Motto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu.
Pentru Teatrul Vechi, primarul Bibarț n-a avut 200.000 de euro. Noi i-am găsit, dar deocamdată nu avem cu cine trata pentru a-l cumpăra.
Municipiului Second Hand i-a fost planificată decăderea de mulți ani. Îmi aduc aminte că prin
1995, s-a încercat ca trenurile internaționale să nu mai oprească între Deva și Curtici și doar reacția societății civile și în primul rând a Intersat TV au oprit ca gara să devină doar o haltă pentru navetiști.
Așa cum țara bananieră nu are loc în Schengen, s-a vrut ca nici Municipiul Second Hand să nu fie pe traseul țării bananiere. În schimb, Aeroportul, odinioară cu trei curse pe zi spre capitală, chiar a devenit un loc unde nu se întâmplă mai nimic, dar care costă locuitorii o mulțime de bani. (Pentru Teatrul Vechi, primarul Bibarț n-a avut 200.000 de euro.) Drept urmare, pentru a-și atinge țelul de a transforma municipiul Second Hand într-o comună între Timișoara și Oradea, au fost aduși decizionari din alte locuri și au fost momiți localnicii de valoare să plece.
Așa cum am promis, revin cu alte aberații pentru care s-au găsit bani
(din banii noștri… pentru ei). În această tabletă voi enumera – tot doar cât îmi permite spațiul – câte locații culturale sunt blocate de ani buni – buni pentru ei! – în vreme ce se preconizează cheltuieli pentru o fantomă.
În primul rând, foarte încăpătoarea Casă de cultură a sindicatelor stă nefolosită în plin centru de peste 30 (trei zeci) de ani, timp în care nu s-a găsit o soluție pentru rezolvarea acestei situații. În schimb, se inițiază concursuri pentru diferitele posturi la „Hub-ul mArta” care nu există. (Pentru Teatrul Vechi, reper al culturii naționale, primarul Bibarț n-a avut 200.000 de euro.)
Cinematografele „Dacia”, „Caragiale”, „Studio”, „Mureșul”, adică cele din centru, nu mai oferă vizionări de filme. (Când s-a propus cedarea fostului cinematograf „Mureșul” în schimbul Teatrului Vechi, primarul Bibarț, care n-a avut 200.000 de euro, nici n-a vrut să audă. De ce? PENTRU CĂ PUTEM! Mai bine să avem încă un spațiu dislocat culturii, așa cum avem lângă fostul cinematograf Caragiale un hotel neutilizat.)
Unele foste cinematografe stau nefolosite, altora li s-au dat temporar alte destinații. Asta deoarece un alt subiect (?) îl reprezintă schimbarea folosinței unor spații. Costisitorul aeroport fantomă a devenit locul unor concursuri moto și a unor mari programe muzicale.
E drept că ultimul festival muzical s-a desfășurat pe Arena Neuman, neterminată nici astăzi, dăruită de Baron și de urmașii acestuia Aradului și nu primăriei. Dar primăria încasează chirii tot mai mari de pe ceva ce a luat PENTRU CĂ PUTEM!
În acest context, așteptăm ca Teatrul de Stat și Filarmonica să fie transformate în sală de jocuri și, respectiv, agenție pentru numărat ciorile de pe copacii din centru.
Anul acesta, Zilele Aradului au fost cele mai sărace în manifestări.
Niște standuri – în Parcul Eminescu și printre liniile de tramvai – au fost mai mult închise. În schimb, s-a încurcat circulația pe artera principală a (încă) Municipiului Second Hand, iar cei ce purtau tricouri cu „oamenii lui Bibarț” râdeau triumfător. PENTRU CĂ MERITĂM! După ce s-a distrus industria locală, una dintre cele mai performante din întreaga țară bananieră, acum a venit rândul culturii. Și nu pentru că n-ar fi bani!
Doar pentru Teatrul Vechi, primarul Bibarț n-a avut 200.000 de euro. Noi i-am găsit, dar deocamdată nu avem cu cine trata pentru a-l cumpăra.
În tableta viitoare, vom zgâria crusta de minciuni pentru a scoate la lumină de ce n-a avut
primarul Bibarț 200.000 de euro pentru Teatrul Vechi.
