„HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE,… UIMIȚI-VĂ!…” (8)

ORICE OM URCĂ PE SCARA IERARHICĂ PÂNĂ LA NIVELUL MAXIM AL INCOMPETENȚEI SALE! … (… din Legile lui Murphy…)
– XIII –

A. „…TODAY WE SEE IT, AND IT IS NOT.”…

…Ne spune traducerea în engleză a unui vers din „La steaua” lui Eminescu. Acesta încheie o strofă ce sună ca adâncă premoniție și…avertisment: „Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie: / Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e.” Ce descriere mai măiastră a comunismului vreți? Da!, citit „în cheie” social-politică, Eminescu este cu adevărat genial! Utopia comunistă a avut o „uvertură” tragică – așa-zisul socialism real. Steaua roșie în cinci colțuri (nu Steaua lui David, nici Steaua urmărită de cei trei magi în drum spre Bethlehem și nici măcar …Steaua lui Becali…) era moartă încă înainte de a se naște pe „cerul” nostru dar a devenit „icoană” și, deși „o privim”, ea „nu se vede”… căci „nu e”!

Se spune că în Iad – ca și în Rai – timpul nu mai există, s-a oprit definitiv în loc. Măcar în Iad nu are nimeni parte de plictisitoarea fericire veșnică. Tot așa, se spune că principalul canon primit de Hitler, în chinurile iadului, a fost să traducă din germană în ebraică „Capitalul” lui Marx și apoi Talmudul, din ebraică în germana „ariană” și limba rrromani (țigănescă). Nici Marx și Engels – vecini de cazan cu Hitler (dar cu „vechime”) – nu au scăpat: ei au de tradus „Mein Kampf”, din germană în esperanto (limbă universală), apoi nemuritoarele „opere” ale lui Volodea (zis Lenin) și Nea Nicu’ (zis „Carpatul”), în formulele chimice ale „savantei de renume mondial” și „largă recunoaștere internațională” ( nici Los Grandes de Espana – „Granzii Spaniei” – nu aveau atâtea titluri nobiliare înșirate…). Dar Nicolae von Scornicești und Tzschauschwitz? Păi, așteptăm cu interes cel de-al XV-lea Congres!…„Ceilalți” (Lenin, Mao, Ho Chi Minh, Kim & Son & … Son’s Son?) au scăpat „cu bine”! De ce? N-au ajuns încă „acolo”, au rămas pe pământ, împăiați în mausoleele lor de către cei „dragi”…

B. „TO BE, OR NOT TO BE, THAT IS THE QUESTION…”

The question is: de unde vine totuși și totuși simbolistica stelei roșii în cinci colțuri pe care „…o vedem, și nu e”?. Capitalismul se ferește de ea ca „dracu’ de tămâie”, comunismul (implicit și socialismul) o proclamă cu venerație drept simbol. Din câte știu și am mai citit… de la rușii bolșevici ni se trage… „Măreața și glorioasa” Uniune Sovietică ne-a impus-o și nouă în „lagărul socialist”… Nu vi se pare cam ciudat termenul drag al unei „epoci”, recte cel de „lagăr”? Ce frumos se conjugă acesta cu o sintagmă mai veche – „dictatura proletariatului”! S-a scris mult despre geneza acestei simbolistici; de unele chestii te umflă râsul… Dar să spicuim câte ceva:
– Cele cinci colțuri reprezintă cele 5 degete ale muncitorului sau chiar cele 5 continente!… Deci, numai muncitorul are o mână, respectivul membru este apanajul celui ce muncește, care „este adevăratul făuritor al istoriei”; prin urmare: muncitorul – simbol al „omenirii curate” ori este ciung (doar o mână?), ori este singurul din specia homo sapiens (nu de două ori zis „sapiens”, cum face antropologia), care are 5 dește și acelea, nu orientate „stelar”, ci 4 într-o direcție iar al cincilea – „în opoziție”! . Cât despre cele 5 continente, de ce 5? Eu știu că sunt mai multe, cel puțin după geografia contemporană… Nu merită să ne spargem capul cu această inepție cu iz de „pan universalism” al comunismului…
– În Războiul civil din Rusia (nu din S.U.A.!), de la sfârșitul Primului „măcel” mondial, în Armata Roșie („roșu” – culoarea simbolică a comunismului) era un bolșevic și revoluționar rus Nikolai Krilenko. Acesta purta pe uniformă – drept semn distinctiv al apartenenței sale – o stea verde. Întrebat de Troțki ce dracu’vra’ să fie asta, distinsul luptător a răspuns că simbolizează cele cinci continente, aspirația revoluției comuniste mondiale (tare dragă lui Leon, alias Lev Davidovici Bronstein). Marele conducător, de la „stânga” lui Lenin, a ordonat – ce inspirat! – ca Armata Roșie să poarte acest simbol (steaua în cinci colțuri), dar de culoare adecvată, recte – roșu. De atunci…
– Să mergem acum la Illuminati… La 1 mai 1776, Adam Weishaupt înființează secta Illuminaților, cu rădăcini în francmasonerie. Printre altele, aceștia militau pentru abolirea proprietății private, a moștenitorilor, a familiei și a tuturor religiilor… Se propuneau astfel o serie de principii cu iz clar de anarhism. Utopia comunistă a lui Marx pretindea – printre altele – și înfăptuirea principiilor mai sus menționate. De aceea, unii cercetători (nu neapărat britanici! sic!) ajung la concluzia că originea ideilor comuniste se află în (franc)masonerie, la rândul său, înrădăcinată în Ordinul Cavalerilor Templieri care era o organizație religioasă (începutul sec. XIV).Și atunci, să nu mai zici că Iisus a fost primul comunist, atunci când propovăduia împărțirea averilor celor bogați la săraci?… Simbolul sacru al crucii a apărut abia după Christos; dar steaua?…
– Literatura consacrată marilor enigme ale Pământului (și Universului!…), fenomenelor O.Z.N., esoterismului etc. este uriașă. Dacă până și Papa Francisc a adoptat o poziție flexibilă, față de extratereștri, încercând să le facă loc în doctrina creștin-catolică… Un cunoscut autor de gen, Zaharia Sitchin, în „A 12-a planetă” vorbește de corpul ceresc – Nibiru – necunoscut astronomilor, dar menționat în miturile sumeriene; acest corp gigantic traversează sistemul nostru solar cam odată la 3600 de ani; poate provoca distrugeri de-a dreptul apocaliptice pe biata noastră planetă și… atenție!, are culoarea roșie… Ca să fiu în ton, iată-l pe Andy Lloyd cu cartea lui „Steaua întunecată” (2005): se pare că Soarele nostru drag ar avea un „companion” – Nemesis – sau „Steaua Morții” – o pitică roșie – ce se apropie tot de sistemul nostru solar odată cam la 21.600 de ani. Se pare că existența unui companion al Soarelui ar fi acceptată de un număr crescând de astronomi; ba, chiar nici N.A.S.A. nu s-ar dezice de idee… Stea…roșie…
– În fine, să amintesc aici de celebra pentagramă a sataniștilor. În greacă „pentagramon” ar însemna „cu cinci linii”. Acest simbol pre-creștin utilizat în venerarea Răului (o pentagramă cu cap de țap?) ar fi inspirat simbolul comunist atât de cunoscut. Păi, dacă e satanism, să ne mai mirăm de caznele la care sunt supușii „clasicii” marxismului și fascismului? Deh, Il Duce a sempre ragione!”…

C. AUDIATUR ET ALTERA PARS…

În aceste zile – între mijlocul și sfârșitul lui decembrie – încep comemorările și rememorările evenimentelor din România lui 1989. (Acestea vor fi tema unui comentariu special, într-un alt episod). Se va aminti – aproape la saturație – numele lui Ion Iliescu: eu „rememorez” aici doar „critica principială” pe care o făcea „tovarășul” respectiv așa-zisului capitalism de cumetrie… românesc, post-comunist (just!), fără a aminti și de socialismul de cârdășie! Acest context calendaristic m-a făcut și pe mine să „rememorez” cum era privit socialismul („sistemul” sau „lagărul”?) în lumea teoreticienilor „capitaliști” (de fapt, o anumită intelectualitate de „stânga”). Mă săturasem de pleiada numită „noii filosofi francezi” și, aflându-mă în lumea anglo-saxonă (clasică, i.e., Marea Britanie), m-am aplecat asupra a ceea ce zic (și scriu) „ăștia”. Am dat astfel peste o sinteză interesantă (mai ales pentru caracterul său „sintetic”) scrisă și postată (unde oare?.. pe NET…) de către Ashley Robinson (21 martie, 2021 – deci relativ recent!) – The 9 Key Capitalism vs. Socialism Differences Explained. Sub egida Prep Scholar / General education… Mirosea de la distanță a Bernie Sanders – cel mai cunoscut susținător al socialismului democratic de la yankei (de fapt, un fel de social -democrație, cum îi zicem noi în Europa). Accentul cade (atenție!) pe aspectele economice și nu pe consecințele acestora asupra condiției umane.

Mă voi rezuma acum (!) strict doar la un „tabel” pe care încerc să vi-l descriu cât mai acurat posibil:

– Filosofie (concepție generală): Socialismul promovează egalitatea oamenilor prin reglementări statale, i.e., plasarea producției de bunuri (avuția) în mâinile poporului; Capitalismul promovează profitul și acumularea de capital prin deținerea privată a mijloacelor de producție…
– Nivelul puterii guvernamentale (a statului): Socialismul cunoaște o anume varietate, depinde de ce principii de stat socialist sunt încorporate. În general, guvernul (statul) controlează aspectele sociale ce servesc cel mai bine intereselor poporului; Capitalismul încearcă maxima limitare a puterii de reglementare a guvernului (statului) asupra sectorului privat și a liberei inițiative…
– Piața economică: Socialismul impune o competiție limitată (?) între industriile (sectoarele economice) deținute de stat; Capitalismul asigură libera concurență în cadrul sectoarelor private…
– Deținerea proprietăților purtătoare de valoare (principala avuție a societății): Socialismul impune deținerea principalelor mijloacelor de producție de către stat; Capitalismul implică deținerea privată a majorității mijloacelor de producție (există și unele sectoare de stat cu importanță strategică)…
– Distribuirea (egalitatea) veniturilor: Socialismul impune mânuirea avuției sociale și distribuirea ei de către guvern (stat); Capitalismul asigură distribuirea prin legile pieței libere…

– Prețurile de consum: Socialismul asigură stabilirea/determinarea acestora de către guvernare (stat); Capitalismul lasă stabilirea acestora la cheremul raportului cerere-ofertă…
– Asigurarea sănătății: Socialismul reglementează guvernamental – gratuit sau prin subsidii; Capitalismul lasă îngrijirea sănătății pe seama sectorului privat, pe o piață competitivă (aici acționează și asigurările de sănătate, obligatorii sau facultative)…
– Taxe: Socialismul impune plata unor taxe mari pentru asigurarea unor programe sociale pentru toți; Capitalismul impune taxe limitate, bazate pe venitul individual…
– Capitalul social vs. Capitalul cultural: În socialism: nici capitalul „social” și nici capitalul „cultural” nu joacă un rol semnificativ în posibilitatea persoanei de a primi un venit corespunzător (fair) potrivit nevoilor socio-culturale întâlnite în societate; În capitalism: atât capitalul social cât și cel cultural afectează șansa individului de a-și crește mobilitatea (creativitatea), i.e., cu cât o persoană posedă mai mult capital social și cultural, cu atât mai ridicată e șansa sa de a-și crește mobilitatea (creativitatea).

Sinteza sintezei: În socialism, comunismul poate co-exista cu socialismul; În capitalism, comunismul este incompatibil cu capitalismul. Trageți singuri concluzia… Eu nu pot comenta decât următoarele: „ăștia” ori sunt „paraleli” cu realitatea crudă, ori încearcă să atenueze contrastele, de dragul „co-existenței pașnice” atât de dragă socialismului deja defunct. Oricum, perspectiva este cea a civilizației occidentale dezvoltate, nu s-a ținut cont de cel puțin doi factori: capitalismul nu se rezumă doar la lumea occidentală (inclusiv Australia și Noua Zeelendă) iar socialismul asiatic este cumplit de diferit de cel european (inclusiv cel „lationo”). În cunoscutul film „Sunetul muzicii” există – la un moment dat – o replică a personajului Trapp ( alias Christopher Plummer): It’s too pink! (e prea roz)… acolo era vorba de o limonadă, … aici… Așa cum m-am angajat, voi continua în alte episoade comentariile la punctele de vedere occidentale asupra raportului socialism-comunism-capitalism.

Dar să încheiăm într-o notă „roz-bombon” (too pink…):

Cică, mai mulți copii, aflați într-o tabără internațională de pionieri, se „lăudau”– care are nivelul de trai mai scăzut, mai mic… Primul (Cuba) – la noi e atât de mic încât poate trece prin gaura cheii; Al doilea (Coreea de Nord) – al nostru e și mai mic, poate trece pe sub ușă…; Al treilea (România socialistă multilateral dezvoltată) – vax, bă!, al nostru e atât de mic, mic, mic, încât are nevoie să se urce pe scaun ca să poată trece pe sub ușă…

Citește și:

• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!…” (7)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!…” (6)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!…” (5)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!…” (4)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE,… UIMIȚI-VĂ!…” (3)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!…” (2)
• „HAI LA LUPTA CEA MARE!” sau „PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, … UIMIȚI-VĂ!” (1)