Un satelit european care a pionierat multe dintre tehnologiile utilizate pentru monitorizarea planetei și a climei sale, a căzut pe Pământ.
Nava spațială ERS-2, cu o greutate de două tone, a ars în atmosferă deasupra Pacificului.
ERS-2 a fost una dintre cele două misiuni lansate de Agenția Spațială Europeană în anii 1990 pentru a studia atmosfera, pământul și oceanele în moduri noi.
Cei doi sateliți au monitorizat inundațiile, au măsurat temperaturile de la suprafața continentală și oceanică, au urmărit mișcarea câmpurilor de gheață și au detectat mișcările solului în timpul cutremurelor.
ERS-2 a introdus o nouă capacitate de a evalua stratul de ozon protector al Pământului.
Căderea necontrolată a satelitului era previzibilă deoarece acesta nu avea niciun sistem de propulsie funcțional care să-i dirijeze plonjarea înflăcărată.
Radarele i-au urmărit căderea, ESA spune că sfârșitul căderii a venit la ora 17:17 , peste Oceanul Pacific de Nord, între Alaska și Hawaii, la aproximativ 2.000 km vest de California.
Navele spațiale ESA Earth Remote Sensing (ERS) au fost descrise ca fiind „bunicii observării Pământului în Europa”.
Acest satelit ESA a colectat o mulțime de date despre gheața polară a Pământului, schimbarea suprafețelor terestre, creșterea nivelului mării, încălzirea oceanelor și chimia atmosferică. În plus, acesta monitoriza dezastrele naturale, cum ar fi inundațiile severe și cutremurele din părțile îndepărtate ale lumii.
Diferitele tehnologii pionierate pe ERS au pregătit terenul pentru misiuni succesive, cum ar fi misiunea Envisat, sateliții meteorologici MetOp, misiunile de cercetare științifică Earth Explorer și Santinelele Copernicus, precum și multe alte misiuni naționale prin satelit, deschizând calea pentru observațiile de rutină pe care le luăm de bune astăzi.
