Unde sunt ploile de altădată? Unde sunt vremurile când ploile erau ploi? Ploi ude, ploi neutre. Care puteau fi privite, artistic și melancolic, de la fereastră. Ploua până se uda marea, vorba lui Camus. Plouă, plouă, plouă, vremuri de….vorba poetului. Dar nimic nu mai e ce-a fost. Vremurile sunt grele. Astăzi ploile au diverse conotații. Astăzi cineva poate să-și aranjeze ploile. Mai ales dacă sunt diluate în șampania electorală. Ploile sunt acide, plouă pe metru pătrat, plouă cu praf saharian, plouă cu înjurături. În fine…Miercuri seara, o ploaie lichidă și subiectivă a dezavantajat-o solid pe Simona Halep. Era la egalitate de seturi cu Gavrilova (apropo, cine este Gavrilova?!), când o ploaie a început să bată câmpii peste terenul de tenis de câmp de la Roma. Bun. La momentul întreruperii meciului, din cauza ploii, comentatorii au spus că Gavrilova (cine este Gavrilova, totuși?!) ar fi deja obosită. Ajunsă pe o pantă descendentă. Și întreruperea meciului ar avantaja-o. Ca pe un boxer, aflat în corzi, pe care îl salvează gongul. Așa a și fost. Comentatorii naționali au cobit. Bine, tragedia nu e mare. Bănuiesc că turneul ăsta din cizmă nu are o mare anvregură. Pare ceva, așa, de adaptare la zgură. Din moment ce e premergător imensului Rolland Garos, turneul parizian care trăiește pe picior mare. Din moment ce și Begu a bătut-o, și încă la pas, pe Azarenca. Iar Kerber, tenismena momentului, a plecat și ea acasă, fără prea multe regrete. Bun. Probabil e un turneu de antrenament, în care te regăsești direct în turul 2, chiar dacă joci pentru prima dată, mai dai o tură prin afara stadionului, ca, imediat după aceea, să te trezești direct în finală. Desigur nici banii puși în joc nu sunt mulți. Cam un sfert de milion de euro, pentru câștigătoarea turneului. Bani pentru care, probabil, nici nu-i vine să iasă din casă! Oricum, cu Simona nu mai poți fi sigur de nimic. E schimbătoare, ca vremea. Tenisul mondial feminin, de altfel, nu prea are repere ferme. La bărbați, lucrurile sunt previzibile, de regulă aceeași cinci, șase jucători au șanse de a accede în semifinale. Dar la femei, în afară de Serena, nu poți fi sigur pe nimeni și pe nimic. Niciodată. Serena care, de altfel, e suficient de masculină pentru a putea concura alături de băieți.
Oricum, cu tot capitalul de simpatie pe care-l am pentru ea, simpatie particulară, nu doar națională, nu cred că Simona va mai fi vreodată ceea ce a fost. Va mai câștiga turnee, sporadic, nu zic nu. Poate și turneu/turnee de mare șlem. Dar ascensiunea fulminantă din ultimii ani, și nici poziții de podium, nu cred că va mai avea. (Ce mult aș vrea să mă-nșel!) Va mai face meciuri, sau chiar turnee fulminante. Care ne vor lăsa cu gura căscată. Pe noi și pe CTP. Care o iubește, și el, foarte tare. Pe Simona o văd, pe viitor, rupând gura târgului, mai degrabă, jucând în comedii romantice (cum și-ar și dori, am înțeles). Fata are șarm, are carismă. Are și personalitate și structură de artist. Nu este egală, matematică, exactă. Nu ascultă de nimeni. Nu ține cont de nimic. Are toane, se poate enerva din te-miri-ce, își poate pune pata pe te-miri-cine. Dă cu tine și cu racheta de pământ. Este imprevizibilă, meteorologică. Se prăbușește, este la capătul puterilor, abia respiră, transpiră, este vlăguită. Îi plouă infernal. Sau este o lumină. Înflorește. Te ia în brațe. Zboară pe teren, pur și simplu, este total inspirată, exuberantă, un tăvălug de neoprit. Pune mingile în colțuri și pe linie, de parcă le-ar pune cu mâna! Face gestul acela de mare triumf, după o minge formidabilă, un sprint de doar 2,3 pași adăugați, în timp ce mâna dreaptă face balansul din spate în față, strângându-se în pumn, în semn de victorie. Gestul ce-l făcea, în timp ce-o spulbera pe Serena. Cred că deja Simona este ea însăși un spectaol, înainte de tenis, înainte de orice.
Foto: Fresh News 24
