Președintele Consiliului Județean Arad a postat ieri, la scurt timp după apariția articolului nostru despre PROFITORII PANDEMIEI, un status ce s-a dorit un fel de „drept la replică” mai subtil la acesta… fără nominalizări („să nu ne facă trafic și mai mare”, bag sama) și atacuri directe.
S-ar putea să n-aveți habar despre ce-i vorba, dacă nu vă regăsiți printre cei 487 de admiratori ai lui Cionca și ai „muncii sale”, așa că îl redăm integral, pentru ca să-l citească mai multă lume… adică și „restul lumii”, înțelegând, astfel, să promovăm modul de gândire al unuia dintre cei mai importanți conducători ai Aradului (d.p.d.v. financiar, cel mai important) pentru că este bine pentru oricine să știe cum văd aleșii noștri când sunt priviți prin oglinzile (de acord: deformante, măritoare sau micșorătoare, analitice și critice):
„Eu îi iau pe toți în serios și sunt atent la toate opiniile. Se știe foarte bine că ușa mea nu este niciodată închisă și am audiențe permanent. Contează părerea fiecăruia, nu exclud niciodată dialogul. Dar… Unde sunt calea de mijloc, rațiunea și responsabilitatea? Urmăresc Facebook, forumurile ziarelor on-line și vă mărturisesc că gândirea unora este greu de înțeles. Deși sunt printre cei care se implică în această pandemie în prima linie, am fost sistematic atacat și pus la zid pentru deciziile luate. Și nu doar eu, ci toți cei care muncesc, inclusiv unii dintre voluntarii care s-au implicat exemplar! Mi s-a reproșat că investim prea mult în spital și prea puțin pentru drumuri. Apoi, aceiași critici, ziceau că nu am investit suficient în spital. Mi s-a reproșat că mă implic excesiv în luarea deciziilor pentru spital. Apoi, aceiași oameni, că nu mă implic deloc. Țineți minte supărarea că nu avem spital de campanie? Când l-am făcut, printre primii din România, tot cei supărați inițial ne criticau că l-am făcut prea târziu. Am fost arătați cu degetul că nu am luat măsurile necesare prevenirii răspândirii virusului. Acum, aceleași voci strigă că suntem abuzivi pentru că li se ia temperatura și trebuie să poarte masca, că de ce limităm accesul la evenimentele de masă. Orice faci, exact aceiași oameni, „influenceri” sau cum s-or defini, te hulesc. Vreau să fie foarte clar: eu nu muncesc să dau bine în fotografii sau postări, muncesc să avem rezultate, să fim utili arădenilor, să dezvoltăm Aradul, iar în contextul actual, să avem arădeni sănătoși și să fie în siguranță. Diferența asta este: unii muncim, alții comentează. Cei care muncim, îi ascultăm pe cei care comentează. Ei nu ne ascultă pe noi, cei care muncim… Succes tuturor, împreună cu echipa mea rămânem tot în prima linie și #continuăm_împreună să facem ce trebuie să facem!
P.S.: Mesajul acesta este un mesaj de încurajare pentru toți cei care vă implicați! Să o faceți în continuare, indiferent câți și cum vor încerca să vă descurajeze! La sfârșitul zilei, contează ce am realizat.”
Mie mi-a smuls o lacrimă această tânguire (la care gen liric să o încadrăm?… merge la ELEGIE: ca intenție seamănă cu „Elegia de la Marienbad de Johann Wolfgang von Goethe, când, la 74 de ani, s-a îndrăgostit de o puștoaică, iar ca stil cu un editorial de Andrei Ando când, la 45 de ani, s-a îndrăgostit de coronavirus).
Nu i-am scris direct pe wall-ul de facebook comentariul din același motiv din care nu ne-a pomenit nici el pe noi: să nu-i creștem ratingul și să nu ne umplem feed-ul de notificări idioate, dar o facem pe această cale… că de aia avem platforma asta: ca să dialogăm, de pe poziție de egalitate (măcar mediatic vorbind), cu de-alde ăștia:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=3156637544449384&set=a.111143048998864&type=3&theater
Hai să luăm afirmație cu afirmație, să vedem ce vrea să ne transmită autorul, cât e minciună, cât e autovictimizare, cât e campanie electorală, câtă laudă de sine, cât dispreț la adresa inteligenței arădenilor și mai ales câte minciuni sfruntate cuprinde acest status (în bold-italic lăsăm frazarea exactă, iar în italic neboldat sunt replicile noastre).
«Eu îi iau pe toți în serios și sunt atent la toate opiniile. (OK – felicitări pentru asta… dar specifică te rog, ce se alege din seriozitatea asta și la ce ne folosește atenția ta asupra opiniilor noastre!) Se știe foarte bine că ușa mea nu este niciodată închisă și am audiențe permanent (poate cu colegii tăi de partid… că nu știu ca nimeni dintre mulții tăi opozanți să fi ieșit mulțumit din biroul ăla de rezultatele acestor audiențe). Contează părerea fiecăruia, nu exclud niciodată dialogul (ne mințiți cu toții, folosind un clișeu de partid: nu contează pentru tine părerea fiecăruia!). Dar… Unde sunt calea de mijloc, rațiunea și responsabilitatea? (ooo… în niciun caz nu la C.J.A.!) Urmăresc Facebook, forumurile ziarelor on-line și vă mărturisesc că gândirea unora este greu de înțeles (îți trebuie un Coeficient de inteligență mai mare cu vreo 20 de unități decât cel calculabil la nivelul tău, șefu, pentru a înțelege „gândirea unora”). Deși sunt printre cei care se implică în această pandemie în prima linie (nu fii așa de modest: ești chiar „Bulibașa pandemiei”!), am fost sistematic atacat și pus la zid pentru deciziile luate (pentru că mai toate au fost proaste ai fost criticat – nu atacat!). Și nu doar eu, ci toți cei care muncesc, inclusiv unii dintre voluntarii care s-au implicat exemplar (nu mai vorbi în numele lor, că ei nu sunt de acord cu ce debitezi tu)! Mi s-a reproșat că investim prea mult în spital și prea puțin pentru drumuri (voi nu investiți, ți-am mai spus: voi cheltuiți banii statului cumpărând de la clientela de partid și vă luați parandărătul la orice combinație!). Apoi, aceiași critici, ziceau că nu am investit suficient în spital (n-ai investit nimic bun în acel spital, cu cel mai slab corp medical din țară, la peste 2000 de angajați, cu toții „oamenii partidului!”). Mi s-a reproșat că mă implic excesiv în luarea deciziilor pentru spital (nici n-aveai voie să iei decizii importate pentru spital – ci specialiștii în așa ceva trebuiau să le ia, în urma unor audituri serioase… nu Onel, nu Hreniuc, Timiș, nu Lucuța… ci SPECIALIȘTI ADEVĂRAȚI!). Apoi, aceiași oameni, că nu mă implic deloc (asta-i de dragul retoricii și e doar o volută stilistică, sper!). Țineți minte supărarea că nu avem spital de campanie? (nu, nu ținem minte ca altcineva, afară poate de Florin Deznan și Sandu Ion să-și fi manifestat intenția… nu și supărarea) Când l-am făcut, printre primii din România, tot cei supărați inițial ne criticau că l-am făcut prea târziu (te-au criticat pentru că era inutil, idiot făcut și, în fapt, nu ai făcut decât să schimbi linoleumul de la EXPO cu unul de 20 de ori mai scump). Am fost arătați cu degetul că nu am luat măsurile necesare prevenirii răspândirii virusului (poate de către Stoian ai fost criticat pentru asta – nu de noi!). Acum, aceleași voci strigă că suntem abuzivi pentru că li se ia temperatura și trebuie să poarte masca (nu-s aceleași voci, iar în această formulă nu tu ești înjuratul, ci Arafat, Vela și Iohannis… stai liniștit, că nu ești așa de important la nivel național!), că de ce limităm accesul la evenimentele de masă (evenimentele VOASTRE de MASĂ sunt blamabile, nu ale noastre – pentru că nu noi ne-am contaminat între noi ținând ședințe de partid în grup și intrând în CJA cu coronavirus cu tot!). Orice faci, exact aceiași oameni, „influenceri” sau cum s-or defini, te hulesc (nu se definesc nicicum… iar de hulit, te hulește tot Aradul!). Vreau să fie foarte clar: eu nu muncesc să dau bine în fotografii sau postări, muncesc să avem rezultate, să fim utili arădenilor, să dezvoltăm Aradul, iar în contextul actual, să avem arădeni sănătoși și să fie în siguranță (în fraza asta, toate cuvintele se încadrează în categoria „vrăjeală politică de tip comunist”). Diferența asta este: unii muncim, alții comentează. Cei care muncim, îi ascultăm pe cei care comentează. (tu nu muncești: tu dai ordine care îți umplu conturile – un ziarist muncește de 1000 de ori pe zi mai mult decât tine!, iar un muncitori în costrucții – inclusiv cei care-ți construiesc conacul de la Pecica -, de vreo 10.000 de ori!) Ei nu ne ascultă pe noi, cei care muncim… (ar fi și cumlea să vă asculte!) Succes tuturor, împreună cu echipa mea rămânem tot în prima linie și #continuăm_împreună să facem ce trebuie să facem! (ipocrizie cu haștag și lozinci de căcat avem aici!)
P.S.: Mesajul acesta este un mesaj de încurajare pentru toți cei care vă implicați! Să o faceți în continuare, indiferent câți și cum vor încerca să vă descurajeze! La sfârșitul zilei, contează ce am realizat.” (l-am luat ca atare, fiindcă și noi suntem poate mai implicați decât tine… iar de realizat, ai realizat 76 de morți și ai cheltuit 5 milioane de euro pe tâmpenii!).»
2 comentarii. Leave new
Cionca un om cu suflet mare
Se miorlăie ca o virgină în noaptea nunții pentru că a fost părăsită de mire care a fugit cu domnișoara de onoare. Micul și nereușitul dictator se pare că e într-o gravă eroare de înțelegere a propriilor asumări și responsabilități asumate de când a intrat în politică. Nu e treaba noastră a „comentatorilor” de pe margine să-i îndeplinim atribuțiile din fișa p(r)ostului ca să „lucrăm împreună”. Singura noastră treabă e să virăm ce e de virat la bugetul de stat și, de banii ăia, el să facă treaba în locul nostru. Și, dacă el gestionează banii publici, banii noștri ai tuturor, atunci noi ăștia avem dreptul să-l criticăm pentru cum îi gestionează. Că pe angajații la privat, cine le dă banul, îi și critică și sancționează dacă e cazul sau chiar îi dă afară. Că așa-s relațiile firești de muncă în orice domeniu. Plus că patronii privați nu-și obligă angajații să le -nchine ode și nici să promoveze rahaturi în online. Cât despre „ușa lui deschisă pentru oricine”, îi spun doar că le-a trântit multora „ușa” până și pe facebook în bot și le-a dat block pentru că și-au permis să aibă opinii diferite de ale sale. Deci mai ușor cu lamentările pe scări că avem și altă treabă decât să consolăm plângăcioși.