Amintiri dintr-o țară bananieră (11)   

amintiri dintr-o țară bananieră
Distribuie:

Așa cum am promis după adunarea publică organizată de CJA, voi arăta noutățile privind soarta Teatrului Vechi. Dar mai înainte nu pot să nu subliniez „strategia” mai marilor Aradului privindu-i pe cei care chiar vor să facă un oraș frumos, iar amendarea celor de la Rubio reprezintă cireașa de pe tort și este în deplină concordanță cu ura față de orice încercare de a schimba mizerabila față la care a adus mafia locală una dintre cele mai strălucitoare localități interbelice ale României. După ce i-au distrus remarcabila forță industrială, au trecut la subminarea tuturor oportunităților de creștere a ambientului. Ați mai auzit ceva despre preluarea faptică a Cetății?

Ați înțeles de ce, în pofida a mii de semnături, trebuie distrusă Piața Catedralei, un spațiu amenajat și care chiar funcționează?

Sau despre pistele pentru biciclete, scumpe și inutilizabile, ce părere aveți? Lista este parcă fără de sfârșit, iar dacă totuși, după lungi amânări se mai termină ceva, cum ar fi parcarea din cartierul Alfa, atunci acea realizare este imediat distrusă, în vreme ce poliția se ocupă cu amendarea celor ce cheltuiesc timp și bani pentru schimbarea feței orașului. Când am propus revitalizarea vieții culturale la țară, cineva, pe bună dreptate, a văzut în îndemnul meu o nouă șansă pentru binecunoscutele aranjamente locale. Aici am ajuns: lumea este îndelung descurajată și nu mai vede șansele de izbândă pentru orice implicare.

Dar să revin la Teatrul Vechi, teatrul dăruit de Iakob Hirschl comunității arădene. Teatrul devenit reper al artei spectacolului pentru România. Când proprietarii (?) au vrut să-l doneze gratuit, primăria s-a comportat ca surdomuții. Asta până când mafia locală a pus ochii pe terenul ultracentral pe care se (mai) află edificiul. Un edificiu care nu poate fi pur și simplu demolat, având statutul de monument istoric. Așa că trebuie ajutat să se dărâme singur. Asta în vreme ce așa-zisul minister al culturii a lăsat să dispară în toată țara piloni ai identității naționale. (Și o face cu sârg și mai departe.)

Când o inițiativă civică a început demersurile pentru repunerea în drepturi a Teatrului Vechi, primarul a promis în fața a numeroase ieșiri în presă recuperarea clădirii.

Doar că primarul s-a dovedit un partener de discuții total lipsit de cuvânt. Până acolo încât a permis o discuție publică la patru zile după ce construcția a fost vândută! Între timp, numeroși actori politici arădeni au cerut și ei readucerea la viață a Teatrului Hirschl. Dar cum comunitatea locală nu este prea mare (și devine tot mai mică), s-a aflat cine stă în spatele acestei mascarade.

Spațiul mă obligă să împart în mai multe episoade acest subiect, așa că până data viitoare, spun doar atât: s-a găsit un întreprinzător dispus să pună jos banii pentru răscumpărarea Tetrului Vechi, au apărut noi mașinațiuni ale primarului, partea maghiară a renunțat să investească în clădirile cumpărate în Transilvania. Și, în primul rând, societatea civilă continuă demersurile.

Categorie: Editorial
Etichete: Amintiri dintr-o țară bananieră 11, Gheorghe Schwartz
Distribuie:
Articolul anterior
„10 August” – părți componente esențiale
Articolul următor
[ACTUALIZARE 4] „Două zile magice de folk si voie bună”. FENOMENUL BULCI a adunat lângă castelul-fantomă un număr RECORD de hipioți care încă mai cred în poezie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

UNIUNEA ISLAMICĂ EUROPEANĂ (2)

De fapt, subiectul ar trebui tratat foarte serios și mai ales responsabil de noi, cei care în pofida vârstei înaintate am rămas oarecum pe „baricade”. Chiar dacă nu putem decide,…
ilica anton

CRITICĂ DE CORDIALITATE POETICĂ

Plecarea lui Nicolae Manolescu, unul din cei patru mari critici ai literaturii române, a scormonit teoria scrisului pentru clarificări privind „critica literară”. Titu Maiorescu emitea întâiul o fermă opinie despre…
virgil florea

AM SUPRAVIEȚUIT…

AM SUPRAVIEȚUIT… Și de data asta. La fel ca în anii trecuți, tot fără dureri. Probabil anestezicul a fost suficient de bine calculat astfel încât noi cu toții să nu…
lizica mihut large

AUTORI ȘI SCRIITORI  

Aradul este, probabil, unul dintre orașele României cu cei mai mulți autointitulați SCRIITORI, confuzia evidentă fiind între aceștia și AUTORII cărților, fie de poezie/ proză/ critică și istorie literară/ literatură…
anton ilica

CE-AM MAI CĂUTAT EU LA JUDECĂTORIE?

Agentul de circulație, Andrei Alb, de la Poliția Ineu, mi-a întocmit Proces – Verbal de contravenție pentru viteza de 167 Km/ oră, pentru care mi s-a suspendat dreptul de a…
bibart coldea pr large

Cui îi e frică de umbra lui Coldea la Arad?

Undeva în Vlaicu, într-un bloc cu patru etaje, vis-a-vis de Eternitatea, conform legendelor există o „bibliotecă” cu vreo mie de dosare. Este un apartament închiriat, în care Coldea și-a depozitat…