntem toți bolnavi, acum vrea să „ne facem bine”.

E plin facebookul, chiar și după ce 90% au fost șterse, de comentarii în acest sens:

Pe „arq”-ul lui, „domnul Vineri” (cum urla după el o doamnă cu poale prin toată curtea, pe vremea când era sclavetele lui Ioțcu și o ardea pe purtărorul de cuvânt care nu dădea niciun comunicat presei) candidatul zbiară după Cetatea Aradului, CPL (IMAR), Fabricile UTA, Strungul sau Tricoul Roșu ca un nostalgic cu alzheimer… vârsta l-ar recomanda ca pe cineva mai prudent, dacă nu mai informat: cum naiba să regreți dispariția unor mamuți industriali pe care înșiși conducătorii lor le-au făcut bucăți, locuri odinioară utile oricărui oraș, dar în zilele noastre complet imposibil de conceput așa cum erau acum 30 de ani?!

La finalul acestei campanii, Adrian Wiener prezintă fața aia de student eșuat la filosofie praf psihic, ca după ce-a terminat de citit „Ființa și neantul”.

Când amesteci, cu ușurința cu care o viețuitoare bea apă, ipocrizia cu prostia, medicina cu politica, impostura cu dogma, sloganul cu banul, e clar că ești potrivit pentru „demnitatea” de primarul celui mai prost condus oraș din țară… să fii medicul care n-a vindecat niciun pacient, dar care vrea să vindece un municipiu-reședință de județ.

Vlad Botoș – un traseist care bate marile personaje din literatura politică, din Micălaca până-n Insulele Canare

Într-un articol publicat în februarie, 2022, în ziarul Libertatea de către Valeriu Nicolae (un USR-ist care n-a luat pastila și este imun  la corupție – de aceea și părăsind partidul căruia i-a făcut mai multă reclamă pozitivă decât restul membrilor la un loc) din care am dedus că nu-i nevoie să fii consătean cu Botoș ca să-l înțelegi, îi puteți (cei născuți pe când micul Botoș pendula între „aripile penibile” ale PNL și PSD). „Conform declarațiilor sale, de la 19 ani a fost membru PNȚCD, partid în care a rămas timp de 7 ani. Apoi, pentru trei luni a fost în Forța Civică, partid înființat de preacinstitul Viorel Lis.  A demisionat cu scandal, a irmându-și susținerea pentru USL (alianța PSD-PNL-PC) și cerând ca filiala Forța Civică Arad, unde el era secretar general, să intre în PNL și să nu aibă legături cu PDL. Acum, domnul Botoș este un critic dur al alianței PSD-PNL. Liberal pentru 3 ani Timp de trei ani, a fost și în PNL, începând cu 2012. La acel moment, liberalii erau conduși de domnul Crin Antonescu și guvernau alături de PSD-ul condus de domnul Ponta și de PC-ul controlat de domnul Dan Voiculescu.  Domnul Vlad Botoș a devenit președintele organizației municipale de tineret. La acel moment, cel mai puternic om din PNL Arad era domnul Mihăiță Calimente, trecut și el pe la PNȚCD, un politician care a fost cercetat de două ori de Agenția Națională pentru Integritate. Își pierde funcția în mai 2014, odată cu fuziunea cu PDL. Scrie că a plecat din partid la momentul fuziunii. Tot el scrie că a plecat prin demisie în 2015. Nu prea pot fi adevărate amândouă afirmațiile. Fuziunea PNL-PDL a fost parafată în iulie 2014.  În 2016, primește o derogare de la Nicușor Dan și intră în USR. Cum a fost posibil acest lucru, câtă vreme USR și Nicușor Dan se pronunțau foarte dur împotriva traseismului? Domnul Botoș a ocupat funcții de conducere în toate partidele în care a activat înainte de USR. (Citeşte întreaga ştire: File din CV-ul de negăsit al unui lider USR. Pe urmele lui Vlad Botoș, prin patru partide).

Adică, cum ar constata oricine, de la bunic la nepot, în orice epocă și orice epocă normală la cap, un individ care nu-i în stare să facă nimic – cu o singură, dar cheia înțelegerii personajului, excepție: știe să-și facă bine lui însuși.

Iar dacă cineva și-a făcut bine din absolut nimic, ei bine, Vlad Botoș e ăla!

E de-acum notorie „anchetuța video” care circulă pe net, încă din toamna anului trecut, și peste care, cu curajul care o caracterizează, presa noastră locală la fel de liberă ca Darius Urâtu în „5 Colțuri”, a tratat-o ca pe o sursă de „ne facem bine la portofel”. Asta cu „din Micălaca-n Costa Blanca”… „din parcare în Canare” ar putea fi refrenul unei frumoase manele politice:

Între timp, ce mai știm noi în plus față de colegii noștri care au fost mai „în contact” cu el de când e bogat, e că Vlăduț nu e doar un traseist politic de o abjecție morală care l-ar fi făcut să roșească și pe Machiavelli, ci și un mare păcălici religios… Cum îi spui la unul care se duce cu doctrina (sau ce-o fi… că doctrină pare) LGBT la Bruxelles și cu „Familia tradițională” la Neoporotestanți, asta după ce te-ai dat ortodox în situațiile care „o cereau” și ai făcut-o pe mujahedinul la tine-n partid?…

Un fel de „drept la replică” la câteva dintre cele multe, deja, pe care circulă pe despre el în spațiul public, a dat Vlad Botoș pe 1 iunie, 

chipurile răspunzând la întrebările pe care i le-a pus un site:

LATER EDIT

Azi-noapte, același Valeriu Nicolae a postat pe site-ul său următoarea investigație politico-jurnalistică, stârnind deja valuri de reacții:

Vlad Botoș a reacționat foarte promp și, pe pagina sa de politician, a publicat următorul „drept la replică”, declarând că-l va acționa în instanță pe autor:

Referitor la acuzațiile de traseism, achiziția casei din Spania și altele am răspuns pe larg aici