Cu ajutorul observațiilor efectuate de TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) al NASA și a multor alte instalații, două echipe internaționale de astronomi au descoperit o planetă de dimensiuni apropiate de cele ale Pământului și ale lui Venus, aflată la numai 40 de ani-lumină distanță. Mai mulți factori fac din aceasta o candidată potrivită pentru a fi studiată în continuare cu ajutorul Telescopului spațial James Webb al NASA.
TESS privește o mare parte a cerului timp de aproximativ o lună la rând, urmărind schimbările de luminozitate a zeci de mii de stele la intervale cuprinse între 20 de secunde și 30 de minute. Capturarea tranzitului – scurte și regulate întunecări ale stelelor cauzate de trecerea unor lumi care orbitează – este unul dintre obiectivele principale ale misiunii.
,,Am găsit cea mai apropiată lume temperată, în tranzit, de mărimea Pământului, localizată până în prezent„, a declarat Masayuki Kuzuhara, profesor asistent de proiect la Centrul de Astrobiologie din Tokyo, care a condus o echipă de cercetare împreună cu Akihiko Fukui, profesor asistent de proiect la Universitatea din Tokyo. ,,Deși nu știm încă dacă posedă o atmosferă, ne-am gândit la ea ca la un exo-Venus, cu dimensiuni și energie primită de la steaua sa similare cu vecinul nostru planetar din sistemul solar„.
Steaua gazdă, numită Gliese 12, este o pitică roșie rece, situată la aproape 40 de ani-lumină distanță, în constelația Pești. Steaua are doar aproximativ 27% din dimensiunea Soarelui, cu o temperatură la suprafață de aproximativ 60% din cea a Soarelui. Lumea nou descoperită, numită Gliese 12 b, orbitează la fiecare 12,8 zile și are dimensiunea Pământului sau este puțin mai mică – comparabilă cu Venus. Presupunând că nu are atmosferă, planeta are o temperatură la suprafață estimată la aproximativ 107 grade Fahrenheit (42 grade Celsius).
Astronomii spun că dimensiunile și masele reduse ale stelelor pitice roșii le fac ideale pentru a găsi planete de mărimea Pământului. O stea mai mică înseamnă o mai mare întunecare la fiecare tranzit, iar o masă mai mică înseamnă că o planetă care orbitează poate produce o mai mare oscilație, cunoscută sub numele de „mișcare reflexă”, a stelei. Aceste efecte fac ca planetele mai mici să fie mai ușor de detectat.
Luminozitatea mai mică a stelelor pitice roșii înseamnă, de asemenea, că zonele lor locuibile – intervalul de distanțe orbitale la care ar putea exista apă lichidă pe suprafața unei planete – se află mai aproape de acestea. Astfel, este mai ușor de detectat planetele în tranzit în zonele locuibile din jurul piticilor roșii decât cele din jurul stelelor care emit mai multă energie.
Distanța care separă Gliese 12 și noua planetă este de doar 7% din distanța dintre Pământ și Soare. Planeta primește de 1,6 ori mai multă energie de la steaua sa decât primește Pământul de la Soare și aproximativ 85% din cea pe care o primește Venus.
,,Gliese 12 b reprezintă una dintre cele mai bune ținte pentru a studia dacă planetele de mărimea Pământului care orbitează în jurul stelelor reci își pot păstra atmosfera, un pas crucial pentru a avansa în înțelegerea noastră privind habitabilitatea planetelor din galaxia noastră„, a declarat Shishir Dholakia, doctorand la Centrul de Astrofizică de la Universitatea Southern Queensland din Australia. El a condus o altă echipă de cercetare împreună cu Larissa Palethorpe, doctorandă la Universitatea din Edinburgh și la University College London.
Ambele echipe sugerează că studierea lui Gliese 12 b ar putea ajuta la dezvăluirea unor aspecte ale evoluției propriului nostru sistem solar.
,,Se crede că primele atmosfere ale Pământului și ale lui Venus au fost îndepărtate și apoi refăcute prin degazare vulcanică și bombardamente din materialul rezidual din sistemul solar„, a explicat Palethorpe. Pământul este locuibil, dar Venus nu este din cauza pierderii complete a apei. Deoarece Gliese 12 b se află între Pământ și Venus în ceea ce privește temperatura, atmosfera sa ne-ar putea învăța multe despre căile pe care le iau planetele în materie de habitabilitate pe măsură ce se dezvoltă”.
Sursa:Phys.org
