Motto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu.
După cum bine se știe, într-o țară bananieră democrată, șefii mănâncă bananele, iar populația se uită de după gard și adună cojile (ca să nu alunece pe ele). Democrația permite ca, în timp ce adună cojile, iubitul electorat să ceară ce vrea el, fără ca șefii numiți ori parveniți prin concursuri cu dedicație să se supere. Ei ascultă cu atenție și procedează cum îi duce capul și cum îi duc interesele.
De pildă, mii de cetățeni nu sunt de acord cu legea nouă a educației, așa că ea se aplică. În Municipiul Second Hand, câteva mii de adunători de coji au cerut să nu se strice „Piața Mare”, care (mai) funcționează și le dă de mâncare. Așa că s-a anunțat că „Piața Mare” va fi înghesuită într-alt loc. Câteva mii de adunători de coji au cerut să se repună în drepturi Teatrul Vechi. Așa că monumentul istoric a fost vândut și se caută mijloacele specifice pentru a fi ajutat să se dărâme.
Așa cum am promis, vom rezuma de ce nu vor mâncătorii de banane ca Teatrul Vechi să fie reabilitat și readus în viața culturală.
S-o mai luăm o dată de la început: cu peste două secole în urmă, Jakob Hirschl, un evreu cu stare, a oferit comunității arădene (cetățenilor ei, indiferent de origine etnică) o clădire „de piatră” destinată spectacolelor, lucru întâmplat cam în aceleași zile cu inaugurarea Teatrului din Oravița, adică fiind vorba despre primele două teatre construite pe actualul teritoriu al României.
În vreme ce geamănul din Oravița a fost restaurat „ca nou” prin fonduri europene, geamănul
din Arad a fost lăsat în paragină, chit că aici au avut loc reprezentații de teatru și apoi de film onorate de mari personalități artistice. Câtă vreme clădirile arădene (căci sunt două) au fost ale statului, nu s-a întâmplat nimic. Când au apărut niște moștenitori (de unde??), testamentul ctitorului nefiind pus în fapt, acei oameni n-au avut forța materială de a renova construcțiile tot mai dărăpănate. Așa că au afișat un banner prin care au oferit monumentul istoric gratis oricui.
Fiind în plin centru al municipiului Second Hand, mâncătorii de banane nu l-au observat.
Iar când s-au trezit că spațiul acela ultracentral chiar este valoros pentru a se construi pe el un bloc, „hardughia” a fost scoasă la vânzare pentru o sumă modică. Dacă ar fi cumpărat-o, primăria ar fi stricat șansele de a vedea acolo un viitor bloc. Așa că a renunțat la dreptul de preemțiune și a declarat că nu are bani. Dar n-a fost singură în această combinație, așa că i
s-au alăturat ministerul culturii (?!) și direcția de patrimoniu (??). (Toate aceste instituții cu majuscule doar în antetele lor.)
Teatrul Vechi are un alt statut decât celelalte clădiri cu fostă destinație culturală lăsate în paragină
(casa de cultură, cinematografele centrale etc.): acelea n-au decât să se prăbușească
abia peste un secol, dar pământul de sub Teatrul Vechi trebuie redirecționat acum! (Ca să arate că nu vor să distrugă de tot cultura, așa cum au distrus industria locală, mâncătorii oficiali de banane au inventat ceva ce s-ar numi „mArta”, ceva ce nu există, dar ceva care este înzestrat cu posturi scoase la concurs.)
Orice sugestii pentru salvarea adevăratei borne a devenirii culturii naționale a fost refuzată de primarul fotogenic. Acolo trebuie să răsară un bloc!
Teatrul Vechi, vândut unui ONG maghiar ar fi avut șanse să fie refăcut, chiar dacă urma ca
strângătorii de coji de banane să mai poată privi edificiul tot doar de peste gard. Numai că autoritățile maghiare au declarat că nu mai sunt interesate de multele clădiri istorice cumpărate în Transilvania, așa că acum, pentru că a fost găsit un investitor patriot gata să pună pe masă banii pentru răscumpărarea monumentului, n-ar rămâne decât să fie găsit cel ce s-a făcut stăpân peste ruinele primei clădiri de spectacole de pe teritoriul românesc. Ia-l de unde nu-i!
O să-l găsim și o să restituim Teatrul Hirschl „comunității arădene (cetățenilor ei, indiferent de origine etnică)”,
așa cum a intenționat ctitorul. Atenție! Teatrul Hirschl nu are decât obrazul zbârcit, dar
trupul întreg și, spre deosebire de fantoma „mArta”, nu ar putea să se prăbușească decât „ajutat”! Acum, înainte de a reveni la normal, ar fi prudent să nu-l „ajutați”! Chiar dacă nu va avea loc combinația visată!
