Guardiola. Pentru el m-am făcut din nou, pentru 90 de minute, telespectator. Pentru el am renunțat, un meci întreg, la meditațiile asupra celor veșnice. Știam că este omul care sfințește locul. Astfel de oameni sunt de urmat. Îi cunoșteam carisma. Acolo unde este el, „banca” eclipsează ostilitățile din teren. Este mai mult decât un star de la Holywood, mai ceva decât un deținător de Oscar. Mai ceva decât un George Clooney.
Umilința a fost uriașă. Mai rău decât atunci când s-a dus vestea nucleară că am fi preparat lebedele, la Viena. Cu asta a început declinul internațional al tranziției. (Să recunoaștem, friptură de lebădă este o rețetă pe care nu o găsești oriunde, nici măcar în cele mai apetisante cărți de bucate, scrise de Radu-Anton Roman!) E nedrept și neadevărat să mai spunem că echipele de fotbal ne reprezintă țara. FC Steaua București, de pildă, nu este o grupare națională, este echipa privată a scriitorului filocal Gheorghe Becali. Oameni buni, fotbalul de la noi a încăput pe mâini străine. În el și-au înfipt mâinile, până la coate, negustori de mioare și țuică bătrână. Oameni buni, n-are sens. Suntem fotbaliștii nimănui, în campionatul lui nimeni. Suntem buni și foarte buni. Suntem buni sau foarte buni, dar atunci când jucăm cu echipe din Nepal, sau Tanzania. Cred că ar trebui, o vreme, să nu ne mai gândim, să nici nu mai pronunțăm sintagma: „fotbalul mare”. Tamaș declara, după meci, că nu a văzut mingea. Păi, dragii mei, asta e mâna lui Pep Guardiola. Asta face el, pe oriunde ar trece: arestează mingea.
În vremuri de demult, mi-am pierdut vremea cu fotbalul la sate. Acolo, când supărarea era foarte mare, suporterii îndurerați își propuneau, la cald, să are stadionul. Mă rog, o pășune împrejmuită. Era o suprafață tocmai bună, pentru o cultură intensivă. Ce facem, fraților, cu Arena Națională? Acolo, estimez, s-ar obține un scor favorabil la porumb-boabe la hectar. Sau, Arena ar putea fi păscută, temeinic și cu competență, de o turmă de mioare, transferate din Subcarpații de curbură. (În felul acesta, ar fi și politicienii mai aproape de problemele agriculturii! Să vezi culturile la fața locului, și încă din tribună, n-ar fi la îndemâna oricărui ministru european de resort!)
Umilința a început încă înainte de primul fluier al arbitrului. Infiltrați coregrafi dinamoviști, lupi (câini) îmbrăcați în piei de oaie, au pregătit și scris în tribună, cu litere mari: „Doar Dinamo București”. În cârdășie sau nu cu PRO TV, dar a văzut toată Europa. Aud că s-au dat, în fața omului de litere de la Poarta Albă, drept coregrafi din Elveția. Cum s-or fi înțeles, în limba helvetă?! Ba, se spune că scriitorul i-ar mai fi și plătit.
Mă rog, nu mi-o luați în nume de rău. Nu sunt nici stelist, nici dinamovist. Am făcut haz de necaz. Nici măcar nu m-am necăjit, la urma urmei. În sport, cred, înfrângerile sunt totuși ușor digerabile. Și, întotdeauna am crezut că poți, cu cuvintele, să schimbi sensul unor înfrângeri. Treabă de scriitori și politicieni, la urma urmei. Și, ehei, să fim sinceri, bine-ar fi dacă fotbalul ar fi cea mai mare problemă a acestei țări!
Foto: espnfc.us
