Plimbându-mă agale prin mândrul Municipiu Second Hand, am fost interpelat de un străin, un tânăr dintre cei aflați mereu în căutarea unor experiențe extreme. Mi-a „vorbit” prin semne, încât am crezut că e surdomut. Dar când i-am răspuns cu gura, a început să râdă, scuzându-se că nu credea că un localnic dintr-o localitate Second Hand poate articula într-o limbă cunoscută.
Am făcut câțiva pași împreună și străinul mi s-a părut chiar simpatic, mai ales după ce mi-a promis că o să povestească peste tot că oamenii de aici posedă un limbaj inteligibil. Apoi mi-a spus că a venit cu trenul, dar că vrea să plece cu avionul și dorea să știe unde este aerogara. I-am arătat săgețile indicatoare „spre aeroport” cu care este împânzit orașul Second Hand, dar l-am prevenit că va trebui să mai aștepte cu plecatul, așa cum așteptăm și noi de ani mulți.
„Vestea bună este că ni s-a promis că din toamnă vom avea și curse comerciale spre mai multe direcții” l-am încurajat.
„Și până atunci?” „Până atunci pe aeroport se cântă și se dansează”. După care m-am oferit să-i fiu ghid. El a văzut în casa unei cunoștințe mobilă fabricată în Arad și a vrut să se convingă dacă într-adevăr aici se află o asemenea fabrică. „Nu mai există”, i-am spus. „Și ce se află pe locul respectiv?” „Nimic”. Apoi a vrut să vadă fabricile de textile. „Ce se află pe locurile respective?” „Unde a fost UTA, nimic, unde a fost Tricoul Roșu, nimic”. Tânărul a venit cu lecțiile învățate în orașul Second Hand și m-a întrebat de moștenirea baronului Neumann, de fabrica de spirt și drojdie, de… „Acum acolo se află nimic”. Pe urmă am tot repetat același lucru și când a venit vorba despre Strungul, Fabrica de zahăr, Fabrica de bere, Fabrica de ceasuri. „Aveți un tic verbal, mi-a spus, dar măcar țineți de tradiții. „Am auzit că la clădirea fostei fabrici de mașini Marta va fi un muzeu al tehnicii”. „Nu, i-am spus, acolo va fi un HUB cultural. Care nu va fi…” „Și Teatrul Vechi?” „Acolo, după ce se va prăbuși, se spune că se va înălța un bloc.”
Pe urmă, a tras o concluzie total greșită: „Am văzut pe ușile magazinelor fie că scrie «De închiriat», fie «Second Hand». „Second Hand?
De ce trebuie scris în loc de firmă numele orașului?” „Ca să se știe unde suntem”, am răspuns mândru. „Iar unde scrie «De închiriat» ce se vinde?” „Nimic.” „Nimic este un alt nume al acestui oraș?” Cu patriotismul local care ne caracterizează, i-am amintit că totul s-a născut din nimic și se va întoarce în nimic, dar acolo unde scrie „De închiriat” se va deschide în mod sigur o farmacie. În continuare ne-am plimbat în liniște prin numeroasele terenuri virane din centrul municipiului. „Așa ceva am văzut și pe șantierele arheologice” a exclamat încântat. „Da, i-am spus, și noi am avut un trecut de aur.”
Îngrozit de prețurile de la noi, noul meu prieten a plecat la Nisa pentru a se consola pe iahtul său.
Mulțumim pentru înțelegere!
