[195 de țări,195 de filme] Tur prin cinematografia globală | Partea a VI-a

Seria aceasta a început sa devină un ritual foarte plăcut pentru mine, deci mă bucur să pot sa vă prezint un nou set de filme internaționale.

Guinea – God’s Will/Allah Tantou

Africa ne prezintă din nou un film co-produs de Franța. Un amestec semi-reușit de documentar, autobiografie, biografie și film istoric.

Guinea-Bissau – Tree of Blood/Po di Sangui

Mult mai bun decât ce oferă țara înfrățită. Se focusează pe folclorul și cultura regiunii, ceea ce este un mare plus în viziunea mea.

Guyana – Rainbow Raani

Tot ce știam despre Guyana avea legătură cu Jim Jones, ceea ce face filmul acesta să fie cel mai surprinzător de pe listă. O comedie FOARTE progresistă pentru timpul și locul din care provine.

Haiti – Profit & Nothing But! Or Impolite Thoughts on the Class Struggle

O privire onestă asupra ororilor omniprezente pe care capitalismul le provoacă în mai multe moduri în întreaga lume. Nimic nemaivăzut, de altfel.

Honduras – Black I Am/Negra Soy

Un documentar vizual asemănător cu „Baraka” și „Samsara” care, bineînțeles, nu se ridică la nivelul acelor capodopere.

Ungaria – Sátántangó

Filmul acesta durează ȘAPTE ORE ȘI JUMĂTATE. Nu l-am terminat, dar mulți spun că este una din cele mai bune producții cinematografice făcute vreodată. O să-i cred pe cuvânt.

Islanda – Metalhead/Málmhaus

Fiind mereu în top ca una dintre cele mai fericite/sănătoase/prospere țări din lume, Islanda, ca toate țările scandinave, are o relație interesantă cu depresia și durerea, care sunt aproape mereu cauzate de factori interni și nebulosi, comparativ cu țările africane sau est-europene, unde introspecția e rară și mereu guvernul sau Franța sunt de vină pentru suferință. Un film foarte bun, dar greu de urmărit.

India – Come Fall In Love/Dilwale Dulhania Le Jayenge

„Titanic” pentru India. Din 1995 până în ziua de azi, acest film umple sălile de cinema, ceea ce nu mă miră. Dacă ați auzit vreodată glume despre Bollywood, să fie cunoscut faptul că aproape toate tendințele din filmele indiene au fost născute cu acesta.

Indonezia – The Act of Killing/Jagal

Sfâșietor, dezgustător, profund și necesar. O explorare a genocidului indonezian prin ochii și vorbele celor care l-au săvârșit. O experiență oribilă pe care o recomand.

Iran – A Girl Walks Home Alone at Night

Un film iranian care putea fi produs doar în vest datorită tematicilor anti-patriarhat și anti-islam. Cinematografia este fantastică. Fiecare cadru este superb.

Iraq – A Time for Drunken Horses/Zamani Barayé Masti Asbha

Am menționat mai sus factorii externi ce duc la suferință; filmul ăsta îmi (re)confirmă opinia. Asta nu îl face prost, dar îl face relativ previzibil pentru cineva familiar cu conflictul din Iraq și efectele acestuia.

Irlanda– A Dark Song

După scandalul de la Eurovision de anul ăsta, ar trebui să fie clar pentru toată planeta că nimeni nu face ocultismul cum o fac irlandezii. Sumbru și apăsător, „A Dark Song” ne arată că un film poate înfricoșa doar prin aluzii la anumite lucruri în afara percepției noastre.

Israel – Under the Same Sun

Un film produs în 2013 care, în ziua de azi, pare SF. L-am ales pentru că este una din puținele producții israeliene care prezintă pace cu Palestina și prosperitate în Gaza.

Italia – Suspiria

Câți vă așteptați să fie „La Dolce Vita” aici? Îmi place să surprind, un lucru pe care îl am în comun cu filmul acesta, pe care surprinzător nu l-am văzut până recent. Își merită plasamentul în lista de „clasice”.

Alte părți: I, II, III,IV, V